HARISMA INVIERII - SFINȚENIA CREZULUI CRISTIC
autor: Gheorghe
Apetroae, Sibiu
Pe sub bolțile
aurite, cu lacrimi șiroite
și cu sângele
simțirilor din adevăr înhăruite,
la Iisus să
ajungi, cu smerenie păşești
în glasul de
crez al clopotelor sfinte...
… de graţie, te
închini şi Cerul slăvești...!
Duhul în Duh
pogorât, te înalţă în Treime
la izvorul
vieții, iubirii de semeni, nestins!
În altare
reverberează lumini inefabile,
smulg din glasul
razelor o nemurire Cristă,
sfințenia,
iubirea, sufletele reci din vis…!
În Pacea
Creştină înfloresc sincere inimi
și plutesc
serafice în alaiul celest de trăiri
cu adevărul
Crucii, revărsat cu slava
razelor sfinte
peste un întunecat Apus...!
Se irump nădejdi
de frăție pentru o Lume în Iisus...!
Prealargul
albastru, Mântuitorul îl coboară
în flăcări sacre
de stele, cu duhul lor înhăruit,
în- Dumnezeit în
trup și celest prin Cuvânt...!
- Tu îți
mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei
și o Renaştere a
Cerului, prin Ea, pe pământ...!
Cât ești întru
Isus și-n al luminii adevăr cuprins,
fii fericit,
altar de crez devii, și redeschis iubirii,
la Ne-nceput
ești ne-nceput și re-nviat în Crist,
Măicuții Lui îi
porți ceva din îndumnezeire:
sfințenia de
cristic duh în trupul veșniciei...!
(G. Ap.,20)
