CARPE
DIEM, VITA BREVIS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
*
Pe tine, să tep admir din clarul turnului de-aici,
în drum spre Marele Neant, perdelele de- opal
ți le feresc oglinzii de cristal-de grații,
iar în albastra ta oglindă mă uit păgân
și îți vorbesc prin semne
de lumină și lazur…!
*
Tăria flăcării, pe care-o porți cu limpezimi de-abise
la pipăitul cărnii, în muguri ți-o desfaci…,
renaști cuprinsul florilor și întregirii…!
O rază christă să te culc
în patul rece-al închinării,
cu-albastre torțe de cuvânt stai numai duh
și îmi asculți dorința mia astrală,
numai de iubire…!
*
Necredincios, de forța ta vrăjit, mă scol
și mă revărs stelar pe urmele din semne
și le-adulmec…!
Deși, pământ, miroși a mirth și smirnă…,
porți aura măririi…!
Să-ți concerteze-n nopțile de-amor aceeași rugă crudă,
ți-adun toate soboarele de îngeri,
pe toate câte le-ai în cer,
și le asculți…, de îngeri să te-ndrăgostești…!
*
Și, știu că tu plăceri mai mari decât să te sărut
cu buzele-mi de cer adânc, de sărbători
nu poți să-mi spovedești…!
Cu brațele deschise spre al meu adânc,
un cerc de nemurire-mbrățișezi,
iar mugurii de caină, ce-mi plesnesc
pe firave tulpini de împlinite oase,
tu mi-i hrănești cu stârvul stelelor de primăvară sfântă…!
*
Cuvântul ți-l rostești în agonii, în alte voci de legi…,
tu, „carpe diem”, să te zăresc,
să te iubesc, mă tot aștepți…!
Rochița ta din văluri de corolă rodosie ți-o desfaci
și mă îmbălsămezi cu cel mai fin parfum
te dăruiești în clipe și-n macii tăi mă-mbeți,
preafericiți în vrajă s-adormim…!
*
Tu, turnul cel imens de logos și triumf, poți să-nțelegi
că totul e -n sărutul crud,
în rourarea ierbii stâncii dintru început
și în balsamul de dorinți al florilor de crin...!
Că la-ntâlnirea rece din altarul mut,
în despărțiri, viața ta lungă e scurtă,
dar știi să calci cu rost pe fiecare clipă...!
Sibiu, 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu