|
GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (16)
|
MIT
DE VINDECARE
El pentru tine-a suferit
prinţesa
cerului lazur…
în tine-i nobilul său ritm…,
Felippa, în al tău surâs,
din mari nelinişti renăscut,
cu saţ
de-a reveni-n cuvânt,
porti firea magică-a iubirii... !
Că
soare, tu, fiind oricând
zăpezile
i le-ai sortit,
oriunde i-au căzut, topirii…!
de braț, în
dans, îl porți acum,
spre-a-i vindeca cu vraja ta,
pe rând, răcelile ursite… !
Tu, vuietul de mare-n sine,
în strune vii de violină
cu note de voinţă-i cânţi ,
tot cerul vieții să-i încânți… !
Tu eşti
mireasă, zilei, chip
şi zână în privire - absenţă
în trupu-ți cu fiori, prezenţă,
mari, cețile, le-ai fugărit…
acum în cerul
olivin l-ascunzi,
prin tainicul tremol, zburând
un înger în apus și-n mit…,
…. o zare-i-ai aprins, albastră!...
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu