Literatura: Crepuscul aluniu, Gheorghe Apetroae, Sibiu

CREPUSCUL  ALUNIU

            Gheorghe Apetroae, Sibiu

Pe trecerea  din  depăşire,
cu patimi reaprinzi în roze-
izvod de muguri ai iubirii -
galanthe crise…pe amurg...

... ai faţa tronului ceresc
şi-arzi  rugul  violet  al  firii...

tot cânţi, ca să- ţi dezmierzi

cuvântul, copilăria-n tropii serii
şi să-ţi petreci, cu rest, tăcerea,
trezit de dangăte rebele,
- pe pajiştea în anatas,
tremole stele-ţi cântă-n greieri...!

 

Văzduhul în prasen al zării
îl colorezi  dens cu poeme
şi anemone..., ne-nceputuri -
plăceri în rod, şi le restitui,
semănător în sol veneric,
flori, în buchete de nelinişti…! 

 

Le-mprăştii umbrele prin zâmbet

şi-ţi  joci pe ele sufletul
damnat într-un altar cu legi
de crinii obosiţi, pribegi...
...în insomnii de mult aluneci
şi razei-duh îi furi adâncul...!   

 

Împarţi din vrere-ţi, necuvinte:

simţiri ce ştii să i le-nchini
icoanei vii din stânci..., revii
la ea, spre-a fi, în ea, prezente
secundele ce plâng lumini
aprinse- n “candele- nvechite...”

 

.... de cât iubeşti, te odihneşti:

din alte lumi... din galaxii,
de ziua ta, în pătimiri,
cobori, în aluniu, amurgul
şi pacea - n sufletul trudit:
- e re-nvierea cu ... trecutul...!