SPUNEȚI-MI
VOI, DE UN ALT LOC-
BOROAIA- portalul regal sucevean spre spațialitatea diamantină a
Bucovinei
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
***
De dor, de ai copilăriei zei,
Boroaiei, fiu, la ale ei culori
și-n al ei duh-al cerului de-atunci,
acum întors,
spuneţi- mi voi, de un alt loc cu har
de căutări prin primăveri în cer,
ce poate fi simţit, decât acesta,
mai prielnic şi mai înflorit,
mai sigur, mai înalt, iubit
și mai bogat,mai tainic, mai romîn,
oglinda de cristal al unui duh
în el, de atunci, sfințit…!
***
Spuneți- mi voi, de un alt loc înhăruit
cu suflet larg şi în privelişti vii,
mai nobil și ceresc în al său lut,
în taina cristicului gând,
în stare a-ţi rosti de legământ
şi a-ţi vibra eterna rechemare...:
la Pleşul Stânișoarei și Susenii Moişii,
la Ulia și Dadișa, la schitul Groși,
la Dealul Sibicheni şi la Boroaia –Vale,
la munții Suhei și apa limpede-a Râşcuţei…,
la Mălăieştii albi- solari,
în necuprinsuri de livezi stelare…!
***
Spuneți- mi voi de alt mister al altor veșnicii-,
precum al lavrei Boboceni, Săcuței, Moșnegeni:
miracole, de pelerine sfinte vise
la Râșca, Bogdănești, Jahalii,
la Fălticenii-mitul tău, la Praxii,
la Lunca Râșcăi și-n Tolanele
cu mândrele lor țarini…,
ori în a Neamţului istorică cetate,
magia unor vremi stelare…!
Sunt toate flăcări vii, cu duh și har divin,
aprinse-n oazele-i astrale
în frumuseți și-n bogății rescrise
cu gândul zborului la Piscuri…!
***
Spuneţi-mi voi, ce un alt cer azur
cu privegheri la ne-nceput,
pe geana răsăritului purtat,
se poartă-n cântece pe locuri
resfințite de templele pădurilor astrale,
de libertate și vegheri
cu freamăte, în jocuri siderale…,
cu cerul Moișii în soboare
de îngeri- blânzi și serafimi,
calzi, în dorințe,heruvimi,
dansând în veri prin holdele solare…?
***
Spuneți- mi voi, dar, de alt loc,
lumina galopând-o pe-nălţimi,
aşa cum cerbul ce-şi aleargă
spre un nou rut, din luncă ciuta,
să o adape seara
de codrii cei adânci-cinabri,
despărţind-o,
de zarea pajiştei albastre,
spre a o ispiti cu- amurgul sidefiu,
al stelelor aprinse în izvoare -,
edenic - concertând
atâtea grave, sfinte simfonii…!
***
Spuneți-mi unde, de zări prinsă,
în zori-nhăruiți-înrourați căzând,
pe “Vale” și Giulești, Bărăști,
se lăfăie cu verile-i lumina
spre veşnica- nălţare -n rod,
cetatea-mușatină, primenind-o…!?
Frumos e- aici, iar gândul înţelept:
imperiul nobilei simţiri crescut
din dărnicie şi cu-vânt,
din cântec bătrânesc şi joc,
-cu rădăcinile tot vii, înfipte în străbuni:
-Boroaia ta, în care te întorci-,
în alte generaţii se dilată emblematic…!
***
Spuneți-mi, dar, de un alt loc, de voi știut
statornicit în trup și-atât de-nsufletiț
cu gânduri mitice, cu firi în duh, de înțeles,
din începutul… primelor cuvinte…!
Susenii Moișii-Boroaia, 20 .07. 1964- text în recurrență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu