miercuri, 6 iunie 2012

Literatura, Anotimpul miraculoaselor combustii, Gheorghe Apetroae Sibiu





Dimineaţa serii – The Morning of the Evening



WAKE UP  WITHIN  MYSELF

First tree ray, couplet torn away drom the sky
Spring of sweet drinks and of scorching heat,
wake up within myself !...
wake up within myself, from the arms
of the first instant first thought…
…echoes of waves
At first star –s moon, the azure
Undulates its fickleness in your wine
Out of you, for us done, another raz was born,
And yet another instant,
Another seed, another hope
And troubled I am not, for the first day
Is noting but your way…
But, wake up within myself, universe of light,
Blue seed undulated by time…
Shake  yourself in signs, snowilke tears in summer :
Stars of night and stars of day over the beginning
Wake up within myself!?
- to share with me the first love with the azure…



TREZEŞTE- TE  ÎN  MINE

Prima rază sinceră, prinsă de cer desprinsă,
izvor de licori şi de arşiţă, trezeşte-te în mine !..
Trezeşte-te în mine, din braţele primei clipe-
primul gând în alcovul pustiu…
...ecouri de valuri !...
La prânzul primelor stele, azurul îşi leagănă
în al tău vânt,  nestatornicia…
Pentru noi încă o rază s-a născut din tine,
încă o clipă,
o altă sămânţă, o altă speranţă de viaţă
şi nu mă supără că mijlocul primei zile
numai în tine este cuprins… 
Dar, trezeşte-te în mine, tu, acum, univers de lumină,
sămânţă albastră legănată de timp
rodie a ceruluiu pretutindeni  crescută
şi mereu în tine  crisal înflorită
scutură-te-n zodii, ninsori de lacrimi în vară :
aştrii cei de seară şi zi de peste început…

Trezeşte-te în mine, zeiţă a luminii!?
- să-mi povesteşti despre prima dragoste cu azurul….




 Dimineaţa serii – The Morning of the Evening
WAKE UP  WITHIN  MYSELF

First tree ray, couplet torn away drom the sky
Spring of sweet drinks and of scorching heat,
wake up within myself !...
wake up within myself, from the arms
of the first instant first thought…
…echoes of waves
At first star –s moon, the azure
Undulates its fickleness in your wine
Out of you, for us done, another raz was born,
And yet another instant,
Another seed, another hope
And troubled I am not, for the first day
Is noting but your way…
But, wake up within myself, universe of light,
Blue seed undulated by time…
Shake  yourself in signs, snowilke tears in summer :
Stars of night and stars of day over the beginning
Wake up within myself!?
- to share with me the first love with the azure…


luni, 4 iunie 2012

Literatura, Temple în flăcări, În-semne III, Gheorghe Apetroae - Sibiu




MEDITAŢIE  ÎN  SEMNE   III







GHEORGHE  APETROAE 
 -   TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

De gânduri, se aprind aragonice stânci
pe înălţimi venerice cu iz de patimi:
lumini de spinoase apofize ne-vorbitoare...
El, Ea, aştrii noi, în chihlimbar, câte Unul,
îşi varsă  timpul în verdurile ruginii:
Evantaie de roze, salbe pe buze, sărutul
aşteptat al iubitei, sunt în joc, iarăşi libere!...
Ţin verticala înspre colţuri deschisă
cerului orb, cerverul odontoidei...
Frumuseţile inundă cu zăpezile crise ,
primule-n uluce, graţii în corturi limone,
înfloresc în  recile  lor simţăminte
îngropate în ritmuri de valuri smaralde...
El e în rost-hoinar prin ne-nceputuri,
veghind magnetic la hrana sufletelui
pe izlazul stelelor flămânde de umbre,
aşteptându-şi din ne-mărginiri iubita
cu coapsele dezvelite, învelite în frunze,
cu roze prinse în păru-i sub călcâi...
săgeată câmpia de articulaţii învinse
mai vertebrale, de trecere, mai obosite
alergări la culmi, glaciare blesteme,
flămând de cântec şi-n crez, de veşnicii:
dar căile strâmte printre mărăcini, oriunde-s
poposesc neaşteptat în strâmtele zidiri...
Lui îi ţintuie firea vârful săgeţilor linque
şi, înmulţiţi solitari în poveşti,din poveşti -
tuberculii goi tresăltă în sine perverşi 
l-auzul de cântec orfeic  iubitei :
nimicul din cu-vânt împreunat cu nimicul
crescut în iubirea recilor canioane -
ca două turnuri legănate: spicul de grâu
şi Luna în eritrin  peste munţii lazuri:
părăsite inimi, de sângele  dragostei...
Filamente de cer-albastre parşive simţiri,
voind a străpunge un scut de ne-linişti,
locul pentru noii zei sub fulgere spirale...
În creuzetul Unului, în furtuni malachii
cu iz de jasminum şi-un  fals milerit:
flori de isop în adamit,de azur stropite,
se  leagă ei, între ei, în flexii de rugă
cu infinitul carnal al plăcerilor sfinte...
Pe când El, ne-totul nopţii valpurgice,
cerşind fericirea străinelor nuduri,
bârfind cu Mefistofel, în slute cu-vinte,
rupe obrăznic rândul şi se crede poet...


miercuri, 30 mai 2012

Literatura, Rămas bun , de la scriitorul Mircea Ivănescu...



Rămas bun, de la scriitorul Mircea 
Ivănescu...  Gheorghe Apetroae  - Sibiu








       Legătura de  suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu, are , acum,  în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup de-spiritualizat, dimensiuni cosmice!... Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al  astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei  pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în  strălucire, pe cerul literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traductologul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cu-vânt cu jocuri de esenţe spirituale sublimate în crome anatase şi tremole. 
       Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu, poţi lesne să atingi, cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului , locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripi în amplieri apoteosice  creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul!... Eşti  tu, acum, aici, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-am cunoscut, dintre care mulţi ţi-am fost discipoli şi am exultat în lumina ta mereu curgătoare în revărsări solare, acum plecată  cu tine , după  altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat în el pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james - joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din  viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantasticul, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metaforele antinomice, ale lui Faulkner, sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi, de ce nu, din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic, de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează, în eseu imnic, cosmicul antic în diacroniile existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele  celestei tale traiectorii  providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii , mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!... Mările sepulcrale îţi vor vântura nisipul  tenebros, cum şi al altora, dar mult spiritualizat , complexat în teluricul din neant şi care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite,  distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, în acelaş neant, spre ne-pierire, acum mai bine de 13 ani, din acelaş cer sibian!...
     Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece, în  angelice plutiri, îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice  aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta  şi îţi vor însoţi zborul, spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în valurile-i crisale şi smaragde, valuri care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale, a postmodernismului literar şi a traductologiei, până, hăt, la vârsta neputinţei!...
   Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar  nefericit adormit, vremuit de optuzele 
întunecimi ale unui demers de principiu apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure,  Mircea Ivănescu!... Plecarea ta e un transfer într-un alt exil, cel al sporirii identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile golului nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta  şi te-au  iubit ca pe o flacără a flăcării divine, din care şi-au sorbit căldura luminii. Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de la Bucureşti, de la Cluj, de la Iaşi, din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înnota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre înălţimile tale cereşti de mult rupte de bruiajul coborâtor al cotidianului, în a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre edenul madeiric – paradis al eternităţii tale!..
   Tot atât de mult, ţi-au  simţit  plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene "Transilvania" şi " Euphorion", de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat, în filele lor, mai bine de 50 de ani, vlaga voinţei schopenhauereiene, meristemul genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română contemporană, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi la fel de fructuoasă, reperată axiologic pe tărâmul creaţiei estetice.
   De aceea, colegii  scriitori n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei, de decenii,  Mircea Ivănescu!...
 I-am văzut alături, proteici şi ne-proteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas, arc al despărţirii , pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii  Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie..., pe poetul basarabean Leon Butnaru, pe alţi scriitori importanţi  şi pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stat în preajma ta, pentru a se hărui şi consfinţi cu tot sufletul tău, lângă tine, Everest al culturii române, spre a lua din înălţimile tale şi a primi de la tine prinosul intelectual  de sacră lumină !... 
     Mă aplec spre tine, Mircea Ivănescu,  cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984, pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău literar!... Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar  fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i  strălucire!... Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă literar-existenţială!... De aceea  nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut  în lăuntrică  iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin - senin îngăduitor şi ocrotitor în destin!...
   Tot timpul tău a rămas în noi un havuz ce –şi eluviază absintul tantric al marelui  tău spirit
într-un fluviu de gratitudini şi de  trecut literar, magnific, un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa, pe cascadele canonice futuriste ale  literaturii 
postmoderniste !...
     Că tu, Mircea Ivănescu, nu pleaci spiritual dintre noi!..Tu ai rămas zidit în tot monumentul  cultural naţional  prin întreaga-ţi existenţă raţională şi intuitivă, anabazică şi celestă , pentru eternitatea căutărilor întru marea-ţi  fiinţă a Fiinţei. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze, cu o grimasă expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite, cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Ai trecut după steaua ta, stea cu har din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici, pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură ontică şi axiologic hermeneutică, în substanţa estetică şi gnomic - epistemologică!...   Că răsplata binelui făcut este o datorie a Providenţei , de a te primi în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual  al paradisului veşnic!... 
      Nouă, cei de aici, nu ne-a  rămas decât să te căutăm în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre - ametiste ale celestului, spre a te re-găsi şi a te re-aduce  Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului,  din zodiile eterului!…
     Să-ţi glăsuiască, ţie, sfânt magistru întru  nobilă literatură , clopotele sfinte ale catedralelor, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!.. 
     Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura, ştirea sosirii marelui tău spirit în slava celor mai înalte ceruri!... Ele, să-ţi primească, în văzul lor , lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor dăruită doar unora dintre noi  şi s-o păstreze   întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi păstreze  între noi, cei veniţi pentru tine, în tine şi celor ne-veniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , pentru toţi cei care ne-am certat cu Caliban, rămânându-ţi străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul etern al cerurilor mereu împlinite de iubirea nemuririi tale!...
               
               Sibiu, 23.07.2011….Meditaţie la catafalcul scriitorului Mircea Ivănescu    - Gheorghe Apetroae  Sibiu



marți, 22 mai 2012

Literatura, Unul, diferit de Sine, Lui Ştefan Augustin Doinaş, Gheorghe Apetroae Sibiu





Literatura eseistică





FOAMEA  DE  UNUL

lui St. Aug. Doinaş

Vădit 

sau care-i place sa se-ascundă

împovărat de veacuri e urgentul,
 
UNUL

cu semn de uriaş în zarea-i

 scundă:

posibil tandru investind prezentul ...

mereu se face veşnic,

 îşi amână rostul

nevertical în sus
 
si-n jos plimbare ...

negat de tot ce i se 

naşte-n mână

model adânc deschis 

ca o-ntrebare

ce stă pricina morţii, judecăţii-

un crug imens de licăriri 

minore,

dobânda-n lacrimi de identitate,

tiparul care bântuie 

prin toate ..
.
niciunde, pretutindeni,

altul vine,
o mare-absenţă uneltind în toate,

vădit sau care-i place
 
să se-ascundă

multiplul UNUL, diferit de Sine ...



Revista „Interferenţe”, nr. 2, 1997

sâmbătă, 19 mai 2012

Literatura, Însemne de graţie, Gheorghe Apetroae - Sibiu



GHEORGHE  APETROAE  III. 
 TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI







Întâlnire colocvială , în anul 1999. Invitaţii speciali ai scriitorului  Gheorghe  Apetroae - Sibiu (de la stânga, la dreapta) : prof.univ.dr. Matei Pamfil, decanul Facultăţii de Litere şi Arte, din cadrul Universităţii " Lucian Blaga" din Sibiu, scriitorul Mircea Ivănescu  şi eminescologul - conferenţiar universitar dr . Anca Sârghie.

Cu bucurie, celor care în templele lor de mucava se vor şi se  cred ...





ÎNSEMNE   DE   GRAŢIE   I

Pe braţe astrofilii de cer porţi speranţele
gem până zeii  încolţesc chinuiţi de simţiri
flăcările cinabrice  de  sub stâncile albe...
în doliu, negre şi castanii, roşcate în larg
pline-s de- o adâncă ne - egală  memorie...
şoaptele valurilor ţi-s cu-vinte  de mag...
În adevăr, adevărul tău  a  îmbătrânit
de ne-nţelegerea iubirii sale cu cerul...
Eşti curtat de stafii iar îngerul revoltat,
a răguşit în gornirile false de slavă.!..
Spre  perfecţiune, exerseazi  troparele
unirii cu calvarele vrerii din curcubeie:
o întoarcere înspre cer a pământului ud ...

ÎNSEMNE   DE  GRAŢIE     II

Treci distins în zbor, acvilă crudă-n ne-somn
peste turnul de fier, demult, de înger părăsit...
eşti limbă de sânge şi aripă de pământ, clopotului...
din apele tulburi înnalţi în zăpezi libertatea ,
iar din umilinţă înteţeşti flăcările-n  astre...
pajiştea adormită de crini albaştri, te-a vlăguit..,
eşti pelerinul proaspăt  trezit  cu ochii închişi
năbuiţi de lacrimile zorilor....uşor să răstorni
mirificul primăverilor  din contururi reale-
inundaţii în corturi stelare..pentru un nevenit,
îţi creşti din lacrimile reci, şerpii calzi în fiori:
credinţa ta că oriunde eşti primul venit!....


ÎNSEMNE   DE   GRAŢIE     III

În licorile  de amurg romantic,sângeriu
îşi scurge aurora o arhaică transparenţă-
plăcerile  sarabandice ale nesfârşitului
inundă deşertul în toasturi,nisip risipit
în libertatea soarelui din  ne-cu-vânt...
răceala tristeţii , arctică, o păstrezi firii
şi şarmul veşniciei umbrei în solitudini...
cu pâlpâiri de taine, lesne răpui lumini
sinelui - cerul de iasp, franjuri în blendă
de nori dioritici ce-ţi gonesc în tornade ,
lăţiţi şi destrămaţi ,visul, în Ei, când,
prăbuşită de a-vânt, fruntea, îmblânzeşte arcul:
săgeţi de chiciură, le-nfingi în răsărit...


ÎNSEMNE   DE   GRAŢIE      IV

Trestii tremolite pe grind sărutate de vânt
întorc în ele tăpşanul şi-n taraxacum râd,
înrourând genele genunei: papuşii în vânt...
Trandafirii se cresc temple lazure de graţii
stele-n deşert ce nu ştiu nicicând a pieri
în umbra altei Treimi în altar, ne-văzute-
străluciri triumfale : o dehiscenţă banală,
zvonind periplul icoanei- zenitul , pipăindu-ţi,
galopând, în tine, ne -începutul de cu-vânt!...









 







    OPERA OMNIA,  pentru Mircea Ivănescu                                                                                                   


                         Gheorghe Apetroae - Sibiu





       Cine nu-şi doreşte fiinţarea în Mircea Ivănescu, in acel templu al verbelor şi al căutării de lumină prometeică, în aletheie, la adâncimea înaltei cunoaşteri iniţiatice, dincolo de comprehensibilul comun şi rugozităţile sediment ale pseudoconştiinţelor claustrate de apocaliptic ??!... Cine nu l-ar urma pentru a transgresa cotidianul insolit al propriului Ego, uneori agresiv, alteori într-o nebănuită recluziune??!... Mulţi şi-l doresc magistru, ştiind că vor descoperi în logosul său variile antinomii ale unui univers ontologic pe un traiect spiritual dialectic, care l-a consacrat, alteori doar a recepta, ca audienţi, fervoarea unei lucidităţi spontane cu o conotaţie ironică şi anecdotică, atunci când ei încearcă descifrarea finalităţii metafizice printre tautologii şi locuri comune, cum poetul însuşi se relevă în poemul „celălalt timp e acelaşi …” cu versurile: „ca să iasă la lumină şi ochiul acela ascuns … să ne ţintuiască …:”. Iată, dar acel gen maieutic care reuşeşte transfigurări semantice pe coordonate heideggerine, într-o aritmie şi acromatică a versificaţiei, aşa cum reuşea Arthur Rimbaud în frumosul poem „Ofelia”, ori Saint John Pearce în proza versificată: „Femeie îţi sunt … în tăcerile inimii de bărbat”. El se înalţă „într-o lumină care nu mai e a soarelui, ci a muzicii vorbelor”. În poemul  „degeaba ne jucăm de-a viaţa adevărată” (M. Ivănescu, Comentarius perpetuus, pag. 105; 139), discursul metaforic este încărcat de thimonul unui profetism angelic.   A reuşi dialogul verbelor cu posesorul marelui premiu literar: „Opera Omnia” este „ca şi cum” te-ai purifica de ingredientele de romantism utopic şi a năzui la împlinirea ritualului de botez în simbolism şi expresionism cu o binecuvântare eclatantă, într-un sacerdoţiu integral. Se degajă, din discursul livresc, în spaţiul hermeneutic, un imbold spre construcţia de temple literare pe temelii livreşti, care conferă Edenului poetic al sfârşitului de secol siguranţa perenităţii. Şi aceasta pentru că M. Ivănescu decelând misterul, materialitatea şi tragismul social - politic al unei vieţi „în constructio”, uzează de recuzita unei înalte culturi, de geniu şi rafinament în felul ingenuu al rostirii cu-vintelor ne-cuvinte, generând creaţiei o arhitectură barocă, axiologic inegalabilă. Acest fapt este remarcat şi de poetul Ion Mircea atunci când virtual laureat, M. Ivănescu îşi prezenta într-o şedinţă de cerc literar ciclul de poeme din volumul său „Tratat despre neputinţă”. Ion Mircea arăta că poetul Ivănescu deţine secretul unui „stil în alteritate virtuală la care nimeni nu poate ajunge”. Aceasta, sprijinit de o infrastructură iniţiatică, a ajuns la arcul de finalizare al sistemului său anabazic, de coordonate spirituale, atingând cotele ubicuului, într-o relevanţă asimptotică a „translaţiei dinspre existenţă spre literatură” (Ion Mircea, Dumitru Chioaru , Iustin Panţa (n.u.),Ion Radu Văcărescu(n.u.).Totul se derulează în tangajul realitate-ficţiune şi în interferenţa antinomiilor spaţial-temporale, în infinitatea planurilor metafizice pe via mentis a unei geneze literare copleşită de subtilităţi şi circumscrisă unei modestii „proverbiale” inefabile, în câmpul creaţiilor lui Garcia Lorca, Paul Jean Jouve, Paul Claudel, Paul Valery, Stephane Mallarme ori Baudelaire. Geniu din spiritul lor, M. Ivănescu ignoră esteticul şi platitudinea oniricului, formalismul armoniilor pentru a încerca propulsia altei lumini prin vitraliile asimetrice ale noilor temple literare, având şansa unică de a pătrunde cu ea în panteonul marilor literaţi imediat după Lucian Blaga şi Ion Barbu, odată cu Nichita Stănescu, în faţa lui Leonid Dimov, Grigore Hagiu ori Cezar Baltag şi mult înaintea poeţilor Petre Stoica, Anatod Baconsky, Matei Călinescu, Modest Moraru, Alexandru George, precum şi celui care avea să încheie plutonul său, Mircea Cărtărescu, învăluind, cu rostirea-i simbolistică, oceanul de linişte al furtunilor homerice, pentru o primenire a versului într-o retorică arhetipală şi în reveriile uraniene ale lirismului orfic.....
     DespreMircea Ivănescu, „Radical”, Sibiu, nr. 1212, anul 1994.  Gheorghe Apetroae Sibiu, poet şi publicist...




joi, 17 mai 2012

Literatura, Port Arthur, Gheorghe Apetroae Sibiu



FULGERÂND TĂCEREA
Gheorghe Apetroae- Sibiu

 

  

 LA  PORT  ARTHUR


Aici, din resturi argilii, o fire blue de  cer încins
cu suflul primăverii: plasmă, de curând, desprins,
eşti prund cu sângerări în vreri: chip de nisip  
ce creşti în duh, duh bolţii, granatic în cu-vânt,
s-aduni din ploi de flori, balsamul greu de  mir,
sedus de jumătăţi de corn, magnetice-n de-lir:
încercuiri de gând involt, zvâcnind în bobociri
de îngeri cu  lumini în aripi, pe cerul în citrin....
Aici, răsari din el, al lui şi-n sine-n re-găsiri
pe-algare mările geode, colindător de stele,
din valuri crise- malachii, prinzi rozele re-bele!...
Eşti rege pe columbe, pe  griji şi pe  mistere!..
Alegi, în schimb, simţirile în Thule, alte arce
din vieţile de aştri-n zori cu re-trăiri în Parce
şi verşi râuri de raze-lacrimi, în mistice asceze!...
De suferi, stânca-ţi creşte-n cruci ne-liniştile datini-
un crin alb cu balsam, să i-l  oferi bacantei
virilă-n simţăminte mari şi în iubiri cu patimi !....
Speranţa noii dimineţi  zăgăzuită- n Sfinx,
din ce-s smeriri, să le înalţi o rugă  la  părinţi...
şi-n tot ce sapi, să dai  de multele lor lacrimi,
cu raze, re-nflorind  trăiri, în recile iatacuri...
De trecere, să scapi, re-izvodind din firi, icoane,
le- aşezi  pe fruntea Lunii, mălinii coroane,
femeiei uceniţă-n scrin, chip pelerin, monahul,
dintr-un gheţar finland, pe-o  scandinavă cale,
în pripăşiri de demoni, sub vălmăşii de-azur,
apostol crist devii şi-o strajă Ofeliei barbare,
s-o cânţi, ca şi Rimbaud, uimit de Port Arthur!...








Literatura, În semne cresc mituri, Gheorghe Apetroae Sibiu




  • ÎN SEMNE CRESC MITURI I

  • Din aceleaşi locuri răsar
  • în fire abisale,
  • din netimpul libertăţii
  • civice, vestalele :
  • e trecutul tău depăşit
  • de ne-trecut ,
  • sporind puterea norului
  • pe crugul în cinabru,
  • tot alt cer de bornit,
  • pentru tine acoperit
  • de centaurei suave
  • și de adamice smaralde:
  • un senin cu iriși citrini,
  • în frac de abis…
  • Graţia, cu faţă rozină
  • prelinsă de roua cerului -
  • zorii: al dimineţii surâs
  • pe o lateritică piatră ,
  • să-i simți iubirea,
  • majalică  în  lacrimă -.
  • suava convallarie
  • cu gene în turcoaz…
  • Cu ea te-ai logodit,
  • aşteptând să arzi,
  • când balsamu-i inspiri
  • şi-o doreşti,în dans
  • la un lesivaj
  • topindu-l în vene
  • în ele, pe El, când  arzi…
  • Pe locul cristic ,
  • în templu, rebele
  • hoinăresc razele
  • de ne-linişte, grele,
  • despletite de stele
  • în corole isabele…
  • priviri întâlniri de semne
  • în mare, crisale
  • să iubeşti,
  • în lagune fecioarele:
  • iaspul flăcării în trupuri
  • aprinse de valuri,
  • până simţi că pier
  • în reci calendare
  • sărbătorile mari...
  • rămase virgine creştine
  • şi cu simţiri regale
  • cum se despletesc
  • de chinuri barbare,
  • oprimând şi robind,
  • în ele, cu ele,din ele,
  • cântecul, tot altul…
  • în dimineţile tale…

  • Fălticeni, 1966