TRĂIEŞTE-ŢI CLIPA ÎN DEMERS FAUSTIC Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

TRĂIEŞTE-ŢI CLIPA ÎN DEMERS FAUSTIC

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
*

Cu ochi de stele în izvoare,

un meteor în nopţi căzut

plin de mister şi-mpătimiri,

veghezi la umbrele Polarei...

*
Retezi în plin ne-cunoscutul,
dai sacrul clipei efemere

şi din implozii, viaţă vremii

iubirii din absurd, viu grai…
*
Te-acuzi şi de te ştii în rai,

cu retrăirea clipei  mari...,

trânteşti de stâncă, a  paradă,

tot începutul întru slavă,

*
slujind celui divin din plin...

Din mers, repeţi în cor trecutul

făcut de El,din El, magistru,

sapi în imens ne-începutul...

 

*
Te-alinţi,femeie care-i eşti

ne-împlinită-n mers cu gândul…,

de braţul lui, când tot te prinzi

mai strâns, prin sânge să îi curgi...

*
în flăcărei să te sfinţeşti...

Împarţi infernul cu absurdul
şi de aceea eşti  în chinuri,

cea care, ne-ştiind, ce eşti…?

*
De bucurie, uiţi  că eşti,
când cânţi cu îngerii în roze,

acolo sus când rătăceşti

cu-n ne-sătul necunoscutul...

*
-Dar Tu, ce faci?.. singur în singur,

ești fructul unei  retreziri…,
de toarta cerului desprins,
să joci mereu cu ne-nceputul...

*
Căzut letargic pe-a sa slovă

dintr-un magnetic necuvânt,

ascunzi simţirile-ți căzute

din sânii cărei îi sorbi vrerea...

*
Ca să te prinzi de al ei  vis,

tot alte flăcări mistuind,
arzi în iubiri și din şoptiri

ne- timp al dragostei devii...

*

Şi cânţi în zori, agonic, psalmul

seminţei cerului stibin:

un legământ i-acorzi faustic:şi-n rod,

trăiește-ți clipa-n ne-trăiri...!

 

Boroaia-Moișa, 5 septembrie,1963