LA PĂLTINIȘ-SIBIU, PRIN MARILE ZĂPEZI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
La Șanta-Păltiniș de-ajungi, apuci din stei
cărarea plaiului înzăpezit, spre schit…
sub biciul vântului iuțit de asfințit,
pe murmur de apus, în urlete de lup…!
*
Înoți cu greu prin marile troiene care zac
printre cabanele de lemn pustii,
cu-acoperișuri țuguiate, de șindrilă vechi,
ce gem îmbătrânite și în plecăciuni,
împovărate de polarele zăpezi…!
*
De-ajungi aici, inverniei, povara ei o porți
mistere și-amintiri în cavalcadele de nori
ce-și cern prin sita cerului, pe steiu-nalt,
cu vântul aprig, fulgii lor mărunți
în dans șăgalnic și în piruiete lungi…!
*
Înveșmântați în giulgiul Soarelui l-apus,
ei cad în brânci pe râna brazilor înalți,
pe cetinile moi și dese. Și, pașnici, așezați
pe-alcovurile albe, calde de plăceri,
în vântul sec ascultă... simfonii de Bach…!
*
La Păltiniș, acum ești în mirajul serii, fascinat
de frumusețea iernii în celest cuprins,
de Soarele, prin crăpături de cer, râzând
de ceața de curând căzută și în destrămări
pe fruntea muntelui ”Bătrâna”-n marile zăpezi...!
*
La Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu