CE DACĂ
Autor:Gheorghe
Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Ce dacă,
timpul e-n curs liber și îl porți cu-vântul razei arămii
prin ploi,
prin vânturi iuți și aspre,în zacere pe dunga vieții…,
când din
salcâmi curg frunzele demonice-n foșniri bacante,
cu dans
stellar pe caldarâm și-un aer greu, de tine așezate
covor de frunze
limonii, melancholiile în clipe să-ți sporească…!
***
Ce dacă te
cuprind ninsori polare și ți s-aștern nămeți pe zile,
spre a-ți
grăbi prezența la cursa altei clipe, peste tine…
Să nu-ți poți
ține casa-n rost, grădina…, iar firea să-ți deschidă
un drum în
necuprinsul cel cuprins de triste, multe nostalgii…,
un efemer, cu
cerul să-ți petreci în azi mari stelele-asfințite…!
***
Ce dacă-n miez
de viață-ți ostoiești destinul crud, cântând
durerilor din
lespezi și din lut, de veșnicii numai crezute;
când jocul tău
e- al „Lirei” netăcute, de-a fi, pentru a nu fi,
decât un rest căzut
în ne-nceput din clipele-ți dezmărginite…
Din putreziri
să te renaști sfințit, un stâlp la cer,înalt și singur…!
***
Ce dacă-n fuga
de finit, ferestre spre lumină lesne îți deschizi,
zorind, spre
asfințit, a răsări din Andromeda, galactic și în nemurire,
a nu mai fi
decât un rest rămas aprins- aceeași fire-n despărțire,
replămădind
din lutul argiliu, alt eu, cu vreri poetice, re-nsuflețit:
-statuie vie
în neant; cu grai și simț, cu duh curat, de sfântă…!
***
Ce dacă, din
finit ți-ai ridicat din bezna lui, un templu de lumină…!
Când trinitar
în Ne-nceput, tu cazi saturnean un meteor și-arunci
din timpul
tău, inflorescențe albe-n Haos... Ce dacă te dezlimitezi,
în absolut să
te înveșnicești, dedus de duhul semnelor stelare,
într-o
lăuntrică-nsumare, în tot ce vezi și-n tot ce poți să simți…!
***
Ce dacă nu
îmbrățișezi Neantul și îți desparți lumina ta de lume…?! Ce dacă…?
Sibiu, sâmbătă,
12 septembrie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu