|
GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (18)
|
MARIAJ PRINCIAR
Nuntirea grabnic a-nceput :
în turnul cer cu boltă de cristal,
în revărsarea
Lunei pline,
luceau mari sori de-a lor iubire… !
Pe creştet
prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
de amintiri, spre-a-i năvăli
trăiri de ieri, azi de-mplinire…
fantasme și simțiri sublime.. !
Erau în dans cu ceru-n ritm
de clopote, în turn, bătând,
în semn de mare răzvrătire… !
Sirenele cântau cuprinse-n
valuri
iubirea lui pentru Felippa,
rescrisă –n largul nemuririi…
Robit de –alesele-i cuvinte
şi de-al luminei
sfetnic simţ,
trezit din umbre și-a agonie,
El Crist,în braţe își trecu mireasa
pe sub înalte arce de cristal…, !
Purtată pe-al lui braț, Felippei
de mângâieri îi înflorise crinii,
strâmt decolteul, i-l desface
spre-a poposi în văi sfințite
cu sâni alunii devreme-aprinși … !
Pe coapsele-i selene în
crisal,
cu al lor colind se-nvioră apusul…,
… ea se lega cu ea de gâtul lui…
Un roi de raze –i rourau în gene
în irişi,
hoinărind sub pleoape,
mari flăcări : ispitiri și vreri… !
o marea-n spume le era iubirea
și prin cuvinte aprinse-n astre,
dorinţele și le uneau în sine!
Acum, un singur trup erau, de cer,
plutind în sărutări saturne… !
Descopereau mai nobile plăceri,
o celestină cale abisină-n vrere
prin munții falnici ai Venerei,.. !
cu gând de a săpa sub pleoapa clipei
cu princiare – nfiorări, adânci,
filonul sfânt, serafic și abisul
însângerat de marele neînceput…,
… sămința princiară, aruncând-o
rod levantin pe stâncile Felippei…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu