ELEGIE ÎN IMAGINI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu.
*
În verdurile despărțite de clipe, când înfloresc crinii
și arthemisiile, azvârli în buchete nevăzutul crezut
dincolo de suflet, de tine bătrânul suverind, necrezut…
Pe calea-n amurg, însângerată de al ei telluric
și fascinat de ochii albaștri ai iubitei, cu ultimul gând
poți să alinți aura irisului ei din privirea Lunii…
*
Dincolo de neant, ea, învăluită și dezbrăcată de tot
cu mâinile cerului-ajuns și el de mult cărunt,
te ține îmbrăcat, tot mai aproape de sânii flăcării –
de izvorul rozelor îmbălsămate, în cântec aprinse.
Pe runa lâncedă alunecă cuvintele din titva ta,
zuruind elegant glasul clipelor din veșnicia țărânei…
*
Cresc pe locuri din oriunde, se aruncă umbrele
și se înfierbântă în sărutul trecerii tale, muzele:
ideile îți curg cu freamătul nisipului în valuri:
trăirile tale bolnave de plăceri și de mari neliniști,
curg prin oasele aspre și plumbuite, configurând
chipul tău boem-trupul descărnat de carnea luminii…
*
E trunchiul tău, cuprins de prospețimile veciei…
Vulturul fără glas, sfâșiind nemarginea ta nevăzută,
dincolo de cer în zbor, a coborât și el în tine flămând…,
își înfige ghearele lungi și clonțul, vulturul sadic,
în inima-ți de înger, sfârtecând-o lesne, precum
pe zarea în tine azură și ceruită dincolo de adînc…
*
Liniști sfâșiate sângerează o eritrină lumină!
Din iubirea înălțimilor îți cresc stânci și se întind
aripi solare, iar ochii tăi rămân demiurgic deschiși,
scânteind etern în substanța tainicelor neînceputuri…
E timpul clepsidric agresiv, al opririi din cursă
a unei vieți cu proprie lumină, avidă de Absolut…!
Sibiu, 21 august 2014, G.A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu