*
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
De ea-n căderi, din ea dedus-
un asfinţit de blue-n semne-,
de- acord cu cerul hiacint-
turcoaz înnoroiat cu stele,
păstrezi în lut, aici, restul nisip…
*
Te vezi sedus de-un fals surâs,
de şarpele-i prin valuri reci,
de duhul vrerilor pătruns
și-ncrâncenat de ne-nceput:
sămânța semeni neființei…!
*
Din carma Ta şi ea, rupând -
seri sfinte-n straie de- ametist:
Ea, Eva, lesne te-amăgise…!
Prin linişti-duhu-l înfierbinți
cu carnea-mărul neființei…!
*
Înmiresmați, sânii desmini
îți memorează-n ei absenţa
și îți amână grea, sentinţa…:
E-n forme calde Nefiinţa,
cu-un decolteu aristocrat…!
*
Tu, mort de mult, seducător-
cu oglinda-ți versul de amor,
de ce-ai primit haruri divine,
ți-acoperi rest-cadânul trup:
orb, de alint, nimicul firii…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu