Gheorghe Apetroae dlB
COELI MANUS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Să te admir din clarul turnului de-aici pe tine Coeli manus,
perdelele de opal ți le feresc oglinzii,
iar în oglinda ta de grații
mă uit păgân și îți vorbesc prin semne de
lumină și azur…!
*
Tăria flăcării pe care-o porți cu limpezimi de- abis
mi-a renăscut cuprinsul florilor și întregirii…!
La fiecare pipăit al cărnii, pe care ți-o desfac,
o rază să te culc în patul rece-al închinării,
stai duh cu-albastre torțe de cuvânt și îmi asculți
dorința numai de iubire…!
*
Necredincios, vrăjit de forța ta, iarăși mă scol
și urmele din semne îți adulmec…
A smirnă și pământ miroși…!
Să-ți concertez aceeași rugă crudă, în nopțile de-amor
mi-adun soboarele de îngeri, câte am în cer,
să mi le-asculți, de îngeri să te-ndrăgostesc…!
*
Și știu că tu de sărbători, plăceri mai mari decât să te sărut
cu buzele-mi în patimi, nu poți să-mi spovedești…!
În agonii, cuvântul mi-l rostești cu alte ne-ncepute voci,
iar mugurii de caină ce-mi plesnesc pe firave tulpini de oase,
tu mi-i hrănești cu stârvul stelelor de primăvară sfântă…!
Cu brațele deschise spre adânc, un cerc de nemurire-mbrățișez!
*
Coeli manus- turnul cel imens de logos și triumf-, poți să-nțelegi
că între noi e ultimă-ntâlnire rece din altarul mut…!
Sibiu, 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu