ADEVĂRUL DIN REST… Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

          

 

f-ADEVĂRUL DIN REST…
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
***
Prăvălite pe ulucul de cer vetust,

vii, zorile, le asculţi netrezite, vaietul
şi plânsul:-resturi de adevăr...!
Erelor, obosite în ele le înțelegi chinul-
şarpele fidelităţii tale pe trecere...!
Nu ai uitat de stele, tu, şi, la ele reîntors-

la înaltele stânci ale cerului-
le îmbrăţişezi cu un zâmbet firesc…!
***

Cu zorile târzii le tatuezi fruntea

iar braţele cu mâna ta de Dumnezeu…
Ele îţi ascultă grija zilei tale:
meta - adevărul aletheic -restul
în oasele timpului tău demiurgic,

știut scurs pe poldul pârâului 

din crângul copilărei...!
Să le adormi gândul stellar cu alint de cântec...! 

***

Un trâmbiţat lung de tunet apaş

cu joc de fulgere în jasp-crisoberil,
în curgere,energii îţi cuprind cuvântul:
Pe trilul filomelei ucise de atunci,
calci obraznic pajiştea în anatas…;

când pe urmele tale calcă misterul:

 zăpezile triste din existenţa restului tău,

în ele încins…!
***

Braţele ochilor minţii caută și cuprind
adevărul din restul meschin -
puhoiul  de buluciri nesfârşite 
în urletul firii, căzând ca dintr-un Everest,

adevăruri din rest, înjumătățite...

Sinele îmbrățișat, ţi-a străpuns ochii de copil!...
***

Prin desişul de cireși și mălini, călcând
destrami ne-începutul tăcerii,

primenind credinţa cezarică a copilului,

acum bătrân:
- e impulsul materiei virgine- e adevărul-

un rest de lut cu duhul firii razelor

adânc pătrunse în ultimul mister
de demiurg, de El să-ţi  aminteşti mereu…!
***

Izvoarele trezite în susurul lor lin,

cântă cu tine în tine și în clepsidră
la petrecerea credinţei tale numai în rest...
Nepăcătuit, trecutul trecut:
cu – vântul în fire- pretext,
îl asculţi de atunci curat, cum alină absurd…!
În  adâncul tău-  un rest decăzut,
din zborul rămas cad întregi numai clipele…!?!