GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI
CRISTOFOR (3)
|
DE AI FI MIR DE ROZĂ…
De-ai fi un mir de roză
smaraldă-andaluză petală
de crizantemă albastră ,
și- o rouă-nmiresmată
din geana cerului căzută,
lacrimi criste prelinse,
raze de vrajă în suflet,
obrajii crisi să poți să-i atingi,
tu, briză - boare blândă ,
în cuvânt - prinţesă, Felippa,
să-l îmbeţi şi să-l inspiri,
din visul lung să-l trezeşti,
cu fericiri să-l îmbălsămezi,
Asemenea zeiţei în Olimp-
arenica narcisă-n Cypru,
în dansul nesfârșit de flăcări,
din rugul celestin înflorită,
în templu, lumină de-ți picur
pe iriși – sărutul
meu princiar,
din ametiste curate și trăiri,
ochii tăi se scaldă-n luciri… !
De-ai fi o lacrimă de crin
din cununa prinţului căzută
și pe fruntea-i prelinsă,
în angelice priviri, tu, Felippa,
zările azure toate i le verși
râuri line între
pleoape…,
iar zăpezle albastre căzute
din cerul tău peste al lui,
de simţirile tale se vor topi…!
…în balet cu alese-ți
cuvinte,
crinii
tăi de el ți-i rupe
din ale tale aprinse priviri,
ţi-i
culege din spuma undelor
şi ți-i aşează drept aură-
diademă a mării pe frunte,
prinos de laude și de amintiri !
Tu, zeiță- a tăcerii și un
gând în zbor,
mai ştii să-ți dansezi sânii :
curcubeie-n culori stropite pe cer,
în spectacol cu stele hermine,
să încânți pe cei mulți și pe el
cu ochii tăi astrofilii, de zeiţă-
crisă roză înmiresmată:
harfă heladă, în
acorduri de dor,
de ai fi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu