PE ABISALA TREAPTĂ
Dar, în Olimp, Palas-Atena
cât te mai așteptă ?
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Erai aici pe când curgeau
solar în euclaz și-n valuri alanii
sudorile cu iz de mosc
pe-alama fețelor agreste,
când ochii mari de ametist
ai pietrei vii, de cer aprinși,
se-ncremeneau în large
arcuiri de fluorine creste…
Aici mergeai la locul unde zei
în codru - veșnici împărați
îți cuvântau cu glas ales
din înfoșnirea frunzei
și unde fagii drepți pe-obârșii
de aspre vânturi retezați
zăceau agești în prăvăliri
de fluiere, jelind, în cruce…
Te primeneau sybilice-n priviri
cu glasul lor din ne-nceput
pe patul tare-al Proserpinei
izvoare, clipocind rebele…
pârlazul vechi, sărindu-l
în pajiști sub roiri de fluturi
te înfloreai în vetrele de Iele…
Și hoinăreai aici cu Parcele
trăind cu ele-n duhuri sfinte,
din crug lumina lor sorbind
la treceri prin tremole cetini…
… neliniști bolții răscoleai
când îi pășeai pe flăcările vii
de braț cu zeii ei, ai tăi, aici,
în taina abisalei trepte…
