IMAGINI AUTUMNALE
APUS CU CERBAutor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
cerbul, plin de trufie, în inima turmei,
un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde,
săgeată cu vârful de sceptru se-aruncă,
ia stelele-ciute în coarne şi cerul la fugă..!
Toţi arborii zării îi freamătă-n vene…!
*
În haită, din cornul de lună desprinși,
de un vânt îndemnați, înspre pradă trimişi,
câinii Proserpinei pe cerb îl aleargă,
din turmă îl scot, de pe zare-l alungă,
colţii: raze-i înfing în coapsele-i albe,
gambele-i sfâşie, stele șiroaie de salbe
în iureș copitele fulgere-i scapără
sși ângele serii îi curge de sub chişiţa neagră…!
*
Un astru, de zile apus, sub stei alunecă
din bolta toamnei târzii, în hău se prăvale
și,cu o ultimă spasmă, în ultimul muget,
sub stânci andaluze suflarea și-o curmă…!
Departe rămase cu vreri, în ele trezite
de urletul apelor însângerate de seară,
ciutele-stele își sorb vreri din al nopţii izvor
și pe pajiștea serii pasc al zilei crepuscul...!
*
Cu liniștea serii ciutele petrec cerbu-n uitare
și-n alte valuri de raze, cu al nopţii Centauri
petrec, se-mpreună, din cornul de lună se-adapă
și-n mersul bolţii pasc zorii veciei:-flăcări
de sânge galactic, în vreri dianic aprinse…!
- E o logodnă cervidă pe un apus cu Centauri
şi e nuntă-n tot ceru-n rugini de toamnă târzie…!
E un rai de plăceri: poiana albastră-a luminii…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu