COELI MANUS Autor: Gheorghe Apetroae dlB.

 

 

COELI MANUS

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*

Să te admir din clarul turnului, de aici,

de Coeli manus, pe tine, Demiurge,

perdelele de-opal ți le feresc oglinzii,

în oglinda ta de grații

să pot să te privesc și să-ți vorbesc

prin semne de lumină și azur.

*

O rază să te culc, în patul rece-al închinării,

stai duh cu-albastre torțe-n mâini

și îmi asculți dorința numai de iubire...

Tăria flăcării pe care-o porți

cu limpezimi de-abis mi-a renăscut,

la fiecare pipăit al cărnii care mi-o desfaci,

cuprinsul florilor, venustul clipei întregirii...

*

Necredincios, vrăjit de forța ta,

ușor mă scol ușor și urmele-ți adulmec…;

a smirnă și pământ miroși,

să-ți port semnul măririi demiurge,

îți concertez în nopțile de-amor

aceeași rugă crudă, iar Tu,

mi-aduni soboarele de îngeri, câte sunt în cer,

de îngeri să mă-ndrăgostesc…

*

Dar, iată că și-n agonii cuvântul ți-l rostești

Prea cu-nlesnire-n alte limbi și legi…,

iar mugurii ce îți plesnesc de ne-nceput

pe firave tulpini de oase,

îi înflorești, mi-i dăruiești și îi hrănești

cu stârvul stelelor de primăvară sfântă

s-aștept, sătul, să-mi treacă-albastră, clipa…

*

Și, înțeleg, că tu mai mari plăceri decât

să te sărut de sărbătorile-ți cerești,

…de ziua Ta, nu-mi spovedești...!

Cu brațele deschise spre adânc, de mult

un cerc de nemurire-mbrățișezi.

Tu, turnul cel imens de logos și triumf,

poți să-nțelegi că între noi, în Coeli manus,

e ultima-ntâlnire rece din altarul mut…!

 

Sibiu, 1991