Literatura: Dansul constelar; G.A.S.

GHORGHE APETROAE ~  CÂNTECUL LUI  CRISTOPHER COLUMBUS  (12)

DANSUL  CONSTELAR
*
Ședea  singur în turn și de sărutul Lunei,
dormea-n alint cu umbra velelor pe val,
el, prinţul, muribund, acum cu alte stele
în năluciri vorbea, zbura de braț cu ele,
cu Psyche se iubea, în marea lor tăcere,
și inima Felippei îndrăgite i-o știa plutind
*
Dar prinţul conversa cu gândul fiecărui val
pe mările de-întoarcere, pe lunge caravele…
iscat în umbra inimii Felippei și cu cerul
înflăcărat în rost și-n  ritmul unui vers
croit din vuietele mării în cuvinte,
din îmbrățișări  cu stelele în crome vii,
*

în glăsuiri himerice și grele de eres,..
își regăsea deplinul, în noi  simțiri putere...
Ca trecerea să i-o scurteze noatea andaluză,
valsa cu a Egeei mare, ce fața i-o scălda
de mângâierile-n iubirea cu Selene
sub diamantine lungi și obosite gene,
*

cu soarele căzut pe moalele-i alcov,
ce în al lui sărut, dor de Felippa-i naște,
de cea ce fără ea, de a trăi nu poate !

Era învins de gânduri, de al lor mister...

În ultime îmbrățișari și sfinte revederi
dansa, în constelații, cu Lebădă pe cer…!
*

… La  Porto Santo, în glasul fiecărui val
Felippa desluși chemarea prințului, în turn,
dorința revederii… Ea,  calea spre Levant,
a-l bucura-n iubirea ei pe Crist, pe larg

cu-mbrățișarea-i lungă-constelară,

știind că el pe drumul razelor o cheamă…!
*

plutea pe val, valsa pe muzicile mării
spre alte mări, pe prinț, sperând a-l întâlni…!

În ritm stelar, de ne-nceput al bolții,
cuprinsă-n dansul altor mări, Felippa
aluneca cu cerul-n mreaja nopții...

Ofelie era, de vălu-i alb părea sedusă,                                                                                                  

*

De nori în spesartin-frolanzi, ascunsă
în tăcerile de sfinx  ale prințului iubit,
și-n curcubeul ce-i sorbea din Rin puteri…,
tiind că el  în lipsa ei nu va putea trăi…,

îl deslușea pe Crist, de dragul lui sedusă,.. !

un drum al re-ntâlnirii, Felippei, i-l arată…!

*

Dar steaua lui în trecere pe văile de cer, 

în  coborârea spre infern încă-l adoră,

Felippa n-o lăsă lui Crist să-i cadă,

și cerul ea lui i-l cuprinde de dragoste curată…!

ș