duminică, 17 august 2014

literatura, Speranţe sau iluzii, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Restituiri - SPERANŢE SAU ILUZII?

        O societate de drept, democratică şi prosperă, cu valenţe de civilizatorii, se realizează nu prin angajamente sterile, programe megalomane ori austere, ci prin tenacitatea angajării politicului în social şi prin echilibrul legislativ-executiv, permanent, în rezolvarea ecuaţiilor economice şi sociale. În contextul politic prezent, apare peremptoriu imperativul soluţionării promisiunilor electorale sociale ale formaţiunilor politice CDR, UDMR şi USD, formaţiuni care au acţionat cu abilitate publicitară, reuşind să însumeze vectorii umani, în sensul unei rezultante psihologice pe fondul eşecului social al PDSR, în sensul conceptului de schimbare promovat de CDR, sub incidenţa şi facilitat de exerciţiul electoral declarat democratic.
       Apare, deci, imperios necesar legiferarea guvernării societăţii prin stabilirea pârghiilor strategice ale activităţii economico-sociale la nivel naţional şi local şi promovarea unor grile severe de etică şi morală socială. Demersul este cel al demonstraţiei practice şi al rezolvării în fond, a multitudinii de promisiuni politice ce ar putea avantaja opoziţia preelectorală, devenită prin vot democratic majoritate parlamentară, dacă aceasta ar fi ajutată să realizeze , punct cu punct, programul social avansat electoratului.
       Despre cum se pot soluţiona problemele sociale, s-au făcut multe referiri şi s-au făcut promisiuni care, ajunse acum la stadiul de soluţionare, sperăm să nu fie eludate. Să reiterăm doar câteva din promisiunile şi măsurile propuse în alegeri şi pentru care s-a obţinut un substanţial capital electoral, cu speranţa de a nu fi neglijate. Dar, care sunt aceste deziderate? În primul rând promovarea unor programe austere de salarizare şi de protocol pentru parlamentele şi executivele centrale şi locale; apoi, legiferarea unor niveluri maximale de salarizare, în exerciţiul negocierii şi reaşezarea salariilor personalului bugetar, rămase sub limita decenţei.
       Trebuie reţinut, în aceeaşi măsură, crearea urgentă a unui cadru legal pentru asanarea corupţiei, speculei, hoţiei, evaziunii fiscale şi privatizărilor frauduloase, acte antisociale, fenomene morbide generatoare de colaps economic şi social. Desigur, trebuie considerat actul promovării cadrelor în funcţiile organizatorice şi manageriale, în punctele vitale ale întregului complex economic şi social naţional şi local, in sensul integrităţii lor morale, capacităţii de mobilitate şi de receptare a realităţilor sociale, competenţei de finalizare a reformei economice şi sociale, consolidării economiei de piaţă cu valenţe de protecţie pentru toate categoriile sociale .
       Electoratul, împovărat de sărăcie şi haos, hărţuit de lozinci, conştientizează, aşa cum a dovedit-o în alegeri, necesitatea unei atitudini responsabile a puterilor legislative şi executive faţă de condiţia cetăţeanului şi de gravitatea fenomenelor sociale, dorind, sperând cu o unanimă putere ca promisiunile electorale prin care el a fost câştigat, şi aceasta în dauna altor formaţiuni politice, să nu rămână în sfera propagandei şi demagogiei politice, ci să fie transferate, cât mai curând posibil, din zona politicului în cea concretă, a socialului.
        Se poate realiza aceasta prin crearea unui cadru legal, care să antreneze înrolarea fiecărui cetăţean la conceptul doctrinelor democrat-creştine şi social-democrate a formaţiunilor politice parlamentare, cât şi neparlamentare pentru soluţionarea în cel mai scurt timp a multitudinii de probleme economice şi cauze sociale pentru structurarea dinamică a unei societăţi democratice, civilizate şi prospere în România.


 Gheorghe Apetroae,„TRIBUNA”, Sibiu, anul CXIII, nr. 1836 din 18 ianuarie 1997

Restituiri, Melos şi topos în creaţia compozitorului Marţian Negrea, Gheorghe Apetroae Sibiu

Restituiri - MELOS ŞI TOPOS ÎN CREAŢIA COMPOZITORULUI MARŢIAN NEGREA



      Emisiunile muzicale au prezentat, în ultimul timp, părţi importante din creaţia compozitorului Marţian Negrea. La locul de naştere al compozitorului (Valea Viilor, judeţul Sibiu) am beneficiat de întâlnirea cu d-l învăţător Ioan Hentea, nepot şi bun cunoscător a vieţii şi creaţiei acestui important compositor roman, de relatările exacte ale acestuia privind viaţa şi activitatea compozitorului .
      Marţian Negrea s-a născut în anul 1893 în Vorumloc(Valea Viilor), o localitate din ţinutul Târnavelor, în apropierea municipiului Mediaş. După clasele elementare, urmează la Sibiu cursurile secundare şi facultatea de teologie. Dar, graţie chemării muzicale, în anul 1913 se înscrie şi urmează clasa de violoncel a Conservatorului din Viena. Spirit patriot, animat de sentimentul întregirii naţionale, în anul 1916 părăseşte Viena pentru a se opri câteva zile în Ardeal şi a trece apoi în Regatul României spre a se înrola, alături de o suită de intelectuali, în armata română. După terminarea războiului, în acelaş an, 1918, se reîntoarce la Conservatorul din Viena, clasa compoziţie, domeniu care îl va consacra. În anul 1919 absolvă conservatorul şi este numit profesor de armonie, contrapunct, fugă şi compoziţie la Conservatorul din Cluj. După o carieră universitară strălucită şi împliniri materiale, Dictatul de la Viena îl găseşte un colaborator al armatei române şi un intelectual cu vederi naţionale. Regimul instalat la Cluj, în anul 1940, îl obligă să părăsească Clujul, împreună cu familia. După o localizare scurtă în localitatea natală, Valea Viilor, în toamna aceluiaşi an, îşi reia activitatea universitară, ca profesor de contrapunct şi compoziţie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar în paralel cea de compozitor şi dirijor.
      Memoria primul război mondial îi va marca întreaga sa viaţă şi creaţie. Una din cele mai patetice pagini ale sale „Crăciun trist” – 1916, cuprinsă în suita simfonică „Poveşti din Grui”, scrisă în 1940, în peisajul sărbătorilor de iarnă ale Vorumlocului, va evoca suferinţele părinţilor ai căror fii au murit în luptă, departe de cei dragi...
      Suita simfonică „Povesti din Grui” cuprinde în substanţă obiceiurile şi tradiţiile locului, ale satului natal, întâlnirile sătenilor pe Grui şi constituie o retrospective a melosului local, relevată de Marţian Negrea în expresie muzicală.
      Desigur, melosul şi toposul locului au înnobilat nu numai această suită simfonică, ci întreaga sa creaţie muzicală. Ce-i drept, muzica simfonică i-a înscris în palmares un număr important de lucrări printre care: Fantezia simfonică, Rapsodiile, Suita simfonică „Poveşti din Grui”; poemul simfonic „Recrutul”, suita simfonică „Prin Munţii Apuseni”, Recviemul „Palat boieresc” şi ultima sa lucrare intitulată „Simfonia primăverii” (1959).
     Cu memoria compozitorului şi îmbrăţişaţi de priveliştile de farmec ale Gruiului, înveşmântat acum mitic în culorile oliv-ruginii ale toamnei şi pregătit parcă din totdeauna pentru visare şi contemplare, ne-am transferat cu tot sinele nostru în spiritul locurilor, în strălucirile armonice ale creaţiei compozitorului, pentru a înţelege că melosul popular constituie principală sursă de inspiraţie a simfonismului classic şi a celorlalte genuri muzicale. 
     Gheorghe Apetroae, Sibiu, Valea Viilor,1994...Articol publicat în „RADICAL”, Sibiu, nr. 1034, anul 1994.

Literatura, Restituiri, Poezia în areopag, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Restituiri- POEZIA ÎN AREOPAG



        O călătorie de magie în frumuseţea poeziei s-a împlinit astăzi la Biblioteca ASTRA din Sibiu, prin lansarea volumelor de versuri aparţinând poeţilor: Judith Mezaros, Aurel Pantea şi Dumitru Chioaru. Dintre invitaţii directorului bibliotecii ASTRA, profesorului Ioan Mariş , am remarcat pe criticul literar Alexandru Cistelican, poeţii Mircea Ivănescu, Ion Mircea, Iustin Panţa, I. R. Văcărescu, criticul Ion Dur şi autorii volumelor lansate... A. Cistelecan, moderatorul comentariilor, a descins pe domeniul postdecembrismului literar, reperând caracterul expansiv al acestui curent, în sensul recuperării cărţilor interzise, promovării scrierilor literare din exil, integrării literaturii basarabene în cea naţională, exploziei literaturii depoziţionale şi, în sfârşit , cuprinderii literaturii de cea mai evidentă relevanţă valorică a perioadei în antologia lui A. Muşina...  A. Cistelecan remarcă o ascensiune colectivă, specifică fiecărei generaţii de scriitori, urmată apoi de o disociere în individualităţi, din care fac parte şi poeţii J. Mezaros, A. Pantea şi D. Chioaru. Cărţile lor, axiale prin tematică şi structură, aşa cum remarca poetul Iustin Panţa, au primit, prin editarea la „Euphorion” şi „Arhipelag”, viza valabilităţii critice.
     I.R. Văcărescu, redactorul cărţii „Călătoria submarinului galben”, scrisă de Judith Mezaros a expus pe larg conţinutul volumului şi a prezentat critic poemele mai reprezentative... Poetul Mircea Ivănescu, după ce în numele asociaţiei scriitorilor şi a secretarului acesteia, poetul I. Mircea,  îşi exprimă bucuria întâlnirii cu poezia şi dorinţa ca lansările de carte la Sibiu să aibă o periodicitate mai restrânsă...califică poezia lui J. Mezaros autentică, de mare înălţime, iar poemul „La 75 de grade latitudine nordică” o indică pe poetă ca fiind  „personajul principal al serii”...
 A. Cistelican, raportându-se la Mircea  Ivănescu, crede că nu a exagerat cu nimic când a declarat-o pe Judith  Mezaros o „revelaţie a generaţiei 80” şi regretă necuprinderea ei în antologia lui A. Muşina, fără a umbri pe ceilalţi poeţi, ci dimpotrivă …  A. Pantea şi D. Chioaru trebuiau să fie demult clasici… ei au fost însă sustraşi de la editare în perioada când aveau nevoie de o expoziţie şi nu de stocaj...".
    Mircea Ivănescu, cunoscând valoarea certă a cărţilor lui A. Pantea s-a introdus în noul său volum „Negru pe negru” prin redarea versurilor: „ o rază neagră până la inima de Christ / a surâsului printre străluciri / ucigaşe ? … un text care nu lasă nici o îndoială asupra valorii creaţiei”. ..
    Poetul Aurel Pantea, afirmă Alexandru Cistelecan, este mai virulent decât  Dumitru Chioaru, se rupe de existenţa comună şi se aruncă direct în hăurile existenţiale ale propriului sine … este un grefier al frământărilor în adâncul finite, iată: „Această Veneţie, aceste lagune” şi „Cartea lui” sunt expresii ale unei imaginaţii de tip vizionar...  Cartea „Noaptea din zi” scrisă de Dumitru Chioaru şi editată  la "Euphorion" îi trezeşte lui Mircea Ivănescu sentimentul bucuriei şi admiraţiei pentru deschiderea poetului " spre dimensiunile copilăriei, a timpului reîntors … o reuşită de integrare a timpului pierdut" … Alexandru  Cistelecan consideră că poetul se întoarce spre" candoarea pierdută şi regăsită a copilăriei  " cu balansul şi inserţiile de natură existenţială, dramatizând, prin versul ritualic , iar turnura este melancolică...  Această poezie duce spre o „ontologizare a evidenţei, rupe poezia de existenţă şi o întoarce spre arhetip”... Universitarul Ion Dur califică generaţia, ca fiind doar o speculaţie, sesizând la Dumitru Chioaru, prin construcţia poetică şi conţinutul ideatic al poemelor înserate în volumul lansat „Noaptea din zi”, o evadare din cadrul şi tiparele formalizate ale acestei generaţii... Comentariul criticului  Ion  Dur este considerat de Alexandru Cistelecan ca fiind sugestiv, aureolează meritul, calitatea creaţiilor poetice ale acestui scriitor şi poate constitui o exegeză eclatantă asupra literaturii postdecembriste …


Cronică literară realizată de Gheorghe Apetroae şi publicată în „Radical”, Sibiu, nr. 1064, anul 1994

Literatura, Omagii, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 Omagii                                                      Anei


Maternă graţie, cu mâinile - zăpezi
 fără răgaz hrăneşti vieţi,
sporind lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral...

Din tot ce dai nimic nu ceri,
      atunci când semeni primăveri

cu aripile de poveri
la cheiul încercat de val ...



 
Cunună în miresme vie -
copiii, flori pe braţe creşti;
la viitor eşti arbore de vieţi
şi sevă graţiei iubirii!...
~~~

Gheorghe Apetroae ( poemul de debut , Tribuna Sibiului, 198..)
 Homages
                                                           

Maternal grace, cellular soul
you feed lives unceasingly
enhancing the light of every morning
with serene and starlike face...
~~~
for all you give you ask for nothing,
then, when you grow springs,
with burdened wings,
at the quay washed up by the wave...
~~~
vivid crown, shield and emblem,
children like flowers, on your arms you raise
for the future - a tree of lives and grace,
within the everlasting glory...

marți, 12 august 2014

Literatura, Mântuirea prin metafizică, Gheorghe Apetroae Sibiu

MÂNTUIREA  PRIN  METAFIZICĂ
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
 
Dorind-o pe Ea  în loc de viaţă
şi moarte,
Cel Sus îi recunoaşte prezenţa
în templu -
la eternitatea ei în labirint,
cu el se închină!…
încercuit i-acum de-nsingurata
Echo, în eritrine aprinse raze…,
- într-un dezmăţ continu,
şi zeul o admiră!...
 
El, Cel slujbaş ajuns Aeginei,
la trupu-i fluorin
şi al seminţei marelui
Cuvânt,
cu- o altă Mereopă, alt Odiseu
făcând,
pe Curcubeu îl alerga prin hău-
un călător în vidul firii
ţărânei rodosii de prea albastru-n
Sine!…
 
Mai alerga pe-adâncul tremolit
în realgar, stelare umbrele
şi gândul  stâncii nezdrobit
de valul lazuriu, cu el…
- când spiritul din vreri, în Unul,
e  vis banal, păgân
şi-l urcă-n tron, în vlăguire
şi nesomn,
o carte în Cuvânt rescrisă
sub crise rodii, methafizică
pe crinii alunii ai unui ne-nceput!…
 
-Da…  numai pe ea iubind-o,
prin graţia ei, el, ieşind curat
din păcat, prin Eden, de ea sfinţit,
îşi  plimbă  nudul în ea liniştit!...

duminică, 10 august 2014

Literatura, Sfidarea zeiţei, gheorghe Apetroae, Sibiu

 SFIFAREA ZEIŢEI
 
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
O boltă azurie, acoperind
cu un sărut,
dintr-o beţie a luminii se trezi
Venera!…
de - aceea el despică  pântecele
mării , un recif
în valul unui val  de azi,
de ieri, în anatas,
galera  acostând pe carnalite
seri
la stâncile zeiţei înrourate
de plăceri,
de celestine înfloriri
şi de absint,
pe toate, El,  Sisif, ……
urcând
spre a se bucura de rodul
meritat,
zeiesc în chipul andaluz…,
pe care îl culege-acum,
de marele Cuvânt, legat!…

marți, 5 august 2014

Literatura, Căderea din Cuvânt, Gheorghe Apetroae, Sibiu


CĂDEREA DIN CUVÂNT
 
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
Desfătat de sfinţenia celor veşnice
dezveleşti stânca cu traznetul tău
şi descoperi filonul albastru al vrerii -
trecătoarea cerbului printre acăţii deşi -
avatar de preamarire în sine...
...auzi un şuierat sub copita
genezei...
- visele biruinţei  cad în broboane  
cu chip de … plăcere!...
 
Strabaţi periferia - mocirla
în care colcaie nepăsarea -
trairile  reci ale lumii trecute
uitate în tine!...
ajuns pe un intins covor de muşcate
tesut din firul nesfarsit de sidef,
cer de carnalit  -
raiul cuvântului ucis,
eternul cel lepadat de şarpele Evei-
glasul rostirii tale în gol,
te afundă tot mai mult
în deşertăciune!…


vineri, 1 august 2014

Literatura, Timp în imagini, Gheorghe Apetroae, Sibiu


Gheorghe    Apetroae  -„  Spirally  Curved   Images ”

 TIMP  ÎN IMAGINI

(Initial  Translation: Alina  Patrakova;
finnal  Translation : Roxana Cârceag)

 Primordiul vieţii
l-ai oferit trecerii...
în verile toride
din el coborai pădurea, acasă,
albastră de lumină,
după ploile repezi,
flagelată
de zbucium şi neguri…

de pe stânci, admirai,
albind credinţa
ce creştea-n mâhnire
din canicula verii
cum buştenii
unşi cu mirul de brad,
purtaţi de puhoaie,
amirosind a răşini
fremătau sinistru
în furtunile grele,
pădurile albastre
de blesteme…

pe lunca de stele,
fulgere încolăcite,
brăzdând bolta,
în zăvoaiele de cireşi şi mălini
revărsate de cer
se ascundeau...


P    PICTURES OF  TIME

 I have allowed the primordial time
of my life
to pass me by...
In the warm summer days
I was gliding down the blue-shaded forest
to get home
after the summer showers
scourged
by anxiety and darkness,
Up from the cliffs, I was admiring
slowly turning grey, my faith,
growing in sadness,
smeared with the chrism of the pine tree,
in the canicular summer days,
of the stumps of the trees,
carried by the flows,
with the smell of resin…
Sometimes the blue woods
of curses
were rustling sinisterly
during the heavy storms.
In my water meadow of stars,
sinister lightnings
overflowed from the sky
and flashing throughout
were hiding
in the coppices of sweet and bird cherry trees…

 

 

Literatura, Epistolă, Gheorghe Apetroae, Sibiu

EPISTOLĂ

 Gheorghe Apetroae , Sibiu


La Vârtoape, în munţi, din neguri coborâţi,
diavolii povestesc până târziu
cu colibele pustii ale jinarilor
şi cu stâncile înnegrite de fulgere,
despre tunete şi iubirile din vară,
despre creşterea stelară a ierbii
în mit, ideile siluindu-mi-le !…
 
... îţi scriu de unde împărăţesc
cu începutul crestele Măgurii
pajiştile albe ale Tomnatecului,
misterele, împreună cu mioarele...
... dar, dinspre Tâlvă,  un miros  sălbatic de lup
răspândit peste ţancul
 înnegurat din Şugage
le reneagă procreaţia!...
 
 ... am rămas cu culmile sinistre
înfipte în cerul Vârtoapelor
şi cu sălaşele reci ale nopţii,
la care cerbii Lebei, adăstând
 rumegă semnele primăverii!...
 
Îţi scriu de aici în priviri
cu vântul, surle şuierând printre ramuri –
învăţându-mă zborul,
învăluind stindardele rotunde de pini...
Îţi scriu în mine simţind
frumuseţea cu care cobor
turmele, revenind la datini! …
 
...La Vârtoape m-am spălat în izvorul
adânc de timpul netimp în abis
din mine căzut în păcat
şi cuvintele grele în el le-am bolborosit,
fluierându-le pe grindul  sterp de grijă!...
...în ele am descoperit cristalul opal al luminii
şi limpezirile din apus
... toiagual orbului alb de aici îl port
pretutindeni, în oricând plăsmuit
cu arabescurile primei tale filosofii
aici, de unde îţi scriu!...
 
Sibiu - Jina, 1996

miercuri, 16 iulie 2014

Literatura, Glasul clipei, Gheorghe Apetroae , Sibiu,


 

GLASUL CLIPEI  - revăzută

Gheorghe Apetroae , Sibiu

 

Din vid , mundan, carab în fire,

pe boltă-n  Pollux irizezi    

între mister şi  geană, clipă,

în  joc zeiesc, te dăruieşti!...

şi cazi  din  Gemeni , meteor

vărsând clepsidra umbrei nude

... petreci cu Luna spre izvor

pe-o  stea limonă -n  rătăcire,

să-i smulgi apusul ei meschin

din gheara fricii nerostite!?...

 

Spre rugă cuibărită-n  îngeri

în nume , bei sânge de zeu,

slujind  la cer, toarta-i desprinzi,

să cazi cu El prezent nesigur...

şi El , din tine zămislit!...

cu El,  tot  îţi repeţi trecutul-

şi-ţi porţi în grijă ne-nceputul

în stela ce îi plângi pe umeri

cu-n glas magnetic  necuvânt!....

 

Tu întărit, bolnav de gânduri ,

barbar corăbier,  pribeag ,

în largul obosit de slavă

te-mbeţi  cu  valul  înspumat,

sorbind licoarea zării caste

din cupa trecerii sihastre -

ambrozii slobode în flăcări -

din sânii clipei desfrânate! ...

 

Cerni des lumini prin năluciri,

să scapi de Ea şi necunoaşteri,

iar din  implozii adori umbre,

le joci, ritmând, brâncind pe clipă,

îi cerţi destinul , i-l renegi,

iubind-o-n sine cu absurdul

din slove, tainele-ţi  trăind,  

prin faţa lumii când curgi gemi...

 

Te - alinţi când ştii că-i poţi fi idol,

la cea ce lesne,  hoinărind

prin haos  calea-ţi luminând

de braţul ei mai strâns te  prinzi,

din al ei gând sfâşii cu vântul ,

să-l pierzi , de ţipă ca un vifor,

în agonie, psalmi îi cânţi,

sporindu-i simţul prin săruturi!...

 

De- aceea  retrezit  din chin,

cât  geme  clipa-n  Ea, e-n tine...

o resfinţeşti cu flăcări vii,

din rozii sâni ispite-i slobozi,

re-înflorind în stele, ritmuri

pe care cânţi...  seraf, şi roze,

poeţilor le oferi  clipa 

din stânci le-o-mparţi,  înmugurind

nou început  cu ne-nceputul!...

 

G.A.S., Boroaia , 5 septembrie,1963


marți, 8 iulie 2014

Filosofia, "În ostroavele Azore" , Gheorghe Apetroae, Sibiu



VALORI  ALE  ESEISTICII  CONTEMPORANE       III  -
 
Gheorghe Apetroae Sibiu
 
        Am considerat poemul-eseu „În ostroavele Azore” al scriitorului-filosof Liviu Antonesei, drept unul dintre puţinele scrieri literare contemporane apărute după anul 1989 în publicistica românească, cu un atât de bogat conţinut filosofic. Este un sublimat gnomic în formă versificată,  care a întrunit, ce-i drept, într-o perioadă de gestaţie, s-ar părea îndelungată, pe deplin, condiţiile caudine ale apariţiei. Autorul reuşeşte într-un text cu discurs monologic non-socratic, să contracareze marginalizarea spiritului absolut prin promovarea unui idealism obiectiv hegelian, urmare a depresiilor şi refulărilor constante generate de interpretarea dialectică cu  tentă de cvasimaterialitate a cosmicităţii .  Credem că substanţa poemului i-a fost adusă în prim plan scriitorului de experienţa sa în abordarea unicităţii,  contiguului şi disfuncţiilor structural-ontologice în structura estetist-monoteistic- metaforică, cu un stigmat  monologic şi corespondenţe factoriale , chiar şi în socialul monocrom şi monocord, de tip lukacsian.
           Poemul „În ostroavele Azore” este revelator pentru eseistica contemporană şi,nu întâmplător,îl relev un pozitiv, ca un axiologic lavellean, de receptare analitică a poeziei contemporane. Poemul incită la meditaţie şi îngăduie o abordare critică a conţinutului său ideatic, o revelare a misterului din ontologic sub cerul azur al metaforei, fără a se apela la teorii oculte sau personalism:” De la facerea lumii încoace”.., precizează filosoful.
        Experienţa , cu valenţe istoriciste şi progresul înregistrat de ştiinţe au incitat tot mai mult şi au condus la deschideri scientiste în receptarea tot mai conştientă a Universalului din spaţiul fenomenologic transcendental - nihilistic, de tip huserllian şi heideggerean : „ Altfel decât pe insula mea /” şi  la investigarea ontologică într-un fenomenologism eudeic antropo-ricoeurean şi husserlian „Stânci negre şi roşii, dure şi buretoase/”, prin metode epistemologice, revelator creatoare, dar sensibil încifrate ” Cu aerul închis în alveole/”.Interesant!... În context axiologic, s-a realizat interpretarea axială- în episteme – pe limaxul categoriilor de co-existenţialitate : ” Te ţii tare, suflet al meu,/Stabil şi călător în aceeaşi pulsaţie/ Deodată/”,evident dialectic, în frecvente formulări energetist-dinamice antinomice: materie - spirit, obiectiv - subiectiv;  particular - universal; teoretic - pragmatic etc. : ” De la facerea lumii încoace”/, din perspectiva paideică a Eului pur, situat în tangaj cu câmpul universal referenţial temporal în limite perathologice. Liviu Antoneseipermite în metafore ce sublimează discursul, o pronunţată revelare a fenomenelor şi proceselor naturale din Universal, dar şi socio-umane, desigur, perasic-limitative antropo-spaţial  şi antropo-temporal, cu elevaţii la cote axial-epistemologice.
       Se sesizează, în acelaşi timp, succesiunea dinamică a evenimentelor gnosi- fenomenologice în relativitatea Universaliilor: ”Oricum ai privi lucrurile, aici / Este şi altcum, nu doar altunde/”. Se relevă relativitatea în monada absolută leibniziană  din existential, identificarea, ciclicitatea, în devenirea cosmică a lumii universale de tip cuantic ondulatoriu: ” Aici , totul e după alte ritmuri,/ Iar soarele umblă după calculele Sale secrete/”.  -  Bine spus!.
     În acest mod, Liviu Antonesei permite restructurarea şi reorientarea discursului filosofic în spaţiul topologic universal, al înşiruirii monotone ne-definite şi ne-finite în spaţialul temporal: ” Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aş preumbla/“, sau  “/Era fără vârstă/”.
        În registrul al doilea, al tautologicului, s-a realizat evidenţa dezalienării social-spirituale marcuseene, cu dinamică în stratificaţia gnosic- volitivă schopenhauereană, în paralel cu amendările de bază biologic-umane, mecanicismul structurilor existenţiale cu inflamări apofantice sociorevolute, de tip leibnizean şi blagean, s-a conştientizat şi s-a orientat subiectul cunoscător spre epistemologiile fenomenologico - noumenologice  husserliene ale onticului metafizic: ” Din  lateral, un vânt cald/ Conspiră cu gândurile mele”. S-a pus în evidenţă transcendentul lăuntric- metaphisic, eul personal hyperbolizat, dar şi  universalizat, fără a-l personaliza şi Universalul, fără a-l universaliza în schema şi la dimensiunile sale icognoscibile preremptorii: ” E închisă în mine/ Ca într-un sarcofag/ Care încă respiră/”. Pentru argumentarea logică a unor răspunsuri riguroase, dintr-o gestaţie gnomică, pretinse a fi mai apropiate de adevărul aletheic, al Universaliilor, de genomul primat cvasimineral al genezei:  ” Un fel de aer străveziu ce depăşeşte/ Şi încăpăţinarea aspră a pietrei./”. Se receptează ,în ansamblul textelor, cromele policorde ale metaphisicului, ­începînd cu teoriile cosmologice sofiste şi ajungând, prin Platon, Aristotel, Descartes, Kant şi Hegel, la neopozitivismul Şcolii- scientiste- de la Viena, sociologismul neo-comptean al Şcolii de la Frankfurt şi la neo-raţionalismul critic al lui Karl Popper. 
   Poemul relevă şi existenţa unor concepte filosofice care încearcă o înţelegere cosmică a unei lumi proprii  filosofului – poet, cu valenţe egocentriste, fără universalizare, nemetafizice şi neprovidente, cu conştienţa finitudinii, pe limaxul existenţial al unei lumi alienate şi angoasate, cu referenţialul contiguului metafizic:  ” A plecat agale/ Cu soarele bătându-I în ochi,/ Lăsând în urmă un şchiopătat  uşor/ Şi o mare singurătate în care se regăsea/ Numai foşnetul Oceanului/.”

   Pentru un demers al reuşitei livreşti, Liviu Antonesei  se va aliena şi el , desigur, în texte şi-şi va travesti eul metafizic, până la monismul hobesean,  într-un corpus monadic leibnizean – axialitatea armonică absolută, diferenţial-divină  a bărbatului complet, generându-l mereu prin maximizarea rezultatului din ecuaţia dintre raporturile experienţă - pură intuiţie, de tip bergsonean, georgesberkeleyan şi humean, şi prin minimizarea determinanţilor alienării şi anxietăţii, cu variabile non-aleatoare, de natură psiho-claustrofobică: „ Bărbatul care demonta duşurile/De pe Praia da Vitoria/”. Se reuşeşte o surprindere refexivă a relativităţii  sale temporal-metafizice antropo-ontice : ”Nu era bătrân , nici tânăr nu era,/ Nu era nici măcar între două vârste/”, pentru  a se identifica : „ Cu părul alb şi sârmos/Şi faţa smeadă întinsă/Ca pielea de pe tobă,” şi pentru a evidenţia limitele semnificantului ontologic uman  în planul limitativ - spaţial şi temporal al antropismului, cu referenţial evolutiv istoric şi divagaţii existenţiale-temporal spaţiale, din păcate, comensurabile perathologic.
              În altă ordine de idei, poemul-eseu „În ostroavele Azore " se poate încadra, prin conţinut, între scrierile filosofice autentice cu un fond ideatic însemnat, ale căror tematici propun maximizări receptive şi reflexive cognoscibilului, o încercare de descifrare  a Universalului , prin disociere, până la etajele psihismului freudean - reyan, prin Piaget, cu reverberaţii psihanalitice ,pâna la accesul tulburărilor logico-lingvistice şi apoi conjunse genomic, după propria schemă a filosofului, în construcţia moleculară şi atomar- cuantică  a cosmicului, într-un sistem de interpretare dual - culisabil în
dublul sens semantic. Sensul umbrei este psiho-revelatoriu , la filosoful-poet, chiar  şi pentru însăşi personalitatea lui Liviu Antonesei, magnific în structura sa livrescă, dar nu lipsit de modestie, aici:  ”În urmă,  o umbră uriaşă-/ Fiecare umbreşte după puterile sale/”şi care îl ajută să privească  cu seninătate apofantică  finitudinea existenţială: ”Sezonul  se încheie, bucuria/Îmi sporeşte cu fiecare clipă/”.
      Se dă posibilitatea celor interesaţi de demersul său filosofic, aici, în structuri poetice, să investigheze primordialitatea laturilor Unicului,  atât în plan material, cât şi spiritual, monoteistic, personalizat, precum şi în temporalitate, într-un context analitic disociativ, pentru a înţelege rolul antinomiilor categoriale, materiale şi logico- spirituale, adică a celor două fundamente ale ontologicului, în putinţa evitării sacrilegiilor oricărui naufragiu bio-existenţial, de tip sacrificial-sacerdotal: ”Un om cu aripi de pânză spre capătul golfului: / Sparge apa şi aerul într-o mişcare lunecoasă/Precum pata  de ulei de măslin pe masă,/ Pe masa din cealaltă insulă,/Ostrovul meu dintâi/”. Se satisface, astfel, dorinţa cunoaşterii prin determinări introspective a esenţelor fenomenologice transcendental-­lăuntrice, extrapolate din esse prin circumspecţia formalismului pe baza antitezelor, vectorilor dubli, cu aceleaşi coordonate, care pot asigura evidenţierea axiomatică-asimptotică a Universalului în telescopie duală. Prin acest raţionament, poetul ne asigură,  încă de la primele versuri ale acestui reuşit poem, de coexistenţa sistemică a celor două entităţi categoriale monadice „corpul material” şi „corpul spiritual”, în „trupul unic”, aşa cum le sesiza cândva şi Nicolae Prelipceanu, în poemul său , la fel de reuşit, „Degetul de gheaţă”, prin acţiunea sa de înglobare monolitică a celui de al doilea entiv în primul  şi a primului indicativ în cel de al doilea”, de transgresare temporală facilă ,ritmică, dintr-un spaţiu într-altul, într-un cadru contiguu culisabil atemporal a monadei unice - absolute,  leibnizeiene:”/... /Stabil şi călător în aceeaşi pulsaţie/ Deodată/”,  „ sau „ Pe masa din cealaltă insulă, Ostrovul  meu dintâi./, într-un veritabil sistem telescopic dual- universal ....
          Cu  o prezentare sinceră şi nedeterminată,  Gheorghe Apetroae Sibiu.  

duminică, 6 iulie 2014

Literatura "cu teammă", de Dominique Iordache, Gheorghe Apetroae ,Sibiu


 

Despre demonic şi geniul creator al omului....Poemul lui Dominique Iordache , intitulat " cu teamă"    se constituie un exerciţiu de referenţiere a  negării interiorului de către mediul exterior printr-o psihopozitivare voliţională involută a monadelor spirituale, spre a îndepărta angoasa şi armoniza, astfel, existenţa, compensându-şi cu soluţia resemnării, idealul formalizărilor sublime, aici stilizate în cuvinte, reconfigurându-şi , astfel, esenţa identităţii, spre o desăvârşire  etică şi estetică a entităţii , oricăre ar fi finalitatea teorică în ecuaţia actului de creaţie ... Resemnarea , substituind teama, se impune psihic ca o necesitate  organică cauzală, fiind acel principiu psihic, termen potent din ecuaţia existenţial - umana interpus şi transpus în matrice,  daimon egalizator al stării libide pe care şi-l administreză persoana, atunci când nu-şi  poate exiba fobiile,  când nu poate ieşi sau nu- şi poate extrage negaţiile din sine!… Lipsa de iubire simţită poate fi şi o sechelă a dezordinii cosmice  resimţită ca transcendenă  în personna!.... Când teama generează   starea de veghe permanentă a entivului şi îi poate crea chiar şi accente nevrotice, resemnarea este ieşirea din teamă, din starea duală  şi cufundarea conştiinţei în universalitate!… Felicitări pentru expunerea transfigurată în poem a unei astfel de teme, atât de frecventă  în ecuaţia condiţiei umane!… Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

 

 

 

vineri, 4 iulie 2014

Literatura "Interviu cu scriitoarea Nora Iuga..." de Angela Baciu, Gheorghe Apetroae, Sibiu


 

MARGINALII,  la  “Interviu cu scriitoarea Nora Iuga - .... “ , de Angela Baciu,  postat pe cite-ul Revistei literare, la 25.06.2014... Gheorghe Apetroae , Sibiu

        Trebuie înţeles că singurătatea  este o categorie existenţială universală, filonul serpuitor de  materialitate a cunoaşterii  din matricea Providenţei.  De aceea , să le spunem distinselor doamne Nora Iuga şi Angela Baciu că nu putem fi singuri , mai ales “ in diverbium” când suntem  parte permanentă şi inseparabilă din universalitatea fizică şi cognitivă,  când trecerea crează noi referenţiale ontice şi particularizează permanenţa neînceputurilor.... Şi dacă singurătatea este în copilărie, în adolescenţă şi la maturitate  o valenţă a trăirilor profunde, în sine, mult mai puternică decât cea intermonadică,  senectutea nu poate fi altceva decât principiul biotemporal  al  revărsărilor iubirii fecunde acumulate de existenţa individuală, în speţă, nemuritoare, aici  a creatorilor de cultură, spre contopirea cosmică şi agregarea în spiritul universal al materiei !.. . Este şi acel geniu pustiu, izvorâtor de lumină , trecător angelic, neînfricoşat de moarte, nimic altceva decât o mostră din substanţa cognoscibilă a  Universalului....  Eminescu  s-a născut şi a trăit ca un mergător-zburător visător în solitudine pentru o iubitoare, precum o Maria Magdalena - “ un singur chip, un singur corp frumos, dulce, ideal- Poesis”, pierdută de geniu, pentru magia singuratăţii, precum  Hamlet care o pierduse pe Ofelia!!!!,  el,  un  Arald  al românilor!... Nu este, dar, nevoie de un monument cultural  extraconjugat de un  “ Poesis Internaţional”,  când lumina creaţiei , permanenţa vieţii izvorăşte necontenit, ca o apă vie,  de sub sanctuarele spirituale naţionale, din mistuirea în sine a unor flăcări , fie  Nora Iuga, fie George Vulturescu, sau Angela Baciu, fie şi flăcări văzute , ori inventate, sau mai puţin văzute, intenţionat mocirlite sau niciodată văzute!...

    S-ar fi cuvenit, dar, în dialog, identificarea  în cuprinsul  evenimentului “Poesis”, de la Satu Mare,  nu numai “ numele mari”, care au fost sau care nu au fost la acest eveniment, ci şi alte personalităţi literare sau promitenţe interesate de eveniment...     Să observăm , dar, în primul rând,  calitatea scriitorilor noi  atraşi  în câmpul intelectual al acestei publicaţii literare şi  apoi  să evaluăm utilitatea, valorea literară şi culturală a  publicaţiei!...  Cât despre “ gustul”  pentru scris  acesta poate fi şi subiectiv, ca un contaminat al ludicului  în exerciţii literare banale sau elevate, la îndemâna aventurierilor pe valurile unei literaturi uneori exhibate şi  aride, dar şi , cu siguranţă,  panaceul reflexivităţii sensibile interioare, imaginarului armonizat  în labirintul dedalic  paradisiac al  fiinţelor profunde, structurilor  lirice genomice de lumină, ingenui , şi care nu ar fi putut lipsi din anvergura acestui eveniment...”      

      -“ Cred în ereditate”, spunea .... Nora Iuga!.... -Credem , cu toţii numai în ereditate!...

       Ce mi s-a părut  interesant în acest dialog, şi de reţinut, dar nu de crezut, a fost tocmai aspectul sesizat de Angela Baciu şi înscris în titlul de interviu, încercarea de definiţie dată singurătăţii , din experienţă  personală a doamnei Nora Iuga:

     ” Când sting(em) lumina şi închid ochii, sunt iar singură cu mine. Singură. Singurătatea cred, e un lucru foarte frumos, ca moartea, fiindcă nu e marterială şi ... n-o simţi...”   Este aceasta  o observaţie reală, o percepţie interesantă asupra finitudinii biologice , dar nu şi  asupra permanentei sale substanţiabilităţi , cum şi tot interviul realizat de Angela Baciu la întâlnirea cu scriitoarea octogenară Nora Iuga,  cu ocazia aniversării celor 25 de ani de la înfiinţarea revistei “Poesis”...

       Pentru ambele doamne, consideraţie  şi felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu

marți, 1 iulie 2014

Literatura, "Nichita Stănescu...." eseu, Terezia Filip.. Gheorghe Apetroae,Sibiu


În eseul " Nichita Stănescu - pledoarie pentru veghe, o delicată,  rarisimă stare de vigilenţă spirituală" postat  de Terezia Filip pe Reţeaua literară, în 25 iunie, a.c., sublim este " jocul şi simbolistica derutantă a metaforei în neo-modernitate", jocul individual al sensibilităţii , imaginaţiei şi reflexivităţii monadei stănesciene, un termen de ritm cosmic semnificant  lyric al "treziei",  sesizat şi explorat aici  livresc, doct,de Terezia Filip . Cercetătoarea  reuşeşte penetrarea misterelor lirice ale creaţiei cosmice, sesizarea translaţiei inverse, extrapolată, a ritmurilor ludice din imperiul universal al transcendenţei, la tropismul mundan, cât, deopotrivă,  transferul stărilor permanente de veghe ale creatorului lyric, fie, aici, Nichita Stănescu, sau un oarecare altul, în exerciţii lirice genuine, ca termeni de condiţie generalizată în ecuaţia ontologică a cunoaşterii, cu efectul incitării cuvântate la actul metacreaţiei.... Este, de fapt,  soluţia  permanenţei treziei cosmicului din universalitatea trecerii,  principiu intelectual bine dozat şi uzitat cu succes şi de creatoarea eseului... Mă bucură prezenţa dumneavoastră, Terezia Filip, din nou, în analiza atentă, atât de estetizată şi de competentă - pe texte literare bine selectate,  producte ale literaturii române  şi ale culturii spirituale universale - a stilisticii structurilor lirice , complexităţii acestora, satisfacţia succesului pentru extragerea şi valorizarea esenţelor lor spirituale... Felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu

duminică, 15 iunie 2014

Literaratura, El, Eminescu, Gherghe Apetroae, Sibiu. reluare

 EL,  EMINESCU
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Fruntea- boltă peste veacuri
o înclină visător,
să-şi revadă-n codri, lacul,
strălucirea în izvor...
pe azure văi de cuget,
cu ochi negri lin coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară
când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind...
cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând..!
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El... luceşte-n rostul lumii
spre trecut şi viitor…
Din grădinile de aur,
...El - ecouri între clipe -,
îi culege Lunei crini
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...
arc de cer e-n El, lumina
celei mai pure lumini...
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993


















sâmbătă, 14 iunie 2014

Literatura, Sub altă zodie, Gheorghe Apetroae Sibiu


ELEGII  ÎN   IMAGINI  -   SUB  ALTĂ ZODIE

Gheorghe Apetroae Sibiu

 

În verdura despărţirii înfloresc crinii

şi absintul îl împarţi cu nevăzutul

în care nu crezi, ajuns dincolo de suflet!....

- Ți-ai închis  calea în acest amurg

însângerat cu pământ, în ochi, limpezit

cu ultimul ei gând: să poţi să-i alinţi 

aura irisului în risipirea  Lunei !...

dincolo de neant  e dezbrăcată

de mâinile cerului - şi el ajuns cărunt,

învăţat tot aproape de sânii flăcării -

izvor  îmbălsămat de de roze şi cântec!…

 

Pe runa lâncedă de vreme, pe cuvinte

alunecă, din tidva ta, zuruind ţărâna ...

repede  cresc în loc nicăieri umbrele -

se-nfierbântă-n sărutul tău bacanta trecerii:

ideile tale cu freamăt de nisipuri

bolnave de multe plăceri şi de nelinişti,

îţi curg prin oasele  aspre şi plumbuite

în chip descărnate de carnea luminii -

trupul- cuprins de vecii e trunchiul tău

roditor de semne paterne... în cuget !..

  

La nemarginea ta de mult nevăzută,

dincolo de cer, coboară flămând, vulturul ...

clonţul îşi înfinge-n inima-ţi de înger,

sfârtecând-o ca pe- o zare azură ceruită,

dincolo de adânc, liniştea-i sângerând lumină!...

 E timpul opririi din cursa viselor...

din iubirea înalţimilor tale ce cresc şi se-ntind

aripi  solare, pe larguri,  deschişi,

ochii tăi iuţi scânteind tainice  neînceputuri !...
G.A.S., iunie, 2014