miercuri, 15 ianuarie 2014

Literatura, ..El,Eminescu, Gheorghe Apetroae Sibiu

   EL,  EMINESCU
Când  pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
... El, ecouri între clipe,
le ascultă-n infinit!…
Din grădinile de aur ,
îi culege  Lunii, crini,
să-i păstreze-n templul firii -
candelabre de rubin:
arc de cer, în El,
lumina celei mai pure lumini !…
Fruntea... boltă peste veacuri,
o înclină visător,
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor!…
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri, lini, coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară!...
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornul ei de- argint
îşi desfată nemurirea,
dă luminii dor şi gând! …
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresmele de-amor,
El... luceşte-n rostul lumii,
spre trecut şi viitor!…
G.A.S.
Revista „Foaia Poporului”,ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu