GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (14)
|
CUVINTE DIN TĂCERE
O flacără din nevăzut venită-și deschidea
largi-egirii ferestre în oglinda mării…
…intra ușor
Felippa, blândă briză
în turnul unde Crist zăcea de dorul
ei…
pe cât înainta spre el, creştea-n lumină…!
Ofelie în reveniri, norvegă-n chip, un înger,
îl regăsi pe prinţul ei în sfinte pregătiri
de-a-i trece lipsa-n seama negrei lumi,
sedus de cerul
dragostei de astre,
de a pleca în aura-i cu irizări
albastre…!
Ea, astru, îi căzu-n alcov, iar el părea un sfinx
răpus de zeul clipelor
de mare zbucium…!
Felippa îi zâmbi cu dragoste, aprinsă
de cerul care îi privea cu ochii de azur…
Lui, de pe ochii cristici, ea, negura-i desprinse…!
Iar păsările-n turn cântau în
cor, vrăjite,
prezența lui Felippa în chip astrofiliu…,
mai minunat lui Crist…. Pe zările- andaluze,
corola adamită-a mării își desprinse
din clipe princiare, petale de
cuvinte...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu