Literatura: De ce nu vii, Felippa? G.A.S.

GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR  (9)

DE CE NU VII, FELIPPA ?

Să cochetez cu-al lui  cu-vânt,

din ziuă  te cobori cu-amurgul…

prin haosul melodic treci

cu glas de filomelă sfântă…,

lovești cu biciul magului

în struna harpei, pe-al ei cerc,

o rupi, o-nnozi şi iarăși cânți,

dansând  în amintiri cu prințul

mânat pe  cer de zeul tău,

să–i numeri stelele căzute… !

Un pustnic e în gând și-n rugi ,

sortit să –și fulgere în tine

tot doru-n care l-ai cuprins

cum marea-i, un cernit crepuscul,

… de-amor învins, de albăstrimi

și, desbrăcat de viaţă, blând,

gonind pe văi de cer, un înger,

să moară- un prinţ îndrăgostit !?

De ce nu te grăbeşti să-i fii

pe calea-i de ursită, crinul

de drag, să înflorească-n sine,

zeiţa florilor, Felippa? …

simţiri, să i le-alinți  în  gene,

şă i le crești vară-nsorită…

Nu ştii c-aproape e pe val,

sfârşitu-i în balet cu gândul ?

E vremea de-nţeles, lipsită…,

să nu-ntârzii pe bolți sosirea;

i se zideşte-n stâncă rugul

și-n corul litoral… adâncul…

când drumul înspre moarte-l ţine…!

Nu ştii că torţa-ncinerării ,

ce-i steaua lui, căzută zării,

din zori, e  plâns de albăstrimi,

lumina ta pe cerul mării…?