Literatura: Disertație la porțile metafizice; Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

DISERTAŢIE LA PORŢILE METAFIZICII  sau despre cântecul  din neînceput ...

Gheorghe Apetroae, Sibiu

Pământ, în paşii tăi merg mulţi spre ne-nceputuri -

pe-adâncuri largi din gând, prezenţa le-o frămânţi

cu-n rostogol de lacrimi nins -prelins pe glaciare scuturi-

nisipul tău e şi al lor, e gând al frunții de-mprumut...

 Spuza din ardere e în tentacole ce fură astrei lumina

din foste mări smaralde, carnalică inundă cu flori

din raze în purpură, cerului să-i despletiţi cununa

la fiecare pas și împreună vă răsfrângeţi visele în culori...

Cald, zâmbetul stelei, izvor al sfintei fiinţe să-l scurgeţi

din cangrene albastre-adânci, de neguri stibinice-l goliţi

de nelinişti, în tine şi-n ei purtaţi razele spre a le stinge-

ecou din primul val, însemnele star pe andezite stânci...

 Mai liberi, pe braţul iubirii înmuguriţi împreună lumina

prin seva ţărânei vă urcați nisipul mai lesne-n cuvânt:

nectarul i-al rozei-fiorii  în lacrimi-gândul raze îi sorbit:

vlaga din amfore tremole, e sincerul trecut -neînceput....

 La botezul celest  petreci cu ei sămânţa şi rodul-

din cutremure mereu înfloriţi, fiecare, universul din voi-

corole azure pe tot neînceputul - în voi, răsădindu-l

spre creştere-n violetele astre, fără  a privi înapoi...!

Dar cenuşa mâinilor tale - din mâinile lor, zâmbeşte,

în sărutări cu  norii praseni şi cu bolta, pe rând, împreună

printre degete curg torenţi de lanuri travertine:

în rouă, clipele pe care le sorbi - sunt netrecutele lumi...!

 La un loc, vă mistuiţi flăcări din flăcări, în crug reaprinse

să vă priviţi cu ochii liliacului andaluz abia înflorit...,

pretutindeni e un gând, jar din eros, în care-şi frământă

fiorii nisipuri crisale, cântând adâncului din neînceput..!