GHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER
COLUMBUS (7)
|
TURNUL DE CRISTAL
Hălăduia aici,în turn, cu demonii,
de ei în braţe strânsă, o cadână stea
ce în zăpezi crescute-n
insomnii,
pe zări , castelul îi cuprinse
şi-aleele de maci, de roze și de crini
în plânsetul cinabrelor havuze…
Palatul princiar era vegheat din turn
de pescăruși roz-albi în linul zbor,
de Sfinxul cel atât de ostenit,
în port,, tot mai tăcut și tot mai orb,
legat de chei, de
relele lui fapte…
vegheau pe prinţul care-aici ajuns,
zăcea de dor în
turnul de cristal
şi-al cărui vis ales a-l cuvânta
da sunet razele în geam, iubirea…
Dar linişte el nu
își putea găsi decât
pe largul adamit, printre delfini
l-Azorele-n desmin și anatas,
și-n cerul
lor, lângă a lui, Felippa…..,
Prinţesa de Azore, stea regină-n cer,
de el cu drag în nopți mereu privită,
dar visul lui, de pavăză tristeții,
i-l întrerup în zori, înstăpâniți pe Chios,
cocoşii
levantini, cu cântul dimineaţii …!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu