VIII. ELEGII ÎN IMAGINI
cu demers faustian
Cu ochi de stele în izvoare,
un meteor din nopţi căzut
plin de mister şi-mpătimiri,
veghezi la umbrele mai noi...
Retezi în plin ne-cunoscutul,
dai sacrul, clipei efemere
şi din implozii viaţă vremii
iubirii din absurd, viu grai ,
Te-acuzi şi de te ştii în rai,
Te-acuzi şi de te ştii în rai,
de ne-trăirea clipei mari...
trânteşti de stâncă, a paradă,
tot începutul ei din Slavă,
Slujind celui divin din plin...
din mers, repeţi în cor trecutul
făcut de El . Din El, magistru,
sapi în imens ne-începutul...
Te-alinţi femeie care... eşti
ne-împlinită-n mers cu gândul,
de braţul lui, când iar te prinzi
mai strâns, prin sânge să îi curgi...
în flăcări, ca să te sfinţeşti...
împarţi infernul cu absurdul
şi de aceea eşti în chinuri,
şi de aceea eşti în chinuri,
cea care, ne-ştiind ce eşti,
de bucurie, uiţi că eşti,
când cânţi cu îngeri despre roze,
acolo sus când rătăceşti
în ne-sătul ne- cunoscutul...
-Dar Tu, ce faci?..Diliul singur
şi fructul unei "fătăciuni ",
de toarta cerului desprins,
joci de nebun cu ne-nceputul...
de toarta cerului desprins,
joci de nebun cu ne-nceputul...
Căzut letargic pe o slovă
dintr-un magnetic ne-cuvânt,
ascunzi simţirile în linişti,
din sânii căror liber sorbi...
Ca să te prinzi de al ei vis,
tot alte flăcări , rumegând,
arzi în iubiri, alte şoptiri :
arzi în iubiri, alte şoptiri :
ne- timp al dragostei, devii...
Şi cânţi în zori psalmul agonic,
seminţei cerului stibin:
un legământ i-acorzi şi-n rod,
în clipe re-trăiri, sporind ....
Boroaia , 5 septembrie,1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu