EPISTOLA DE LA ȘUGAGE
Autor:Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
La Vârtoape, în munţi, din neguri
coborâţi,
diavolii povestesc până târziu
cu colibele pustii ale jinarilor
şi cu stâncile înnegrite de fulgere,
despre tunete şi iubirile din vară,
despre mitul creşterii stelare a ierbii
ideile siluindu-mi-le !
*
… îţi scriu de unde împărăţesc
cu începutul crestele Măgurii
misterele, împreună cu mioarele…
… dar, dinspre Tâlvă, un miros sălbatic de lup
răspândit peste ţancul
înnegurat din Şugage
reneagă procreaţia!
*
… îți scriu de aici, de unde
am rămas cu culmile sinistre
și pajiştile albe ale Tomnatecului,
înfipte în cerul Vârtoapelor
şi cu sălaşele reci ale nopţii,
la care cerbii Lebei, adăstând
rumegă semnele primăverii!…
*
Îţi scriu de aici, în privirile
înăsprite
cu vântul, surle şuierând printre ramuri de pini–
învăţându-mă zborul,
învăluind stindardele rotunzi-în chiciură…
Îţi scriu în mine, simţind
frumuseţea cu care coboară
turmele, revenind la datini!
Îți scriu de la Vârtoape, de unde
m-am spălat în izvorul
adânc de timpul netimp în abis
din mine căzut în păcat;
cuvintele grele în el le-am bolborosit,
fluierându-le pe grindul sterp de griji!
…în ele am descoperit cristalul opal al luminii
şi limpezirile din apus!
*
… toiagual orbului, alb de aici îl
port
pretutindeni, în oricând plăsmuit
cu arabescurile primei mele filosofii
de aici, de unde îţi scriu!
Sibiu – Jina, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu