ÎNTREGUL ABISULUI DUAL
Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu.
*
Te-am surprins în lupta
cu Totul din Totul Tău,
sigur de victorie;
cu timpul ce-ți fură,
câte puţin, cum Haosului,
chiar cu haosul netimpul
puterea grijilor tale,
stropii de idei şi putere …!
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
într-o sanctică plăcere...!
De imanentele revelații
nu îţi faci probleme …!
*
Cu mâinile cuantice desfaci
una, câte una din una
corolele ninsorilor de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …!
*
Totul din Totul intră la tine …!
Îl priveşti şi-i zâmbeşti...
Eşti pe placul lui...!
Îl iubeşti şi-l cuprinzi
cu mâna sferei-a ta mână,
ce a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …!
*
Într-o mână acum ţii Totul …
A doua, pentru cine-i ?
Mâinile sunt date,
fiecare, o eternitate...?
Da! Totul nu este numai
Unul şi infinitul, în doi,
începi în doi să-l desfăşori:
tu, el: doi; polii sferei: doi;
ai stelelor: doi; ochii: doi;
buzele: două; mâinile: două....
Toate se întâlnesc, se unesc,
se despart cu sens fără sens,
neînţeles…!
*
Un Necuprins din Tot s-a desprins
și aleargă spre tine…!
Vrea să-l primeşti în cuvânt
şi să-l crezi ce îți spune …
Ca să-i fii pe plac, pentru el
pregăteşti cealaltă mână …!
Să-i arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi-l cuprinzi
cu a doua- galactică mână …!
*
Mâinile îngemănate,
sub greutatea sferei, fiecare,
împreună, în căderea Universului
simte mişcarea posibilă …!
În mâinile tale, două, toate se întâlnesc
și câte două, frenetice se iubesc...
în Sferă, tot câte două,
îşi orgii stelare își fac de cap,
apoi se despart ne-nţeles...?!
Unele stele ascunse,
flămânde de limită,
cu frica de a nu fi scăpte în Haos,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …!
*
Din impulsul cronom al unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
Să prindă putere,
să piardă putere,
în mâinile tale se ivesc, cresc
și înfloresc în corolele lor stelele…!
*
Un Univers, la braţul altui Univers,
e în iubirea celuilalt,
fără somn…!
În mâinile tale alte lumi se nasc,
cresc, sufăr şi mor fără sens …!
Cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
Dar, până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferelei??
*
Când Totul e în doi cu preț și fără preț,
în lumea ta, a lor, în devenire,
fii bucuros c-ai fost, că ești
și fericit c-o să devii
în bolul demiurg de lut la Ne-nceput:
Substanță-n Trupul Veșniciei!!!
Din volumul„Depășirea trecerii, Editura FIAT LUX, 2000
NOTE CRITICE:
Alupii Daniela
Alupii Daniela
·
Versurile deschid o poartă spectaculoasă spre un univers în care demiurgul și omul fuzionează într-un singur fior existențial. Poezia transformă gestul intim al mâinilor într-o respirație cosmică, unde stelele, galaxiile și haosul se așază în rând sau se prăbușesc frenetic în palmele martore ale trecerii. Este o călătorie fascinantă prin tăceri siderale, în care iubirea devine singura geometrie capabilă să măsoare infinitul.
Felicitări, domnule Gheorghe Apetroae, pentru măiestria cu care ați împletit fizica cu metafora, dăruindu-ne o pagină de o rară intensitate și o viziune cosmologică deosebită!
Răspunde
Distribuie
Apreciez mult aceste considerații principial- structurale asupra poemului meu! Adâncă grație!
Răspunde
Distribuie
Versurile țes cu măiestrie o punte fină între trecerea efemeră a timpului și eternitatea stelelor, transformând iubirea și existența într-o tăcere plină de sens.
Felicitări, domnule Gheorghe Apetroae, pentru această viziune cosmică profundă și pentru felul minunat în care ați reușit să coborâți infinitul în palma cuvântului!
Răspunde
Distribuie
Apreciez mult considerațiile dumneavoastră critice deosebite asupra ideaticii-metafizice a poemului meu! Alese considerații!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu