SIMȚI IARNA STELEI ÎN SUFLET?
Autor: Gheorghe Apetroae
dlB,Sibiu
Ești
ramul trist în dezveliri de frunze,
din
trunchiul de copac crescut,acum bătrân;
porți
timpul lui în odrăsliri cu suflet,
inelele
din anii fragezi, de Pegas fulguite,
podoabe
ale clipelor ucise-n seva lui…
*
Din
Orion, vii Rigel și valsezi Cu-vântul
cu
nestemate și cu clopoței de-argint,
s-auzi
iarna cum îți pătrunde-n suflet,
cu
strălucirea stelei să te înveșmânți,
și-al
tău suspin să-l liniștești prin cântec…
*
Ești
ramul dezvelit de frunze, dar cu suflet,
și
bați și-acum în geamul casei-stea, în ritmuri,
copilul-
stea plecat din ea departe
și-n
care gerul a pătruns adânc cu Bellatrix,
cu
vremi care ți-au viscolit trecutul…
*
Întroienindu-te
de ani te mai așteaptă
cu
noi cuvinte-n stea să ți-o dezgheți,
s-apuci
prin gerul ei, pe ulița cu visuri
și
să te bucuri de „Părul Berenicii”
pe
drumu-ntre Pleiade și Hiade, ce lesne l-ai bătut…
*
Un
drum de sat-stelar rămas înzăpezit în tine
cu
anii ce te-au despărțit de el, chiar și în vise,
mai
adă-l în Cu-vântul de atunci ascuns…
mai
rabdă-l, ca să simți iarna stelei tale în suflet
și
să te bucuri iar, de seara de Crăciun…!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu