ELGIE ÎN IMAGINILE DEVENIRII
Autor:Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
poem publicat în „Negru pe alb”, 14 iunie, 2014
*
În verdura despărțirii de lume au înflorit crinii
și absintul Arthemisei îl împarți acum
cu nevăzutul pe care, de ea crezut,
nu-l crezi, până nu-l simți dincolo de suflet…!
*
Ți-ai închis calea în acest amurg stelar
însângerat în lutul tău - ochii limpeziți
cu ultimul gând sincer sărut al iubitei,
să poți să-i alinți aura irisului în risipirea Lunii!
*
Dincolo de neant, ai fost dezbrăcat cu totul
de mâinile cerului - și el, ajuns cărunt…,
învățat tot mai aproape de sânii flăcării –
un izvor îmbălsămat de roze și cântec!...
*
Pe runa lâncedă alunecă pe cuvinte, din titva ta,
zuruind cu eleganță, devreme, uscată țărâna…!
Repede cresc în locuri de nicăieri, umbrele…
Se înfierbântă în sărutul trecerii tale, bacantele…!
*
Ideile tale au freamătul de nisip al valurilor
și îți curge prin oasele aspre și plumbuite
chipul nostalgic al începutului, trupul descărnat
de carnea luminii- trunchiul tău, cuprins de veșnicii…!
*
Ești bolnav de ultime plăceri și de mari neliniști,
roditor de semne stelare, paterne în cuget…!
La o nemargine a ta, demult nevăzută,
dincolo de cer, a coborât în el, flămând, vulturul…
*
Tocmai să-și înfingă ghearele stelare și clonțul
în inima-ți de înger, sfârtecând-o ca pe o zare
ceruită, dincolo de adânc, de liniștea ta lazurie
acum sângerând milerice și eritrine lumini…!
*
Din iubirea înălțimilor îi cresc și își întind aripile
solare, iar ochii tăi rămân deschiși larg bolții,
scânteind în scoicile pelagice, tainice neînceputuri…
E timpul opririi din cursa viselor…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu