Literatura: Flăcări în culori de roze; Gheorghe Apetroae, Sibiu

GHORGHE APETROAE ~  CÂNTECUL LUI  CRISTOPHER COLUMBUS  (15)

FLĂCĂRI  ÎN  CULORI  DE  ROZE

Cu părul lung și desfăcut  în  bucle alunii

şi faţa-i rodosie : o stâncă de cristal,

cu sânii argilii, în grave prăvăliri,

Felippa, prințului,  obrajii palizi îi atinse… !

El, din cupola - naltă  stropită-n chihlimbar

cu  sidefii nemargini , în cinabru prinse,

narcisicul balsam din focul celestin  i-l soarbe :

fiorii ei stelari  din cerul portugal … !

Cu zâmbetul pe buze-n flăcărat de  roze

și de al ei sărut :  un duh de dragoste…

cu  glasul ei de înger, vibrat  pe lira razei,

lăuntrul i-l  încântă și-l face  fericit… !

Al ei cu-vânt  e valul din abis în suflet

cu suferinţa celui care atât o îndrăgise

chiar marea -n spume, adâncă-n ispitiri,

pe cerul  princiar larg voal îşi desfăcuse ...

O vede ca pe Soare, arzând  în al lui trup

cu suliţe de gene , din astrul  ce-l cuprinse

din al Felippei cer, cuvintele săgeți  

căzând în  trupul Crist,  El  graiu-și refăcuse.… !

Ea-n  irişi îi pătrunde -n raze  ploi  de  roze

și firea  i –o învioarează cu roze  aprinse-n cer…

… un zâmbet princiar solemn pe buze rodosite

îl depărtă pe prinț de calea stelei stinse ..

… din lumea firii  reci, Felippa, steaua lui,

din zorii lazurii, căzând,  pe prinț îl  retrezise …!