Eseistica. Discurs sociologic: “ COLOCVIUL CULTURAL - SOCIOLOGIC
DE LA
SIBIU , 2004 - DESPRE EXISTENŢIALISMUL LUI MIRCEA
VULCĂNESCU “ - reluare , Gheorghe Apetroae , Sibiu, organizator .
¤ Onorat auditoriu,
Ediţia a patra a Colocvilui cultural sociologic de la Sibiu se
desfăşoară sub patronajul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniul Naţional Cultural Sibiu. Instituţia de cultură este
reprezentată la lucrările colocviului organizat de noi, intitulat “ Existenţialismul
lui Mircea Vulcănescu”, de doamna inspector prof. Aurelia Marcu.
Evenimentul are loc în sala de conferinţe a Ordinului Arhitecţilor din România.
Ca organizator al acestui colocviu, în numele colaboratorilor mei la
realizarea tematică a acestui colocviu, ţin să mulţumesc celor
două instituţii pentru generozitatea gesturilor amfitrionice.
Rostul acestor colocvii cultural-sociologice, pe care
le-am iniţiat şi le organizăm, începând cu anul 2001, în cadrul acţiunilor
culturale ale Asociaţiunii ASTRA, este acela de a identifica axiologic şi
a reliefa personalităţile româneşti din domeniul culturii
şi din celelalte sfere ale societăţii româneşti în dreptul
spaţiului istoric şi contemporan ştiinţific şi cultural, pentru
contributiile conceptuale şi artistice ale acestora în elevarea la
cote cât mai înalte a acestor domenii sociale, pentru aportul sistemic şi
syndinamic în construcţia fortificaţiilor culturale, spirituale şi
ştiinţifice ale poporului nostru în spaţiul cultural şi social european.
De această dată, am gândit la rolul acestei
ediţii în actualizarea celui care a fost Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904, la Bucureşti - d. 28
octombrie 1952, Aiud), sociologul şi eticianul român adânc implicat social şi
cultural, acum când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea sa. Acesta a făcut
din pleiada de stele ale culturii româneşti, amintind de Mircea Eliade, Emil
Cioran, Constantin Noica, Petru Comarnescu, H.H. Stahl ş.a., cel care prin
întreaga sa activitate s-a remarcat un redutabil publicist şi
sociolog, un strălucit tehnocrat, o fiinţă despre care consider că, deşi
regretabil de repede a fost golită de biologic, spiritualitatea-i adâncă
continuă a ne vorbi şi a-l înălţa în panteonul intelectualilor
sacri.
¤ SCURTE REFERIRI LA EDIŢIILE ANTERIOARE
Pentru început, ca iniţiator şi organizator al colocviilor
cultural-sociologice de la Sibiu, îngăduiţi-mi, vă rog, a realiza
retrospectiva acestor colocvii, nominalizând principalele teme şi participanţii
cu studii şi comunicări la ediţiile anterioare, precum şi a releva
succint istoricul apariţiei şi consolidării sociologiei ca
disciplină fundamentală în ierarhia ştiinţelor
social-umane.
Primul colocviu, pe care l-am organizat în anul 2001, a avut ca temă
generală “ Rolul raţionalismului în dezvoltarea societăţilor
umane”.
Această temă a înflăcărat
spiritul cărturăresc al unor reputaţi magiştri de la institutele universitare
din Sibiu, răspunzând la chemările mele persoanalităţi cu o activitate
prodigioasă în planul cultural - filosofic, teologic şi ştiinţific al Sibiului.
Amintesc pe domnul prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu, doctor în
filosofie, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului
Didactic din Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, stat de mult considerat
pentru participarea principială constantă a domniei sale cu comunicări
în colocviile anterioare ediţiei de astăzi, un prim exponent al acestei
activităţi cultural- sociologice. Tema prezentată de domnia sa în primul
colocviu a fost “ Raţionalismul cartezian reflectat prin prisma criticismului
raţionalist kantian şi raţionalismul contemporan la Ferdinand Gonseth,
Jean Piaget, Gaston Bachelard, Karl Popper şi Thomas
Kuhn. Tot la prima ediţie a colocviului cultural sociologic de la Sibiu,
conferenţiarul universitar filolog dr. Anca Sârghie, de la Universitatea
“Lucian Blaga “ din Sibiu, a comunicat doct despre “Opera filosofică a
lui Rene Descartes comentată de Constantin Noica”. De asemenea, prof.
univ. ing. Alexandru Cinteză, de la
Academia Trupelor de Uscat , specialist în astronomie şi teoria erorilor,
a comunicat în termeni cardinali, despre “ Incertitudine, hazard şi
ştiinţă şi despre opoziţia dintre raţionalismul cartezian şi empirism”.
Personal am comunicat “ Principiile raţionale admise în concepţiile
sociologice ale reprezentanţilor Şcolii de la Frankfurt şi ale “Noii
Filozofii”, cu extrapolări şi valorizări ideologice în planul
politio-social al societăţii româneşti contemporane”.----
Referindu-mă la a doua ediţie a
Colocviului cultural-sociologic de la Sibiu, care a avut loc în anul 2002, în
această ediţie s-a abordat o tematică mai variată pe domeniul
valorilor culturale româneşti, raportate la cele europene. A fost de substanţă axiologică, cu
valenţe cultural - sociologice deosebite, comunicarea şi intervenţiile
realizate de prof. univ. dr. Ioan Mariş, de la Universitatea “Lucian
Blaga” din Sibiu. Acesta a prezentat studiul “ Conceptul de blagism în
filozofie şi literatură”.
Aceeaşi
factură a înregistrat şi participarea
prof. univ. dr . Ilie Moldovan. Acesta a
comunicat dintr-un spaţiu în valenţe liturgice “ Despre valorile cultural -
religioase şi compatibilităţile axiologice între religie şi cunoaşterea
ştiinţifică, cu referire la Toma d - Aquino, Soren Kierkegaard şi
Louis Lavelle, accentuând pe aspectele de teologie morală şi de bioetică,
cu implicare în morala socială şi în credinţa ortodoxă a neamului
românesc întru iluminarea-i cristică. --- In acelaş context, prof. univ. dr.
Alexandru Hudiţeanu a dezvoltat, în cea de a doua ediţie a colocviului,
tema “ Valori ale umanismului”, iar profesorul filolog Virginia Hodorogea,
vicepreşedinte al Asociaţiunii “ASTRA” a comunicat colocviului, într-un
eseu estetizat şi expus eclatant, înveşmântat cu un tezaur
de metafore, despre “ Goga, poet al lacrimei”.-
Personal am comunicat despre “ Critica
antropologiei existenţialiste şi deschiderile ASTREI spre
promovarea valorilor cultural ştiinţifice”.----
În ediţia a treia, din 26 decembrie
2003, am conceput şi promovat în colocviu o temă mai
generală: “ Consideraţii filozofice cu privire la evoluţia valorilor culturale
şi rolul culturii în sistemele sociale contemporane”. Au fost abordate din
spaţiul cultural naţional, cu extrapolări la cel cultural european şi
internaţional, aspecte privind conflictul valorilor în desăvârşirea
ansamblurilor culturale naţionale, liberalismul cultural, libertatea naturală a
creaţiei, raporturile dintre cultură, religie şi ştiinţă în dinamica
societăţilor contemporane şi protecţionismul în cultură, ca mijloc de
ierarhizare socială.---
După ce am trecut în registrul
colocviului principalele aspecte din sfera culturală a socialului
contemporan, în intervenţia sa, prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu a comunicat
despre “ Definirea valorilor culturale “, relevând, în context, raportul
dintre subiectul cognoscibil şi realul social concret şi pragmatismul
cultural promovat de Richard Rorty, cu cuantificările
raţionale ale principiilor ontologice de “dat “ şi “adus” în planul
creaţiei şi al cunoaşterii sociologice şi despre cunoscutul său concept ”
Moartea epistemologiei” ---
Prof. Adina Vlaicu, inspector la
Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu a
comunicat despre “ Cunoaşterea şi valorificarea talentelor şi geniilor
creatoare, premise ale marii culturi”, iar prof. univ.ing. Alexandru Cinteză a
comunicat despre “Definirea conceptului de cultură în sistemele sociale
contemporane”. ---In aceeaşi ediţie, scriitorul preot drd. Florin Oancea,
redactor-reporter la televiziunea PROTV a comunicat despre “Admiterea
în identificarea şi promovarea valorilor culturale şi etico-sociale
a conceptului sincategorematic în sintagma “ ascultă şi cealaltă parte”,
un principiu moral tot mai puţin respectat de oportuniştii culturali ai
perioadei post-revoluţionare .--- Personal am comunicat despre “ Conflictul
valorilor culturale în sistemele sociale contemporane şi despre liberalismul
cultural”. Am promovat ,de asemenea, în acest colocviu o
analiză gnomică cu privire la condiţia actuală şi de perspectivă a
culturii naţionale, pe care am intitulat-o “Manifestul Cultural de
la Sibiu “, o cartă structurată în 16 capitole, o reflexie socială
privită cu interes de
toţi participanţii
la lucrările colocviului “ Existenţialismul lui Mircea Vulcănescu” - vezi
imaginea de pe site-ul Mircea Ivănescu, imagini din activităţile cultural
sociologice de la Sibiu - în fundal - stânga: prof. univ. dr. în filosofie
Alexandru Hudiţean; în fundal, dreapta, prof. univ. dr. A. Pavel, decanul
Facultăţii de Teologie din Sibiu, urmat de prof. univ. ing .Alexandru
Cinteze, catedra de Teoria Erorilor de la Academia Trupelor de Uscat
Sibiu şi de prof. dr. ing. Gheorghe Apetroae, asociat la UAMV Cluj-Napoca,
catedra de ştiinţe exacte - disciplinile: Cadastrul general şi Sisteme
informaţionale cadastrale integrate.
Dacă primele trei ediţii ale
colocviului le-am organizat sub egida Asociaţiunii “ ASTRA”, cu calitatea
de iniţiator şi membru fondator al ASTREI, cu aportul Bibliotecii
“ASTRA” şi al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural
Naţional Sibiu, a patra ediţie, cea de astăzi, din unele motive tehnice am
organizat-o sub patronajul exclusiv al Direcţiei pentru Cultură,
Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu.
Această
ediţie, a 4-a , cu tema „ Existenţialismul lui Mircea
Vulcănescu”,
raportată la primele trei , reuneşte un
număr mai mare de personalităţi din viaţa universitară, culturală şi socială a
Sibiului. Se demonstrează interesul pentru factura ştiinţifică înaltă a
primelor trei ediţii, pentru reuşita acestei manifestări inspirate, iniţiată şi
organizată în spaţiul cultural - social al Sibiului. ---Tema generală a
acestui colocviu, este “Contribuţia lui Mircea Vulcănescu la definirea
sistemului sociologic românesc fundamentat de Dimitrie Gusti şi de
ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii sociologice de la Bucureşti, cu raportarea
problematicii sociologice româneşti contemporane la sistemele sociale create de
Comte, Durkheim, Moreno şi de reprezentanţii Şcolii de la
Frankfurt”. Consider că tema este de o mare actualitate şi de o evidentă
valoare ştiinţific-sociologică. De aceea mi-am propus să o relevez cu
ocazia împlinirii, în acest an, 2004, a 100 de ani de la naşterea lui Mircea
Vulcănescu, unul dintre cei mai importanţi gânditori sociologi
existenţialişti români.
În cadrul acestei ediţii, care promovează un
dialog deschis între participanţi asupra temei, relev următoarele studii
şi comunicări : --- 1. Influenţa factorilor etico-psihologici în dinamica
societăţii româneşti, comunică prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu - directorul
Departamentului Didactic din Univ. L.B. Sibiu; --- 2. Mircea Vulcănescu
şi “Dimensiunea românească a existenţei,
comunică scriitorul prof. univ. dr. Dumitru Chioaru - Univ. L.B. Sibiu; ---
3. Mircea Vulcănescu, gazetar, comunică scriitorul filosof, prof. univ. dr.
Ion Dur - decan al Facultăţii de Filosofie şi Jurnalistică din U.L.B.
Sibiu; --- 4. Prezenţa divină în studiile laice-sociologice întreprinse
de Mircea Vulcănescu şi Ioan Covrig Nonea, comunică prof. univ. dr.
Ilie Moldovan; --- 5. Mircea Vulcănescu şi dimensiunea religioasă a
existenţei, comunică scriitorul preot drd. Florin Oancea şi, în sfârşit,
tema a 6 - a „Raportarea sistemelor sociologice româneşti la existenţialismul
social promovat în cadrul Şcolii de la Frankfurt şi despre alienare şi
depersonalizare în societatea unidimensională”, comunică cadru univ. asoc. dr. ing.
prof.
Gheorghe Apetroae, organizator al colocviului.
---Celelalte teme programate în cadrul acestei ediţii, aşa cum au fost
mediate în presă şi în celelalte medii de informare nu pot fi momentan
abordate din cauza unor indisponibilităţi neprevăzute pentru raportori.
--- In plus, doresc să apreciez la cele mai înalte cote de moralitate şi
recunoştinţă, prezenţa cu studenţii de la secţia de sociologi e- etologie
a domnului prof. univ. dr. Corneliu Bucur, Univ. L.B. Sibiu , senator,
care după cum ştiţi ,în funcţia sa de director general al Muzeului
Tehnicii şi Tradiţiei Populare “ASTRA” a militat necontenit, de decenii,
pentru promovarea valorilor cultural - sociale tradiţionale şi
intelectuale în integritatea spaţiului naţional - românesc.---
Trecând, la alte aspecte organizatorice ale acestui colocviu, ţin să
apreciez acceptarea domnilor profesori universitari Ion Dur- şeful
catedrei de filosofie şi jurnalistică din cadrul Facultăţii de Jurnalistică şi
Filozofie Sibiu şi prof. univ. teolog dr.Ilie Moldovan -
conducător de doctorate în cadrul Facultăţii de Teologie Sibiu, de a asigura
moderarea lucrărilor acestui colocviu. Sper ca domniile lor să selecteze
din tematică şi să includă în dialog, în acest periplu pe domeniul operei
şi activităţii cultural sociologice a gânditorului, spre interpretare şi
valorizare, a acelor principii de cunoaştere sociologic- existenţialiste,
elaborate de Mircea Vulcănescu şi să monitorizeze intervenţiile în direcţia
conturării personalităţii sale, astfel ca toţi participanţii să - şi
poată releva în comunicări şi intervenţii principiile tematice, cu şansa
construirii, în sinteze şi concluzii, noi concepte şi tipologii sociologice ,
specifice cadrelor socio - toposurilor româneşti ce pot fi informatizate
şi valorizate politic de societatea românească contemporană. De asemenea,
aceste studii communicate şi mediate să contribuie la soluţionarea ipotezelor
şi condiţiilor limitative din socialul contemporan, constituindu-se, astfel, vectori
pozitivi ai cunoaşterii sociologice contemporane în construcţia durabilă,
axiologic - dorită a societăţii româneşti.
¤--- CÂTEVA REFERIRI LA ETAPELE DE FORMARE A SOCIOLOGIEI CA
DISCIPLINĂ INDEPENDENTĂ
----Trecând la o altă etapă a intervenţiei mele în deschiderea lucrărilor
acestui colocviu, aşa cum am ţinut să remarc de la începutul intervenţiei, voi
încerca să realizez o foarte scurtă incursiune istorică in câmpul
practicii sociologice, pentru ca auditorul format în cea mai mare parte
din studenţi de la secţiile de jurnalistică, filosofie şi etnologie din cadrul
Universităţii “Lucian Blaga”, a căror participare o salut şi le mulţumesc, să
se familiarizeze cu problematicile cultural - sociologice şi să se
introducă facil în această dezbatere colocvială .----
Vă rog să acceptaţi acest demers, chiar cu riscul de a răpi un anumit
timp din dezbaterile colocviului, pentru care, vă mulţumesc!
Stimaţi
participanţi! Se ştie că a existat în toată lumea o nevoie de
legitimare a construcţiei sociale, de descoperire şi valorizare a
arhitecţilor sociali autentici, precursori ai sistemelor culturale şi sociologice
ce trebuie identificaţi din perspectiva sociologică. --- Să luăm, aşadar, ca
primă etapă sociologică, sofismul. Fiecare om , desigur în contextul subiectiv
relaţionat la socialul - obiectiv, are adevărul lui, va afirma
Protagoras. Orice judecată cu referire şi la social este adevărată, tot el o va
susţine.--- Nici o judecată, bineînţeles şi în contextul
subiectului interelaţionat social, nu este adevărată, va susţine Gorgias.--- Aceste afirmaţii,
făcănd abstracţie de acele " paradoxuri insolubilio" -
sincategorematice, deci contradictorii, în realitate sunt echivalente, de unde
o realitate a adevărului este imanentă în construcţia istorică a
societăţilor.--- Dar doctrina sofiştilor va fi combătută categorial-
aletheic de Socrate. Acesta va arăta că ştiinţa are ca obiect generalul şi ca
instrument de percepere şi măsurare a generalului, conceptul.---Prin
instrumentul “Concept” se realizează acordul omului cu el însuşi şi cu alţii.
Iată, dar, de pe atunci, o evidenţă a interrelaţiilor generale - sociale
, faptul că Socrate va releva, prin formularea de concept că “ certitudinea
adevărului este subiectivă-relativă” (Wittgenstein, Şcoala de la Viena,
Tractatus Logico-Philosophicus-1922, despre incertitudine) în planul
social.---
Platon, încercând să dea certitudinii o semnificaţie obiectivă ( în raportul
dintre subiect şi natural-socialul obiectiv), afirma existenţa conceptelor
socratice în afara noastră, deci nesubiective. Este vorba , dar de
epistemologia “realistă” greacă născută din reflexiile idealist-raţionaliste
ale lui Platon în încercarea sa de a formula legile gândirii
logico-matematice (Platon: Fedon; Lysis; Timaios; Phaidros;
Menon-Anamnesis; Republica,XIII; Phaidon; Cratylos ; Symposion) şi ale
lui --- Aristotel asupra logicii ( Aristotel: Primele analitice; Analiticile
secunde; Metafizica), toate luate ca ştiinţe neexperimentale, la acea dată.---
În acest registru filosofic ni se relevă faptul că Platon va situa
ideile (eidos) într-o lume exterioară subiectului, deci desfinită ,
desmărginită - transcendentală. Desigur,
teoria ideilor va deveni la Platon şi teorie a existenţei, realitatea,
devenind, astfel, principială, fiinţială şi implicită, direct dependentă de
intelegibilitate. Pentru că pentru Platon, ceea ce nu este inteligibil, nu
există, pentru el, generând astfel principiul existenţialist al idealismului
pur. ---- Aristotel va atribui ideilor-analitice sau formelor - geometrice,
din perspectiva naturală şi din perspectiva socială “ o existenţă şi un rol
independent de subiect şi al căror rol (al ideilor şi al formelor) este
“însuşi” şi subiectul, subordonat, dar nu va specifica toposul
ideilor şi formelor, poziţia lor spaţială şi interioară, deci subiectivă,
cum o rezolvase Platon, într-o lume exterioară subiectului,
abandonându-le dichotomic, într-un cadru relative fiinţial, fie exterior , fie
interior şi implicit subiectului. --- A fost rândul istoric al
raţionaliştilor, începând cu Rene Descartes, neo-raţionaliştilor, prin
exponentul lor strălucit Imannuel Kant , pozitiviştilor, reprezentaţi, în
principal, de Auguste Comte, cel care introduce, printre primii şi
termenul de sociologie în stiinţele cunoaşterii scientiste şi, în sfârşit ,
al neopozitiviştilor existenţialişti scientisti, din cadrul „Cercului de
la Viena”.
---
CONTRIBUŢIA LUI MIRCEA VULCĂNESCU LA DEZVOLTAREA ŞCOLII DE
SOCIOLOGIE DE LA BUCUREŞTI.---
În România, în perioada interbelică Mircea Vulcănescu , inspirat de şcoala sociologică
de la Bucureşti condusă de universitarul Dimitrie Gusti, al cărui
asistent a fost, a devenit un referenţial director în construcţia
ideologică a societăţii româneşti contemporane. --- A reuşit acest lucru Mircea
Vulcănescu prin promovarea în domeniul sociologic, cunoaşterea
ştiinţifică, epistemologia sociologiei, prin perceperea sau
descoperirea multitudinii interrelaţiilor subiectului ontologic raţional
cu viaţa social politică a duratei sale - existenţiale şi, desigur, în
extrapolare istorică, din perspectiva sociologică, cu oricare epocă
existenţial umană, din evoluţia materială şi spirituală a societăţilor
umane.--- Şi, a reuşit Mircea Vulcănescu acest lucru prin interesul
manifestat în cunoaşterea cât mai completă a raporturilor sferelor
sociale în interiorul societăţii româneşti interbelice şi postbelice, cadrele
lor sociale obiective, cu un demers sociologic - epistemologic implicativ
pozitiv, putem spune, în coordonate dialectice.--- Pentru susţinere, voi releva
mai jos un segment din textul elaborat de strălucitul sociolog şi
antropolog Traian Herseni , cu titlul originar ” Mircea Vulcănescu
(1904-1952)”, text prin care se prezintă contribuţia lui Mircea Vulcănescu în
domeniul sociologiei, relevând în subtitlul textului că
“… marea lui vocaţie a fost metafizica, logica şi teoria cunoaşterii…” Această
aserţiune este susţinută de lucrările filosofice scrise de M.V., amintind de
cercetările sale asupra fenomenologiei teoriei cunoştinţei şi asupra
existenţialismului ca şi concept ontologic
---Voi reda, în continuare, spre conturarea personalităţii sale pe
domeniul sociologiei, părţi din textele
scrise de marele sociolog roman Traian Herseni: << Societatea este considerată de Mircea
Vulcănescu, interpretându-l pe Dimitrie Gusti, o “ unitate autonomă de
manifestări culturale şi economice, organizate juridic şi condiţionate cosmic,
biologic, psihologic şi istoric”. Natura acestei unităţi este o “voinţă
socială”…Scopul monografiei este “caracterizarea sociologică a voinţei
sociale”. De asemenea, cu privire la teoria raţionamentului
experimental, Traian Herseni a ţinut să releveze unele precizări
teoretice realizate de Mircea Vulcănescu, după părerea mea,
reuşite intrapolări factoriale din spaţiul bio-fizic în
cadrele sociale şi anume: “1. Numim cadre ansamblurile mari de factori
care influenţează voinţa socială. Voinţa socială reacţionează, creând
manifestări. ---Cadrele nu sunt deci cauze propriu-zise ale manifestărilor, ci
numai condiţii ale acestora, voinţa socială având o putere proprie de
reacţie.--- Aceste manifestări sunt însă efectiv cauzate de către ansamblul
factorilor, cadrul şi voinţa socială laolaltă. Invers, voinţa
socială va fi caracterizată prin raportarea manifestărilor la ansamblul
cadrelor…În orice cercetare socială va trebui să deosebim cu îngrijire, prin
urmare: I. Cadrele (mediul); II. Manifestările (realităţile sociale); III.
Voinţa socială (unităţi, structuri şi procese sociale)”>>. --- Mergem mai
departe: “După natura factorilor, distingem mai multe cadre, având fiecare o
acţiune proprie asupra voinţei sociale şi faţă de care aceasta are, şi ea, o
reacţiune proprie. Vom avea: Factori ( spaţiu, viaţă, viaţă sufletească, timp);
Cadre (cosmic, biologic, psihologic, istoric); acţiune (natură, rasă – tip,
constrângere, tradiţie) şi reacţie (cultură, selecţie, tendinţe de economie şi
inovaţie)... Printr-o notă la text se relevă că “ Problema sociologică a
cadrelor stă în determinarea reacţiunilor voinţei sociale, faţă de acţiunea
acestora. Reacţiunea se exprimă prin manifestări”. --- Tot Mircea Vulcănescu
s-a gândit să utilizeze sistemul sociologic al universitarului Dimitrie Gusti
pentru calcule previzionale sau prognoze sociale determinate factorial-social.
Cadrele însemnând, după el, putinţe (virtualităţi sociale), (şi - n.n.),
raportându-le la manifestările existente, vom avea: 1. Cadre sărace +
manifestări reduse = tendinţe statice, perspective de stagnare; 2. Cadre sărace
(virtualităţi reduse) + manifestări dezvoltate ( foarte active) = tendinţe de regres,
perspective de decădere; 3. Cadre bogate, puternice + manifestări încă reduse =
tendinţe revoluţionare, perspective de transformări repezi; 4. Cadre bogate (putinţe
mari) + manifestări dezvoltate = tendinţe de progres, perspective de dezvoltare
continuă şi echilibrată… --- Mai trebuie să amintim şi încercarea lui acceptată
de întreaga şcoală sociologică de la Bucureşti de a adopta o tipologie a
unităţilor sociale în comunităţi, instituţii şi grupuri, inspirată, înţeleg,
din syndinamica tipologiilor biotice, în extrapolări
similitudinale, ceea ce a însemnat, pentru acele vremuri, o
dezvoltare autentică şi necesară a sistemului Şcolii sociologice de la
Bucureşti…--- Mircea Vulcănescu, a fost nu numai ”filosoful” acestei şcoli, dar şi “economistul” ei.
Ne-a rămas de la el un studiu extrem de valoros, pe cât de precis,
pe atât de complet: Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la
studiul morfologiei economice a unui stat.,… neegalat pe plan românesc până
astăzi…îl va releva Tr. Herseni.--- În ce priveşte metodologia
(cercetării economice), “ aceste cercetări se pot grupa în două
momente metodologice… în orice analiză sociologică…vom întâlni două cercetări
cu totul deosebite ale realităţii sociale: 1. una fenomenologică şi
2. Alta etiologică… După el: Max Weber, Scheler, Werner Sombart au
meritul de a fi pus pentru întâia oară în evidenţă…importanţa metodei
fenomenologice în ştiinţele sociale…( în sensul că după “înţelegere” poate şi
trebuie să urmeze ”explicaţia”. Numai universitarul filosof
sociolog ieşean Petre Andrei în „ Das Problem der Methode în der
Soziologie”, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1927, 39 p, a mai pus, înaintea lui
Mircea Vulcănescu, cu atâta fermitate şi precizie, necesitatea “metodei
comprehensive" în sociologie, o metodă calitativă prin excelenţă… ” Pentru
sociologie, ca şi pentru orice altă ştiinţă, explicaţie înseamnă… ”desprinderea
relaţiilor cu sens existenţial dintre un fapt şi alte fapte” . ---- Cu alte
cuvinte: lămurirea împrejurărilor apariţiei unui fapt însemnă tocmai
împrejurarea necesară acestei apariţii. Deosebirea dintre etiologia şi
fenomenologia unui fapt se referă, prin urmare, la discriminarea ce se poate
face în existenţa în genere, între esenţă şi prezenţă ( so sein , deosebit de -
da sein), deosebire dintre ce e şi cum
se produce faptul. În cadrul sistemului Şcolii sociologice de la
Bucureşti: ”Explicaţia vieţii sociale constă…în arătarea felului în care
virtualităţile devin realităţi sociale, în lămurirea chipului în care ceea ce e
posibil prin împrejurări devine existent efectiv, real, în faptă ”… --- De o
profunzime neobişnuită sunt … ideile lui Mircea Vulcănescu în privinţa
celor două categorii de cadre (mediu) din acelaşi sistem: De o parte, cadrele
sociale, transcendente, exterioare realităţii sociale, reprezentând influenţa
factorilor naturali şi biologici. De altă parte, cadrele imanente vieţii
sociale, constituite de înrâurirea manifestărilor sociale, însele asupra
altor manifestări sociale, exprimând prin urmare modul de auto-condiţionare a
vieţii sociale prin ea însăşi, de autodeterminare”. Interesant!... De unde
concluzia, valabilă …până astăzi: “Viaţa socială nu se prezintă…ca un obiect
inert, supus cauzalităţii mecanice a împrejurărilor exterioare. Ea se
înfăţişează ca o totalitate dotată cu o putere de reacţiune sindinamică proprie,
la influenţa acestor împrejurări. -- De unde, un mod de reacţiune specială a
vieţii sociale care corespunde fiecărui mod de influenţă cauzală. Influenţei
naturale, societatea îi opune, prin manifestările ei, o reacţiune
antropologică, al cărei sens este cultura... ---- Influenţei biologice,
societatea îi opune o reacţie selectivă sau contra-selectivă... Propriei sale
influenţe psihologice, societatea îi opune o reacţie nouă: individualizarea.
Iar influenţei tradiţionale a trecutului îi opune, dialectic hegelian:
inovaţia. De aici rezultă un al treilea fapt important, şi anume că
înţelegerea cauzalităţii în sociologie are o dimensiune nouă faţă de ideea de
cauzalitate întrebuinţată în ştiinţele naturii.( subl. în orig.) ---- Admiţând
această forţă de autodeterminare, problema explicaţiei sociologice promovată de
Mircea Vulcănescu, ca arhetip social, nu mai poate rămâne în domeniul
strict al explicaţiei mecanice prin cauze universal-exterioare newtoniene, de
tip Huei-tse (A. Forke, citat de A. Dumitriu, în Istoria logicii,1969),
ci trebuie să aibă recurs la un determinism cronologic inducţional finalist, la
o înţelegere dinamică, prin scopuri, prin motive .---- Am redat ,
aşadar, interpretativ, părţi din textul elaborat de Traian Herseni ca
prezentare şi confirmare a contribuţiei lui Mircea Vulcănescu în domeniul
sociologiei, pentru lucrarea ” Sociologia, 1970, colecţia ” Istoria
ştiinţelor în România. Editura Academiei Române.
---- Aş mai releva referirea la existenţialismul antropologic
vulcănescian şi la spiritul de dăruire pentru promovarea
valorilor româneşti şi universale al lui Mircea Vulcănescu, pe care o
realizează Mihai Şora, în eseul “ Despre Mircea Vulcănescu”, redând textual: “E
de-a dreptul uluitor cât de vastă era cuprinderea a ceea ce ştia până-n
străfunduri şi cât de precisă era organizarea a ceea ce apucă să comunice, fie
că vorbea despre "tomism" şi "augustinism" sau despre
"eros" şi "logos" în gândirea creştină, fie despre arhitectura
sonoră a compoziţiilor lui Bach şi despre muzicalitatea catedralelor gotice
.Sau despre altceva.“, aspecte existenţiale prezentate epistemologic în
comunicări ştiinţifice de Mircea
Vulcănescu la întâlnirile de la “Criterion” sau mediatizate prin “Convorbiri literare”, “Izvoare de
filosofie”, “Gând românesc” ş.a..
---
În acelaşi context, de data aceasta asupra istoricului
aspectelor cunoaşterii epistemologice a problematicilor antropo -
sociale, ofer domniilor voastre posibilitatea de a releva în comunicările
anunţate etapele de reflexii sociologice cu rol determinant în evoluţia
socială, în condiţionarea socială a cunoaşterii, acele elemente de construcţie
sociologică, printre care existenţialismul antropologic, pe care Mircea Vulcănescu
le stăpânea cu multă siguranţă şi autoritate şi pentru care, pentru a le
promova, a acceptat însăşi condiţia sacrificial - peratologică a
fiinţei sale în dimensiunile existenţiale româneşti, chiar şi răstignirea
sa pe altarul tragic al unei societăţi închise.
Încercând holistic unitatea hegeliană intellect - raţiune, substanţa acestui
colocviu cultural – sociologic, să zicem „Fides quaerens
intellectum”, îngăduiţi-mi să vă mulţumesc, încă odată, domniilor
voastre, pentru participarea şi pentru contribţia substanţială la siguranţa
reuşitei acestei reuniuni academice şi să ofer conducerea
lucrărilor moderatorilor . Comunicările vor fi publicate în volum . ----
Gheorghe Apetroae, Sibiu, 2004.
MARGINALII
LA EDIŢIA A 4 - A A COLOCVIULUI CULTURAL-
SOCIOLOGIC DE LA SIBIU ...
Gheorghe Apetroae, Sibiu
“ Mircea
Vulcănescu, între un personalism raţionalist şi un existenţialism uman”.
Teleologic
vorbind, prin colocviu s-a încercat actualizarea evidentă a lui
Mircea Vulcănescu, sociologul şi eticianul implicat social, dar
fără a se defini ideologic. Acesta, din pleiada lui M. Eliade, E. Cioran, C.
Noica, P. Comarnescu, H.H. Stahl ş.a., prin excelenţă metafizicieni,
avea să fie un gânditor sociolog, un apreciat publicist şi un tehnocrat
remarcabil. Ca economist, se va preocupa, pe direcţia lui Virgil
Madgearu, de cadrele şi caracterele specifice ale economiei rurale româneşti. Director
general al Vămilor până în anul 1937, director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanţe,
Subsecretar
de stat la Ministerul Finanţelor, în parallel cu activitatea la catedra de
Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti, se dovedeşte un economist efficient
cu rezultate excepţionale în serviciile aduse aduse statului, fiindu-i
conferite distincţii şi ordine naţionale. Implicat, prin impunerea acceptării
unei responsabilităţi într-o guvernare ce avea a o îndeplini strălucit sub
dictatura mareşalului Antonescu ca subsecretar de stat la finanţe, Mircea
Vulcănescu, aşa cum avea să releveze Pv. Dan citat de Şt. J. Fay, a fost
condamnat “nu pentru o vină particulară ci pentru una colectivă, vina de
a fi aparţinut unei elite intelectuale cu o profundă conştiinţă
culturală, naţională”... S-a sfârşit în închisoarea de la Aiud, în anul 1952, la
numai 48 de ani şi ca şi alţi intelectuali, victime ale ideologismului comunist
a fost înhumat pentru a-şi petrece eternitatea materială, într-o groapă
comună din marginea Aiudului. Însă, deşi de biologic a fost repede
golit, consider că spiritualitatea sa continuă a vorbi şi a-l înălţa
în panteonul intelectualilor sacri…
Cu această motivaţie, cu admiraţia şi respectul cuvenite,
orientarea raţional - existenţialistă a lui Mircea Vulcănescu a
fost analizată în colocviu de Ion Dur, Alexandru Hudiţeanu, Dumitru
Chioaru, Ilie Moldovan, Florin Oancea şi Gheorghe Apetroae, participanţi
la colocviu, prin prisma
socio-epistemologică, din perspectiva sociologică românească
raportat la sistemele sociologice create de Comte, Durkheim,
Moreno şi de reprezentanţii Şcolii sociologice de la Frankfurt... În faţa
numeroşilor studenţi de la secţiile de filosofie, sociologie şi etnologie,
prof. univ. dr. Ion Dur de la Facultatea de Filosofie şi Jurnalistică
Sibiu a apreciat frecvenţa sporită a apariţiei scrierilor lui Mircea
Vulcănescu la mai multe edituri şi relevă meritul
universitarilor sibieni de a- l fi omagiat într-un simpozion şi în luna
aprilie a acestui an, când s-a împlinit o sută de ani de la naşterea lui,
acesta devenind o personalitate cunoscută. Prof. univ.
dr. Ilie Moldovan relevă la dimensiunile existenţialismului axiologic divin
studiile laice - sociologice întreprinse de Mircea Vulcănescu şi de Ioan
Covrig Nonea, evidenţa contribuţiei celor doi intelectuali români,
primul sociolog, etician şi economist format la şcoala gândirii
sociologice interbelice, cel de al doilea profesor de filosofie, mentor al
implementării ştiinţelor sociale în învăţământul românesc...
Mircea Vulcănescu, spune Ilie Moldovan, a acordat primat
contribuţiei vieţii religioase la viaţa socială şi, ceea ce aduce
bun religia, specificitatea conţinutului
trăirii exteriorizate în sociologia vieţii... Ca teolog, consideră profetică
atitudinea lui Mircea Vulcănescu, de condamnare a personalismului energetic în
varianta accentuat scientistă concepută de filosoful român C.
Rădulescu Motru, deşi îl respecta pe acesta, ca personalitate
filosofică... Şi, când concepţia creştină despre suflet şi veşnicie
părea clătinată, Mircea Vulcănescu va axiomatiza: ” Nu materia ci
spiritul va hotărî destinul neamului”. El vorbeşte despre supremaţia spiritului
şi din acest unghi e un teolog autentic. Sentimentul de comunicare cu Dumnezeu
e un act de experienţă demonstrată. În conceptul său ontologic, apreciază
profesorul teolog Ilie Moldovan, sunt idei personaliste
raţionale, în măsură de a fundamenta primatul divinităţii. Pe tărâmul
sociologiei, Mircea Vulcănescu promovează spiritualitatea,
definind familia ca prim nucleu al organismului social, iar tot ce
ameninţă integritatea familiei ameninţă şi societatea. Sunt definiri
valorice pe care le va promova cu patos şi perseverenţă şi profesorul Ilie
Moldovan, promotor al multor studii docte de isihasm şi de bioetică,
de reflexie vulcănesciană. În aceeaşi concepţie, trăiristă,
Ilie Moldovan îl încadrează şi pe profesorul filosof Ion Covrig
Nonea. Acesta va adopta, deopotrivă, două direcţii, una ştiinţifică şi
una tradiţionalist-spirituală, de cultivare a sufletului românesc cu scopul de
a zădărnici orice tentativă asupra românismului ,în tumultul istoriei. Tratatul
de pedagogie al lui Ion Covrig Nonea îl consideră o capodoperă
didactică, în el dovedind puterea morală a sufletului românesc. Îngemănând
gândirea existenţialistului Mircea Vulcănescu cu cea a sofistului Ion Covrig
Nonea, prin similitudini conceptuale, Ilie Moldovan remarcă la ambii
vaste cunoştinţe ştiinţifice. Ambii se referă vizionar la destinul
ontonom al neamului românesc, într-un
spirit ştiinţific noologic. Mai mult, Mircea Vulcănescu va promova
în existenţialismul său naturalist - uman, ca un stâlp al adevărului,
materialismul dialectic, ceea ce nu e deloc rău, îşi încheie Ilie
Moldovan intervenţia... Ca
moderator, filosoful Ion Dur nu va fi plenar de acord cu Ilie
Moldovan şi va afirma că Mircea Vulcănescu nu este un” teolog autentic”.
A studiat teologia, doar sub "aspectul de componentă
sociologică a vieţii sociale , aşa cum a studiat şi metafizica,
logica , teoria cunoaşterii, etica şi economia ".
Drd.
Florin Oancea îl relevă pe Mircea Vulcănescu ca un om deplin al
culturii române, care avea să se aplece cu competenţă asupra problemelor
societăţii româneşti. A absolvit studiile universitare de filosofie şi
de drept la Bucureşti şi a continuat şi finalizat studii de drept şi
economie politică ,cu doctorat la Facultatea de Drept din Paris. Tot la
Paris, în contact cu cercurile ortodoxe şi tomiste, a studiat teologia.
Întors la Bucureşti, va ocupa diferite funcţii , printre care cea de asistent
la catedra de Sociologie, Etică şi Politică a profesorului Gusti. Ca sociolog,
face parte din Scoala Română de Sociologie condusă de Dimitrie Gusti,
alături de H. H. Stahl, Tr. Herseni. A. Golopenţia., C. Brăiloiu
ş.a. Participă la cercetarea monografică a satelor româneşti
şi ocupă o poziţie mediană între dreapta noologică gustiană, reprezentată de
Tr. Herseni şi stânga empiristă, reprezentată de H. H. Stahl. Ca filosof,
militează pentru o poziţie pollisă realistă, naţional -monarhică şi
ortodoxă, pe urmele profesorului său Nae Ionescu, al cărui discipol,
împreună cu Mircea Eliade ş.a. şi va fi, în acelaş timp şi un collaborator
credincios al lui Nae Ionescu la “Cuvântul”
Vorbeşte pertinent despre religie şi
credinţă, ca fiind sistemic unitare, de faptul că trupul şi sufletul locuiesc
organic , relevând dimensiunea religioasă a existenţei, ca un
suport teologic şi atribuie în evidenţă, bisericii
ortodoxe, o dimensiune dinamică. Religia nu este numai o
introducere la normele morale cristice, ci şi aplicaţia iubirii de oameni .
În temniţă, grav bolnav , refuză să trăiască. Este un martir şi un
mărturisitor al credinţei. Având trăirea să moară pentru un semen al lui, şi-a
îndeplinit-o. Dimensiunea religioasă a existenţei a stat în gestul lui
ultim, exemplul cel mai grăitor. Pentru aceasta ar putea să fie pus
în calendarul creştin , iar datoria bisericii ortodoxe este de a-l canoniza!!!.
Nu are nevoie de caracterizare!..." Caracterizarea şi-a făcut-o
însuşi Vulcănescu cu viaţa dăruită pentru alţii, cu talentul
de creaţie, empatia, politeţea, tăria de caracter, prezenţa de spirit şi de
sacrificiu", va încheia scriitorul Florin
Oancea.
Prof. univ. Alexandru Hudiţeanu, doctor în filosofie , Univ. L.B. Sibiu
reperează coordonatele axiologice ale contribuţiei lui Mircea
Vulcănescu, de reaşezare în cadre de
drept a valorilor sociale în spiritualitatea românească ,
redând un episod interesant. Era în 5 decembrie 1986, când profesorul
Hudiţean este vizitat de Marin Diaconu, Gheorghiţă Geană şi Măriuca
, fiica lui Vulcănescu (vezi Istorie literară, Un intelectual intrat
în legendă, de Ion Simuţ, România literară, nr 7, anul 2006 "...
Zaharia Balinca (decedat în 1988), a început să facă ordine în arhivă. Misiunea
a fost preluată apoi de Marin Diaconu (iniţiat în arhivă încă din 1981), care,
după 1990, a girat şi a dirijat şuvoiul de restituiri în reviste (îndeosebi la Viaţa
românească") şi în cărţi (din 1990 şi până în 2005 au apărut 15 cărţi, cu
unele repetiţii în sumar). Cea mai importantă şi mai bine organizată restituire
a fost dată sub titlul celui mai cunoscut eseu filosofic “Dimensiunea
românească a existenţei”, în trei volume apărute în perioada 1992-1996 la Editura Eminescu, ediţie
îngrijită de Marin Diaconu şi Zaharia Balinca, însoţită de un cuvânt înainte
(un text mai vechi, din anii ´80) al lui Constantin Noica. .... Marin Diaconu a
continuat restituirile în alte volume: Prolegomene sociologice la satul
românesc, Ed. Eminescu, 1997; Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti, Ed.
Eminescu, 1998; De la Nae Ionescu la ,Criterion", Ed. Humanitas, 2003;
Tânăra generaţie, Ed. Compania, 2004; Cuvinte pentru fratele rămas departe.
Conferinţe la Radio, 1930-1940, Ed. Casa Radio, 2004; Bunul Dumnezeu cotidian.
Studii despre religie, Ed. Humanitas, 2004.
O revelaţie a fost numărul special 1-2 din 1996 al revistei
,Manuscriptum", consacrat în întregime lui Mircea Vulcănescu (unele texte
inedite au rămas până acum publicate numai acolo"). Pe 6
decembrie, grupul avea să se completeze cu discipolii lui Constantin Noica,
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Toţi aveau un singur obiectiv:
restituirea lui Mircea Vulcănescu. Marin Diaconu lucra pe manuscrisele
lui Mircea Vulcănescu, gândind la o “ Integrală a operei vulcănesciene”
... Măriuca Vulcănescu a expus momentul închiderii tatălui său la Aiud, corespondenţa
sa cu familia şi sfârşitu-i sacrificial. Sacrificiul pentru semeni i-a fost
permanent, neglijându-i motricitatea, în sensul peratologic. Pentru
colegul de celulă cu o circulaţie periferică slabă, Mircea
Vulcănescu şi-a dezbrăcat pulovărul de lână şi, deşirându-l,
i-a împletit muribundului ciorapi cu ajutorul unor beţe de chibrit.
Tot el avea să-şi dicteze sfârşitul, aşezându-se pe grătarul de
lemn ce sta pe betonul umed şi rece al celulei pentru a-l ţine
deasupra sa pe studentul bolnav, salvându-i viaţa , dându-şi-o, în schimb
pe a lui. Iată câtă forţă sacrificială, de influenţă asupra propriului
destin!!! Biografia sa a fost strălucit realizată de Şt. J. Fay, cel care, cum
preciza scriitorul filosof Ion Dur, la Paris, fiind şi-a oferit
disponibilitatea pentru promovarea ortodoxiei, traducându-l pe Nae Ionescu în
limba franceză. .M. Vulcănescu a avut două doctorate, în drept şi economie. Ca
subsecretar de stat la finanţe a gestionat plăţi şi a negociat
contracte , realizând o balanţă financiară pozitivă, favorabilă României în
tot timpul războiului. A fost un erudit , dar cu un destin socratic. A
excelat în sociologie, dar şi în etică, gazetărie, finanţe şi politică..
Ar fi putut fi lider de generaţie, dar supramodestia, empatia ,
generozitatea îl duceau , până la automutilare. A fost o
personalitate crucială pentru destinul românesc. Rolul său în dezvoltarea
etico-psihologică a sociologiei româneşti a fost esenţială. După 1918, toată
elita intelectuală era antrenată în realizarea unui sistem filosofic
românesc, iar Mircea Vulcănescu se va găsi în prim planul acestei edificări
îndrăzneţe, va încheia comunicarea sa, doctorul în filosofie, prof.
univ. A. Hudiţeanu.
Scriitorul şi universitarul
dr. Dumitru Chioaru s-a referit la eseul de restituire “ Dimensiunea
românească a existenţei” din care a reţinut mai mult aspectul social ontologic
al existenţialismului vulcănescian. Perioada existenţial-socială
analizată de Mircea Vulcănescu prezintă similitudini cu
perioada prezentă... Interesant!... Si atunci erau alianţe şi axe şi acum se
promovează alianţe şi axe... Ce se întâmplă acum în plan european constituie o
nouă provocare la ordinea mondială, dar în alte localizări!!! Apoi conceptul de ispită…Sufletul poporului
român e o arhitectură de ispite, o interpătrundere şi toate aceste ispite se
topesc într-un creuzet al naţiunii. De unde românul are un fel al lui ,
biologic şi social.. Dar tăria unui popor este cum să se impună în faţa
celorlalţi. Sunt şi psihologii care ne unesc. În replică, prof. filosof Ion Dur
redă din Emil Cioran,
răspunsul la supradimensionarea de către Mircea Vulcănescu a
ontologicului românesc, atenţionându-l să vorbească ” nu numai de mioriţă ci
şi despre gălbeaza mioriţei !!”. Dumitru Chioaru va
concluziona starea de ispită în dimensiunea românească a existenţei, ca o
relativitate a spiritului şi din aceasta geneza unor trăsături de slabă
moralitate. Filosoful Ion Dur leaga această stare şi de
dictonul cristic “iubeşte aproapele.. ca pe tine însu-ţi…”, ca un fenomen
de împăcare , specific societăţilor rurale personaliste, concept abordat
şi de Mircea Vulcănescu în cadrul cercetărilor sale sociologice. Filosoful
Ion Dur regretă că Şcoala sociologică înfiinţată şi dezvoltată de Dimitrie
Gusti în perioada interbelică nu a mai avut aceeaşi vigoare după război,
identificându-se doar cu activităţi sociologice sporadice. Dumitru
Chioaru sesizează ontologicul social prezent, ca o perioadă democratică
în plan cultural, un prilej de a recupera tradiţia noastră
sociologică. Bine ar fi să fi fost continuată acea şcoală românească
tradiţionalistă gustiană şi acum am fi putut oferi lumii un model
sociologic european, apreciază el, în încheiere.
- Personal, la solicitarea profesorului Ion Dur, am încercat o raportare
a sistemelor sociologice româneşti la existenţialismul social
promovat în cadrul Şcolii sociologice de la Frankfurt . Dar nu mai înainte de a
releva succint evoluţia istorică a sociologiei prin prisma
relaţiei antropo - dimensionale dintre subiectul cunoscător
şi obiectul cunoaşterii – multitudinea sferelor vieţii sociale, începând
cu presocraticii şi continuând cu Platon, Aristotel, Descartes, Condillac,
Condorcet, Kant, Hegel, Comte , ultimul fiind cel care va defini
sociologia ca disciplină, apoi cu Spencer, Durkheim, Tarde, Meinnheim şi
neoraţionalişti. Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti nu
s-a dezvoltat de la sine. Aceasta s-a instituit şi a
activat în competiţie cu alte şcoli sociologice, cele mai importante
fiind Şcoala sociologică de la Frankfurt şi Şcoala sociologică franceză.
Dar sociologii de la Frankfurt vor aborda un alt fel de sistem social
decât sistemul social românesc - preponderent rural. Analiza pertinentă a schimbărilor
în societăţile europene industrializate, contemporane şcolii româneşti
gustiene, a fost obiectivul adepţilor acesteia, amintind doar
pe sociologii Theodor Adorno, Jurgen Habermas, Erich Froom şi, desigur ,
filosoful sociolog un apropiat de mişcările studenţeşti Herbert Marcuse, nu fără a-l aminti, deşi
relativ, din afara şcolii, pe Georg Lukacs. Ei concluzionează generalizarea alienării şi
depersonalizării în societăţile industrializate devenite unidimensionale. Dar
transformarea societăţii româneşti majoritar rurală , obiect de analiză la
Mircea Vulcănescu a avut o caracteristică specifică, cea a legăturilor
spirituale puternice ale populaţiei rurale pe pricipiul de vecinătate în
sat şi la câmp, un cadru psiho-social mult mai dezvoltat sub aspectul religios-personalist
şi caritabil, moral-tradiţional faţă de izolarea şi neantul urbanului, unde
legăturile umanitare devin tot mai slabe pe măsura industrializării şi
urbanizării, elemente fundamentale ale egocentrismului şi alienării, de
exteriorizare a ideii şi de obiectivare mai înainte de coprehensiune, de
conştientizare fiinţială implicită a sinelui, ca factură axiologică a
socialului. Revenind la Şcoala de la Frankfurt, Herbert Marcuse, discipol
al lui Heidegger, inspirat de Hegel şi confirmat de Georg Lukacs va aborda
socialul prin a-i nega obiectivarea prin industrializare, în primul rând prin
dezvăluirea ontologiei singularului şi particularului, pornind de
la principiul dialectic al negativităţii exprimate în critica societăţii
industriale robotizate, în care se manifestă generalizarea fenomenelor de
reificare şi de alienare, ambele însoţite de manifestări
social-antropologice cu caracter speculativ degenerativ, de dezumanizare
şi prin aceasta cerinţa revenirii la un echilibru sistemic social,
la o dezvoltare armonioasă a tuturor sferelor vieţii sociale, recuperarea
conştiinţei sociale , a sinelui social la moralizarea economică - socială,
un concept axiomatic de reţinut pentru algorimarea structural -
armonică a sistemelor sociale europene contemporane...
Gheorghe Apetroae Sibiu
