CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE
104 ani de la Marea Unire a românilor
Autor: Gheorghe Apetroae (Dela-Boroaia)
și cântec de arbore întins peste neam-;
e leagănul dacic trainic și sfânt,
cântat în veacuri, hăruit cu glorii…!
e al poporului Român iubit și întregit...!
*Istoria –pajura ce-i poartă în aripi,
izvoarele în culori de sânge, pâine şi cer,
în zboru-I pe zările în trezii de dor;
e credința curată în obârșii,
iubirea de limbă și de nobila glie,
lumina din Cartea Unirii...!
*Istoria- arcul vânjos al Patriei
cu coarda-i sarmică, getuză-,
întins de lungile-i săgeți cu slujba
marilor bărbați, trimise de atunci,
s-alunge hoardele străine,
însângerând prin lupte crunte- glorii...!
*E arcu-ntins al dacilor străbuni
și cel al fiicelor dorite și auguste,
cu coarda împletită-n legământ,
de veacuri, lacrimând săgeți
în curcubeu, din Nistrul și din Tisa…!
E -al Daciei (Felix) în trup și suflet…!
*E arcu-ntins între Timoc și Crișuri,
de Mara și Moldova peste Maramureș,
între Siret și Ceremuș și Istrul,
pe-al Bucovinei leagăn sfânt:
al celor două diamante, smulse
din stema demiurgului Ștefan,
*române-n sânge și române-n limbă sunt…!
E-al mamei voastre mari, bătrâne,
viind etern în zidurile-i de cetăți
și-n trunchiurile groase de Eroi
cu rădăcini din ancestrale vremi…!
*
E arcu-ntins cu libertatea în Unire:
un dacic cer săgeată zările române!
