PE FAȚA LIBERTĂȚII FIECĂREI CLIPE
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Era pe când curgeau aici solar sudorile
cu iz de mosc pe-alama feţelor agreste,
când ochii de-ametist ai pietrei vii ,
de cer lazur şi -amor păgân aprinşi,
se-ncremeneau în large arcuiri pe creste !
*
Erai la locul unde zei, pe codri împăraţi,
îţi cuvântau ales din înfoşnirea frunzei...,
goruni şi fagi pe-obârşii, de doruri retezaţi,
zăceau agest de lunge prăvăliri sub Cruce…!
*
Haiduc iubit de codri, de codru răsfăţat,
din margini i-ascultai corul de filomele…!
Molizi şi brazi, cu umbra lor te ploconeau
şi te iubeau naiade pe hăul Pădurenii…!
*
Și hoinăreai aşa, prin clipa unor duhuri sfinte,
păşind lumina lor pe tăinuite plaiuri,
nelinişti răscolind în suflete trezite
de flăcări vii emerse din abisale raiuri !
*
Iar, când în tine, ele-mpătimite se aprind,
poţi tu să scapi de-amorul jar al clipei din cuvânt...,
de locurile de obârşii, când nouri de-amintiri
îți ning cu chip de flori pe sihlele bătute cu absint?
*
Dar, pier acolo florile, de mângâieri lipsite,
când plâng aici tremole ierburi grase sub copite -
ecvestre- exilate lacrimi, şiroind adânc
durerile, pe faţa libertăţii fiecărei clipe!!!
Da! Când locuri neştiute ieri, de-aici îţi repornesc
trăiri înfulgerând lumini şi-o tainică nălucă,
… poţi tu să uiţi de mitu-n care magic creşti,
de unde, încă, steaua înspre seară-ţi urcă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu