În cerul din duh; autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 

ÎN CERUL DIN DUH

Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 

*

Păstor fidel al turmelor de stele

treci magnetic în substanța lor

și întorci cu sete minerală sferele,

fluieri cu luminiscențe în rai eterul

și îți lași la cârmă inima, cerului-

triumful gândului tău călător…

*

Culegi, de pe urma lor, în joc fulgere

de pe traveile bolții jăruite,în jasp;

în amintiri neprețuit, cu totul ce-a rămas

dansezi un cer din al tău duh:

fulgii în prasenul ninsorilor stelare

pe altarele de rugă, stau îngeri agăţaţi

de sufletul mereu umblător al mamei...!

*

Din corindonul flăcării sorbi numai sfințenia,

șerpuind pe fereastra largă a inimii

răceala clipelor albastre din stele,

împărțind-o cu universul avid de plăceri…!

Visezi adânc la cântecele pasărilor

și la glasul freamăt al brazilor înalți:

stâlpii celești la cuhla demiurgă…

*

Îți asculți în ierburile moi și în flori

pe steiul malachiu –chemările divine:

prezența-n ritm a frunții ne-nceputului…

Rătăcești pe lunci cu stelele şi plângi,

în lințoliu cinabru, la Crucea din drum

cu demonii torturați de liniștea

din serile verii, înlăcrimându-ți trecerea...

*

Obraznic, săruți solar buzele reci ale Lunii

și învârți pe zările de patimi ostenite

cerul din duh, să sporești respiri clipele

calde în roze, în narcise, zambile,

în irișii verii și în magnoliile înflorite...!

La cumpăna rece a vieții, reînvii

izvoarele, pe care le înspumezi în priviri

care-ți pătrund cu ultimul gând în suflet,

*

să poți întoarce anotimpurile, în cerul din duh...!