UN ALT TRANDAFIR ALBASTRU
Gheorghe
Apetroae, Sibiu
Bolnav e cerul de
furtuni în El, de El sedus,
îl culci în patul
tău lazur de realgar curat
cu bolta-n sinea
Lui în văluri de brocart-
nori alunii- recif
de stele turmaline roze
cu chip de raze celestine-
rubinii, în zori
l-ascunzi în roua
lor, înrourând trăiri-
spre-a-l vindeca de
rănile pătrunse-n vreri,
jertfind tremolei
pajişti stelele pe stei -
cuvinte - aprinse
- prinse în corole roze...
cu-nzăpeziri
turcoaz - carnalice plăceri
din cupa de
prasen, ambrozii, i le sorbi:
sărutul plin și
roz al sincerei bacante
cu sânii alunii
rotunzi ai Lunei reci-
fierbinţi și
dezveliți de fulgeru-i beril …
E-n seva ei, licoarea
Lui, a albei roze...
sperând a o sorbi
dintr-un pocal albastru…!
Parfumul îl
respiri petalelor din cugetul
pătruns
de necuprins, în sine-gând aprins
din reci, adânci în
ei, stelari- crisalici crini,
cu tine-n dans pe-alei
beţive de narcoze…!
Plăcerea altui
necuprins o simţi şi tu,
mereu dorit de
vindecările-n cuvinte:
un singuratic
astru, târziu pe ne-nceput,
rozie albă roză
în sinele sihastru...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu