INIMA TA DE ÎNGER ÎN LUNG ZBOR
Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu
*
Treci distins în lung zbor, pe zarea lor,
acvilă crudă în dorințe și rece în glas…
Peste turnul cel de fier, din neînceput…,
inima-ți de înger cu flăcări ți-o inunzi…!
*
Ai aripi de lut, limba și clonțul de sânge-
un clopot de temeri, de bolți atârnat,
numai de ploile reci și de vânt ascultat…,
în prasenul zăpezii îți ții libertatea firii…!
*
Peste apele tulburi știi să treci fericit…
în abisul sinelui ești un înger al iubirii…
și, cu umilinţă, să înteţeşti flacăra
luminii sacre, astrele cu iubire le cuprinzi…!
*
Ești inimă cerului și zorii îți năbuiesc magnetici
pe pajişti tremole-argilii cu rosturi căzând,
împânziți în crinii albaştri-miresme de cântec…!
La drum mereu pleci pe zare, înger pelerin…!
*
Cu ochii deschiși, dornici de căutări
în mirificul plans, din noile primăveri,
aduni razele și le-așezi milerice, în sine-ți comori
sub cortul travertin inundat de soarele tău…
*
Pentru alt anotimp, de mult așteptat,
sporești vlaga sevei:inimii mării de lacrimi
sub pleoapa ce-acoperă viu, infinitul:
raze-n șiroi cazute pe contururi stelare…!
*
Da,Tu bolești greu, de o neliniște metafizică…;
Șerpii tăi ucigaşi trăiesc în fiorii tăcerii
și, din mijlocul umbrelor sferelor,
mușcă adânc din lumina noului zbor…!
*
Angelic, cu credinţa că în oriunde eşti așteptat
să mergi și să rămâi în mijlocul trecerii,
să zbori de aici, de atunci oricând în pretutindeni,
înger-univers ești împlinit de vrerile-n culori…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu