ÎNCEPUTUL- O POEZIE? Autor Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

 

ÎNCEPUTUL- O POEZIE?

Autor Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

Pe drumul vieții, cel de tine început,

cu gândul prafului-nisipul tău cernut,

colinzi spre ne-nceput tot cerul…,

arunci săgețile aprinse-n tine poezie

de sărbători: odihnă-n al tău Sine…,

cu lacrimi stinse-n scuturi glaciare-

un arche- timp de împlinit cuvânt…

***

De templul flăcării, de la-nceput sedus…,

prin clipe-n tine rătăcite,

prin zarea clară treci degetele mâinii;

cu începuturi demiurge fine în săgeți-

dezmierzi, purtat de-al tău magnetic ax,

din al tău tron tot mărginitul

de geometrii adânci- nemărginitul …

Ființă-n trecere, cu zâmbetul cuvântului,

smulgi viețile în ea ascunsă

și-n maclele sălbaticelor stânci…

***

Vulturii tăi de lumină,cu ghearele

înfipte-n leșurile astrelor,

sărută norii grei, cei alunii și harnici,

purtând în aripile limonii,

torenții plini de grâne, păduri…!

Iată-l, pe gândul nisipului,

cum își plimbă lesne fiorii iubirii

prin roua sa, a poeziei sfinte,

când sorbi licoarea clipei trecutelor lumi…!

***

Culorile luminii și axiniul umbrelor

din secundele tale, ale lor libere,

le întâlnești în seva cerului, risipite

și… în liliacul încă ne-nflorit…

În ritmul razelor dansezi cuvântul,

lumina duh- lumina poeziei- suflet,

pe care începutul liber cântă

sonata zorilor a altui Ne-nceput…!