Literatura, Dorul de Iancul, Gheorgheb Apetroae Sibiu

DORUL DE IANCUL
 Gheorghe Apetroae,Sibiu

De dor de Craiul lor,
 răsar la Ţebea moţii …
îşi leapădă calvarul
 şi-l freamătă-n gorun
să le coboare Iancul 
în retrezire cerul
cu Vidra în cunună 
şi Apusenii brâu …
durerea să le curme, 
El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea, 
sub roata altei lumi …
Sfânt, magul libertăţii 
şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre astre
 mai falnic, mai august …
Furtunile să-nfrunte, 
El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea
 cu freamătul român !…
din Mureş le cuvântă,
 din Arieş le cântă
pe undele soboare
 de harfe îngereşti …

Că-s ocrotiţi de Thetis,
 mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa
 şi malul stâng în Nistrul …
O mamă, România,
 i-a botezat şi-n Jii...
Înconjurat serafic
 pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer,
 în munţi şi-n fii …!
la Ţebea, înalt Gorunul 
le stăruie zenitul !…
să le aline dorul,
 El le-mplineşte visul …
în templul Judecăţii, 
din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul,
 îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul, şi,
 împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba,
 va străluci Crai Nou...!
Se creşte-n cer Gorunul 
şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, 
Ardealul iubit de Dumnezeu !…

ASTRA, Ţebea, 1991