|
AMURG ALUNIU
Pe-o trecere
din depăşiri
cu patimi, reaprins în roze,
ai faţa tronului ceresc
şi-arzi rugul violet al firii -
izvod, în muguri, de iubire:
galanthe crise…, pe amurg...,
cu patimi, reaprins în roze,
ai faţa tronului ceresc
şi-arzi rugul violet al firii -
izvod, în muguri, de iubire:
galanthe crise…, pe amurg...,
Îţi cânţi, ca să- ţi
dezmierzi
cuvântul, copilăria-n
tropi, urâtul ...petreci cu rest din glas, tăcerea
trezit de dangăte rebele...,
pe pajiştea în anatas,
tremole stele-ţi cântă-n greieri...
In alb, văzduhul greu al serii
îl colorezi în reci poeme
cu anemone..., ne-nceputuri !!!
plăceri în rod, i le restitui,
semănător în sol veneric,
flori în buchete de nelinişti…
Împrăştii umbrele în zâmbet,
şi-ţi joci pe ele sufletul
damnat într-un altar cu legi,
de crinii obosiţi - pribegi...
... în insomnii adânci căzut,
furi razei duhului, adâncul...
Împarţi din vrere, necuvântul -
simţiri ce ştii să le închini
la reci icoane din stânci vii
la care îţi declini prezentul...
secundele ce plâng lumini
le-aprinzi în candele pustii.
Din alte lumi... din galaxii,
de ziua ta, în răzvrătiri,
primeşti în aluniu, amurgul ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu