ÎN
SURGHIUN, LA GENIUL VESTAL AL SALMONEI
TE
CHEAMĂ ABISUL PELAGIC
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu: romantic, ermetic-
încifrat, simbolist, parnasian
și pitoresc, neopostmodernist, maestru al metaforei și al
imaginii poetice.
*
Salmona udă cu lacrimi afrodite obrajii de ametist ai Lunii
și sărută, cu buzele ei sărate-mare astrală, de furii cuprinsă,
să atingă celestul luminii de pe faţa crisă a valurilor smaralde…!
Te mângâie…te alintă, cum Silfu-n adiere,evantaiul carenei
Sirenei…!
*
Pe bolta brumată de absint, amnarul serii mereu scânteie
turcoazul mării, într-un cântec de briză al secundelor în ele aprinse,
când pe ţărmul de dacit - melanian, în siderale reverii,
zeii, în toge negre și cu plăceri adamice, chinuiesc pe nimfe…!
*
Cu valurile reci de topaz şi argint, muzele ies din adâncul
pelagic;
au salbe de spume la gât și din violina mării îți cântă sibilic…;
tu, fascinat, pe ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Acaulis
(Silene),
le sorbi zâmbete- vrerile lor din pocalul stibinic al bolții cu
stele…!
*
Înverzită e faleza de platani roiali, înflorită de iriși și de elegante
zinii…!
E un incendiu de corole pe ţărm şi în al soarelui - mileric
pojar admiri
cum nisipul surghiunit în scoici cristale, ființând începutul în
spirale
te cheamă în balsamuri pe locuri neritice-abisuri, într-un
repetat avatar…!
La Tomis, 12 iulie, 1986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu