PRIMĂVARA TA, REGINĂ
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu
..
oare chinul lor / nu geme-n şoapta fiecărui val!
(
Pelerinajul lui Childe Harold, G.G. Byron)
*
Când
despleteşti tot crugul în largi cărări aldine
şi
calci pe ele-n pas de joc, de astre păstorit
în
răsăriri bacante -muze: crâmpeie de cuvinte,
cu
ele tainele le furi-mormântelor sfințite,
de
stele ce-ți cad în genunchi, să le iubeşti pe rând!
*
Pământul
tău e lutul orb, dar cu plăcerile-n simțire,
din
el înmugurind flori de cireș albastre,
cu
raza lor de cuget- a stelei prinsă-n cântec,
tot
re-nflorind surâsuri cu un balsam lăuntric…!
Te-aprinzi,
lumina ta să i-o slobozi... postum!
*
Dar
primăvara ei e-n tine și i-o vestește cerul,
te-ncoronează-n
suflet și gândul ți-l închină,
păşind
în plânsul ierbii, l-apus…, o stea virgină!
Eşti
sluga ei, a cărnii reci, fiinţă-flăcără, în vrere
cerţi
în plăceri abisul și-i lăstăreşti putere…!
*
Pătrund
azure valuri pe galacticele ţărmuri-
se
urcă din adânc cu-alt timp, cerând mereu iubire…!
Tu
semeni des devreme noi stele calde-n fire-
flori
vieţii cu stigmatele în sângele lacteiei,
în
temple, să-nveţi stilul ce sigur-l ştiu şi ele!
*
...
că în sutana roasă-n rugi, pe cer în alergări,
aprinse
roze-albastre…, în braţe-ţi stau să cadă
pe
grindul clipelor, dorinţe- ascunse-n semne,
pe
primăvara ta le-o dăruiești şi crinii îi culegi!
..prin
galaxii e-a ta regină și-n graţie cu ea trăieşti...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu