PE STÂNCI , LA
Christopher-s Song
on the cliffs at Palos -
Gheorghe Apetroae,Sibiu
Gheorghe Apetroae,
Pe când crisele-i
coapse le dezgolea
abisinic şi ai ei
nuri îi frământa
dezlănţuit cu întregul ocean,
cu glasul aprins,
El, Cristofor
îi şoptirile inimii, o privea princiar:
- Felippa mea frumoasă, dorită,
plină de farmec şi sfioasă-n cuvânt,
tu m-ai renăscut şi
vindecat în Levant
cu surîsul pur și cu al tău sărut...!
Chinul meu, în
rostul tău s-a stins,
și m-ai reîmplinit...,
nuntind cu tine în
marele palat,
la Palos,
Veneră, pe stânci
ţi-am jurat
credinţa
neţărmurită,
cum marmurei albe, valul din
larg...
Ea îl privea zeu al
luminii şi mării,
cunună de irişi
albaştri
îi puse pe frunte,
și clipele-i erau acum
împărţite
în numai plăceri şi-n fiori,
uitând de lungi
nopţi de nelinişti,
de zilele grele de mari aşteptări...
Erau acum împreună,
acoperiţi de lauri şi roze
şi legănaţi de un
madeiric ocean,
la Palos, în
castelul pe stânci,
în destrămarea
freneticelor valuri
amorul lor primea peceţi stelare,
cum Luna pe larg,
rangul regal...
Fericirea ei era iarăşi
a lui,
era a lor..., ...
ca-ntr-un vis ireal...!
