sâmbătă, 27 aprilie 2019

LITERATURA: HARISMA INVIERII - reluare Gheorghe Apetroae, Sibiu

HARISMA INVIERII - reluare
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Pe sub bolta aurită -n lumina din " Lumină",
primitoare de suflete, de sânge hăruită, 
în Iisus să ajungi, cu smerenie păşești
în glasul de crez al clopotelor sfinte,
… de graţie, te închini şi Cerul slăvești !…

Duhul în Duh pogorât, ți-l înalţi în Treime
într-un miracol de iubire în durere, ne-stins…
Reverberează în altar lumini inefabile
ce smulg din glasul razelor nemurirea,
sfințenia în sine şi un suflet din vis …!

Din Pacea creştină înfloreşte o inimă,
irump nădejdi pentru o Lume-n Iisus,
cel plutitor și serafic, un alai de dorinți
cu adevărul Crucii revărsate în slava
milerică a razelor cinabrului Apus …

Cu lacrimi de stele și în duh de flăcări,
prealargul albastru Mântuitorul îl coboară
în-Dumnezeit în trup, celest prin Cu-vânt!…
- Îți mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei
şi o Naştere a Cerului prin Ea, pe pământ …!

Poem cuprins în ciclul " Porunca iubirii",
din volumul de versuri" Depăşirea trecerii",
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000

luni, 22 aprilie 2019

Literatura: Gheorghe Apetroae, Sibiu - ÎNTOARCEREA LA PALOS

ÎNTOARCEREA LA PALOS
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
Pe când crisele-i coapse, Cristofor
i le dezgolea abisinic Fellipei
şi nurii ei îi frământa,
cât întregul ocean,
cu glas stins în iubire, El, rege
pe-adâncul imensului larg,
îi şoptea cu glas princiar:
*
-Frumoasa mea, de mine atât de dorită,
plină de farmec, dulce-n cuvânt,
tu, cu al tău sărut m-ai aprins,
m-ai renăscut, atunci în Levant!
Chinul meu, în rostul tău s-a stins…
M-ai reîmplinit de curând,
renuntind cu tine aici, la Palos,
în mare palat,
de cer slujiți pe țărm portugal…
Veneră, pe stânci ţi-am jurat
credinţă nețărmurită,
cum și valurilor din larg...!
*
Ea îl privi zeu al luminii şi mării,
cunună de flori îi așezase pe frunte,
clipele-i erau acum
numai de plăceri și fiori,
uitase de nopţile de nelinişti
din vremea plecării lui
și de lungile ei aşteptări…
*
La Palos, în castelul pe stânci
erau din nou împreună,
acoperiți de lauri și roze,
într-un destin princiar,
legănați de madeiric ocean…
Din destrămărea freneticelor valuri
în milerice flăcări
amorul lor primea, cum Luna pe larg,
rangul regal …
*
Toată fericirea lumii era acum la Palos…
Era a lui și a ei,
era a lor..., ca într-un vis ireal…

Poem cuprins în ciclul ”Cântecul lui Cristofor”
G.A.S.

miercuri, 17 aprilie 2019

Reflexii: G.A.S.



Reflexii: G.A.S.
Asistăm cu prea multă indiferență, și nu știm de ce, la un flux anticultural și anticreștin paneuropean, cu valențele malefice ale unui sadism protocultural rugos, primitiv, izvorât, după cum observăm, sub blagoslovire politică, în interesul avantajului politic imediat, în cadrul libertăților individuale prost înțelese și care tinde cu evidență, spre generalizarea despiritualizării speciei umane, spre eludarea valorilor culturale și spirituale societare istorice și spre tulburarea, astfel, a evoluției umane înspre progres și civilizație,în această primă parte a secolului 21, spre distrugerea cadrelor nobile de conservare a echilibrelor existențiale ale societăților europene și nu numai, așa cum acestea au fost formate și consolidate de milenii. Toate categoriile sociale naționale și europene care au viziuni intelectuale umaniste realiste trebuie să ia atitudine și să se angajeze imediat în disiparea acestui curent păgubos, care se poate generaliza și poate conduce la sălbăticirea speciei umane, la distrugerea echilibrelor sociale și la dezastru în Europa și în lume. Cu considerații și mult regret! 16.04.2019. G.A.S.

LITERATURA_ ÎN DEPĂȘIREA TRECERII G.A.S.



ÎN DEPĂȘIREA TRECERII
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Străin, desculț, acum pe cerul tău
mai lesne îl dansezi, în blugi în flux
îl porți și-l joci cu ritm din voia lui, deschis
spre altă ne-ncepută sfintă vrere!…
De cheltuit, ții restul de pe vânt-
magnetica visare a prafului de stele…
E mult nimic în Totul și Nimic
în ce - ai trecut în El, în jur ai risipit:
ţărânei, bronzul poeziei de-i admiri,
prezența i-o veghezi pe cer și-i porți
un arc de-nsufleţire, și o crezi
statuie a Venerei marmoree!…
Zbârcirile olive-s cute-n carnalit,
dar nu ți le arată încă firea bolții,
pe trecerea în depășiri rămâi neprețuit
de marele lazur, profitu-I, un tezaur
din sinele-i și-l porți la nevedere…
Calvarul tău e-n jocuri printre cruci:
mirabila tenebră a timpului balaur!..
Că porți prin sine-n trecere la braţ
cu-al poeziei cer pe lunci bătute-n stele,
bulboanele abastre din verile rebele…
Ca să le scurgi şi să-ți reverși din ele
un râu de gânduri libere-n cădere-
o stavilă păcatelor, de ele să te spele!...

LITERATURA: GHEORGHE APETROAE- COMENTARIU: DESPRE EMIL CIORAN



 GHEORGHE APETROAE- COMENTARIU: DESPRE EMIL CIORAN
Filozoful şi scriitorul Emil Cioran s-a născut, la Rășinari, Sibiu, la 8 aprilie 1911. S-a stabilit în Franța, la Paris, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetăţenia franceză. Operele sale ale au fost scrise majoritar în limba franceză. A murit la Paris în 1995.
Gheorghe Apetroae Emil Cioran…comentariu… Gheorghe Apetroae, Sibiu
Intimitatea , melancolia şi scepticismul, singurătatea, fatalitatea ontologică, misterul, alienarea, așteptarea şi angoasa sunt tot atâţi termeni tematici dominanţi care au preocupat viaţa livrescă şi vulcanic-creatoare a filosofului şi scriitorului Emil Cioran, încă de pe băncile facultăţii de filosofie din Bucureşti şi până în ultimile clipe ale vieţii sale…
L- am cunoscut bine pe fratele său, Aurel Cioran, pe cel care mi-a fost şi un bun prieten şi caruia îi plăcea să relateze, în cadrul cenaclului „Euphorion” din Sibiu, cenaclu pe care acesta îl frecventa cu o tenacitate de invidiat, despre scrisorile primate din Paris de la Emil Cioran, despre întreaga activitate filosofică şi condiţia socială a fratelui său în Franţa.
Am înţeles că personalitatea intelectuală a lui Emil Cioran a fost influenţată în bună măsură şi de cultura religioasă pe care acesta a primit-o de mic, prin condiţia sa de copil de preot în Răşinari. A dezavuat, în urma unor adânci reflexii şi unor studii de hermeneutică eclesiastică, până la permanenţa obsesiei în abordarea acestei teme, unele excese dogmatice şi canonice!..
Nu s-a mai întors la Răşinari, de la plecarea în Franţa, nici măcar să-şi viziteze locurile natale, casa părintească şi celebra sa ” Coasta Bocii”, şi aceasta nu din cauză că era urmărit de securitate, ci doar pentru faptul că o revenire în corespondenţă cu motivele şi momentul dezrădăcinării sale o considera rece şi intempestivă!…
Acest fapt m-a mişcat şi m-a determinat să compensez nerevenirea filosofului în spatiul mioritic al Răşinarilor, în care personal am hălăduit conjectural- profesional în ani, cu un poem pe care l-am intitulat: ” Periplu”, şi pe care îl redau în continuare:
Lui Emil Cioran
Întors la rostul tău, cuprinzi în braţe zarea,/
cornişele cărării le-apuci din Răşinari/
să te întreci cu norii de pajişti alabastre/
pe plaiul revederii zăpezit de ani …/
La stâncile cărunte de ostenirea vieţii/
ajuns, respiri sălbatic şi desprinzi de cer/
azurul prăfuit de dor – o sacră revedere-,/
într-un decor de cetini, de vrajă şi mister …/
Trezit de nesfârşit, aici tu îţi cerţi clipa,/
privirea ţi-o arunci prin rariştea de pini/
stropiţi cu zorile, când crestele rebele/
te-aleargă la crepuscul, iubire să le-nchini!…/
Sclav serii îi vorbeşti şi o hrăneşti cu stele/
pe lucii de izvoare ce fug prin firea ta/
cu amintirile întoarse din înălţimea Steazei/
la boca văii strâmte, în a le-mbrăţişa!…/
Tăcerile din aşternutul de negură-a plecării/
în reveria nopţii le stingi cu un sărut/
pe genele ce cad din pleoapa de amurg,/
în susur de izvoare şi în miros de brad …/
Răşinari – Sibiu, 1996
Emil Cioran a transcens în studiile sale, după cum se exprima Blaga, din planul „imediatului” în cel al orizontului misterului şi aceasta pentru revelarea fenomenologică a genezei existenţiale, nu biologice, ci a mutaţiilor ontologice divine specifice genomului umanităţii… Dar nu a găsit decât un scepticism al sacralităţii esteticului şi nu a văzut dincolo de mister, în travaliul său de depăşire a trecerii, bine cenzurat de transcendenţă , decât limita metafizică a lacrimilor sfinţilor!..
Oricum, filosoful a fost o flacără nestinsă a conştiinţei livrescului şi un explorator temerar de nestemate filosofice, dar fără a se bucura în viaţa sa de preţul valorilor sale agonisite şi transferate cu o oarecare gratuitate eternităţii!… Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura: ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII NOSTALGICE MIRESME




ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
NOSTALGICE MIRESME

Spre-a re-nflori stibinic un cer de-nfiorare, 
adusă-i nopţii tale ploaia în cuvânt de linişti,
pe umbre-n raze pure: demonică, stelară…
Se-mpăduresc pe zare colinele crisale
cu flăcări celestine, se- aprind crisoberile,
s-ascundă-n cer syringi, îmbălsămați de floare-
noi, albe firi în evantaie, sfinte taine!…
Sălbăticesc cyanic, se- agăţă-n stei romantici,
se-mbracă-n re-nflorire cu îngeri, liliecii
și se înclină vremii în plânset, plini de raze…
Ei, în cunună-s prinşi cu clipe, să-și sporească
crin - duhul amăgirii, să-nsemne-n cer iubire
cu sânge de fecioară în chipul din petală,
o isabelă-mbălsămată floare !…
Prin luminişuri clare, ieri candele, azi astre,
mai trec, spre resfințiri, în tropot, ploi rebele
căzute calde -acum, să te înfioreaze,
băltind și azi cu visuri pe luncă- filomele:
mari stele, în polog, cu umeziri la glezne…
din vuiet să se nască şi azi în râuri Parcae
bătute-n roz-marin și-n lacrimi alabastre,
sfinţind cu ploi destine: nostalgice miresme !…
Gheorghe Apetroae, Sibiu

LITERATURA: NEVRERII, ÎI IUBEȘTI ABSURDUL Gheorghe APETROAE, Sibiu




NEVRERII, ÎI IUBEȘTI ABSURDUL
Gheorghe APETROAE, Sibiu
Prin luminiș, stoluri de demoni,
iesind din cruci, sting asfințitul
și - mpăduresc cerul cu crini ...
Pe vatra-ncinsă-n al tău suflet
în zămisliri, conjugi cu duhul
o stea și-n candelă-ți s-aprinde:
izvor de flacări… Îi furi gândul,
iar lipsa-i liniștești prin cântec…
Din cer căzut, te porți pe brânci,
liturgic cerșetor de îngeri,
de stela ta, în stânci te-ascunzi
de-obrazu-i nevăzut în rictus,
cu nopți sfințite-n zi, o mângâi…
În roz-marin, o prinzi de mijloc
ca să-i valsezi pe iriși plânsul
și-o vrei, nevrerea-i ispitind!…
Apusul tău e-n zboru-i liber
spre bolți în cimbru - nrourând
toți zorii știnși cu ne-nceputul...
… icoanei criste-n resfințire,
îi țeși brocard din albe-ți fire
de umbre ascunse în lumini…
Nevrerii, îi iubesti absurdul…
Cu-n zâmbet, plânsul i-l declini!...

LITERATURA:ÎNMUGURIRI INTERIOARE Gheorghe Apetroae, Sibiu

ÎNMUGURIRI INTERIOARE
Gheorghe Apetroae, Sibiu
E-n zbateri cerul tău și înroiesc lumini
antofilii pe sânii crisotili ai unei lumi
cu tot neînceputul în firea ei fluidă…
Iar tu, născut din lungul ei descântec,
în limoniul serii tale zaci acum,
cum mucenicii pe vetrele încinse
de plăceri, din nou la rugăciune…
Magnetic ești în vrere ș-n trăire
și-ți spânzuri, încă vii, dorințele copile:
iertările - n copacul pomenirii!...
Dar știi că Ne-nceputul e-al Driadei vis…
Izvorul toamnei tale, în a-l stăvili,
vieții îi cobori la liniște trecutul
cu vântul- colţ înfipt în umărul de Sfinx
și îi oferi, la schimb, din vindecări târzii,
rugina ireală - a gândului cuprins
de adamitul sfintelor neliniști!...
Porți gândul tău în trup ceresc – argilică-
sămânţă lui, a ta, cu-o febră infinită,
din ea ca să răsari milerică pe rug
cu meristemul arhic- mugur în cuvânt,
din axa lumii tale arcuită-n crug…
S-aduni pe buze fluorine fluvii de surâs -
granatul olivin al zării celestine
de lacrimile tale mari și limpezi șiroit -
grimase ale nopții anatase și seninul
din mugur, licorile-i prelinse să le sorbi
nectar al florii crise, din potirul frunzei...

Literatura:Gheorghe Apetroae ORIZONTURI POETICE - HORIZONTES POÉTICOS

Gheorghe Apetroae
ORIZONTURI POETICE - HORIZONTES POÉTICOS

”Există orizonturi care dau naștere la apropieri.”-”Hay horizontes que alumbran cercanías.”Elisabeta Boțan
"El pensativo bálsamo" - "Balsamul gânditor” de Gheorghe Apetroae. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan
El pensativo bálsamo
Desde los brazos del alba hace tiempo se escapó
en tu pensamiento: en alta alcoba,
despierto a menudo por las muchas preocupaciones,
bajas ahora viejo, más difícil,
como en una tumba profundamente cavada
para caminar lentamente, por el cielo,
para no despertar su silencio, aún solo …
Aquí te embriagan las azucenas de la Luna
que quedaron en ti embalsamadas
y otra vez bailas, descalzo, un vals con ella
por las vegas en el enjambre de rayos:
manchas frías de pálidas rosas
se vierten en nevadas de suaves mariposas
en su superficie cada vez más cortejada
por tu órbita en turmalina…
Pero tú prefieres a una estrella de Géminis
bañada por el rocío del cielo,
vivificando rosas- flamas en antorchas:
la luz del día baja desde su mirada
en desconocidos preludios de placeres…
para aumentarles en su naturaleza,
vírgenes te rozan con su gracia
sangrando con ligereza
el bálsamo pensativo de la luna
de las azules rosas del cielo…
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan
viernes, 8 de febrero de 2019
Gheorghe Apetroae
Balsamul gânditor
Din braţul zorilor de mult scăpat
în gândul tău: pe- alcov înalt,
de multe griji mereu trezit,
cobori bătrân acum, mai greu,
ca-ntr-un mormânt săpat adânc
pe cer, ca să pășești încet,
a nu-i trezi, tot singură, tăcerea…
Aici te-mbată crinii Lunei
rămași în tine-mbălsămați
şi o valsezi din nou desculţ
în roiul razelor pe lunci:
petele reci de pale roze
curg în ninsori de fluturi blânzi
pe- al ei cuprins tot mai curtat
de al tău crug în turmalin…
Dar tu preferi o stea din Gemeni
în roua cerului scăldată,
viind în torţe roze - flăcări:
lumina zilei din a ei privire
în noi preludii de plăceri…
spre – a le spori în a lor fire,
te mângâie cu frăgezimi
fecioare, lesne, sângerând
balsamul gânditor al astrei,
al rozelor în cer, albastre…
Publicado por Elisabeta Boțan en 3:16 No hay comentarios:
Enviar por correo electrónico
Escribe un blog
Compartir con Twitter
Compartir con Facebook
Compartir en Pinterest
Etiquetas: Elisabeta Boțan, febrero de 2019, Gheorghe Apetroae, poesía rumana
Ubicación: Alcalá de Henares, Madrid, España
jueves, 7 de febrero de 2019
"Revista trimestrială, ROTONDA VALAHĂ, numărul 1 (12), Ianuarie - Martie, 2019" - "La revista trimestral rumana, ROTONDA VALAHĂ, número 1 (12), Enero - Marzo de 2019"
- La revista trimestral rumana, ROTONDA VALAHĂ, número 1 (12), Enero - Marzo de 2019, año de aparición IV, publica en las páginas 47-48 una selección de poemas de mi autoría, una selección de poemas de Abdul Hadi Sadoun en las páginas 224-225, y otra selección de poemas de Sofía Rodríguez García, que yo he traducido al rumano. También publica en la página 278 una foto que le hice al poeta español Fernando Pastor Pons que sostiene la revista Rotonda Valaha. La revista aparece bajo la égida de la Unión de los Escritores de Rumanía y la Asociación Cultural "El Mensajero de Valcea" y se publica en soporte de papel y digital.
- Revista trimestrială, ROTONDA VALAHĂ, numărul 1 (12), Ianuarie - Martie, 2019, an de apariție IV, publică în paginile 47-48, un grupaj de poeme semnate de mine, o selecție de poeme de Abdul Hadi Sadoun la paginile 224-225, și o altă selecție de poeme de Sofía Rodríguez García pe care le-am tradus în română, la paginile . De asemenea, publică la pagina 278 o fotografie pe care i-am făcut-o poetului spaniol Fernando Pastor Pons, care susține revista Rotonda Valahă. Revista se apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România și a Asociației Culturale ”Curierul de Vâlcea”și publică pe suport digital și pe hârtie.

LITERATURA: NICHITA STĂNESCU - comentariu, de Gheorghe APETROAE

NICHITA STĂNESCU - comentariu, de Gheorghe APETROAE

 ”La începutul serilor”: se impune sideralitatea, un principiu de determinism cazuistic al gesticii umane, cu ființare simțită de poet în liniște, în metafora versului :”Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.” Căutarea lăuntricului cu imaginea alterității, prin simpla privire a partenerei, generează o rupere a fluxului temporalității, pe care o statuează în versurile: ”Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită/ din a timpului curgătoare putere.”.. Asistăm, în continuarea poemului lui Nichita Stănescu, la exercițiul de decantare a erosului existențial în temporal, tocmai pentru crearea cadrului de reflexie a poetului asupra polivalenței astrale a iubirii și asupra universalității ontologice a ființării în dragoste, în care își găsește un loc bine definit și regenerator, erosul: ”Simţeam că pot adormi, visând stele locuite./ Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,/ aş fi putut împinge nopţile-ncremenite/ ca pe-o elice-naintând, spre soare.” . Dar, cum totul este în ireversibilitate existențial- temporală, poetul se relaționează facil și la un moment al perathosului în eros, la cel al disipării și finității iubirii, un moment inerențial, pe care îl sugerează cu o deosebită subtilitate la sfârșitul poemului său, în versurile: ”..Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,/ un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,/ în care inima de-atunci îşi revărsa/ meandrele pierdutelor candori.” Da. Este, acesta, un poem care prin structura sa ideatică confirmă, încă odată, faptul că Nichita Stănescu deținea în construcțiile sale poetice un control permanent asupra metafizicii Universalului. Deosebit! Gheorghe APETROAE, Sibiu

Literatura: CERUL DIN DUHUL LINIȘTII TALE Gheorghe APETROAE, Sibiu

CERUL DIN DUHUL LINIȘTII TALE
Gheorghe APETROAE, Sibiu



Căzuţi în rugă, îngerii agăţaţi de sânii stâncii
sorb iubirea aprinsă în răcelile inimii tale stinghere…
Pe alcovul în care a ajuns infinitul, 
se joacă cu Luna ostenită de patimi, zările..,
păstorii astrelor flueră din lumină eterul…
Tu culegi fulgerul spadei în pieptul jăruit de
glasul inncandescent, din ultimul zbucium
serbezi triumful gândirii celor veniți de curând
cu setea dorinței minerale de răzbunare…
Chemate-s de pe şesul frunţii tale, să adoarmă
în cântec de pasăre călătoare, pe cerul tău,
cu vise adânci, nedespărţite spiritele-gânduri:
râuri de pasiuni ce-şi risipesc balsamuri…
Sub freamăt de brazi ritmează în moile ierburi
gânditoare, telurice sărutări:
rozele rătăcesc, bolind, împreună cu demonii,
în tortura vântului!...
Crucea cristică din marginea pădurii
s-a înlăcrimat de negură cu izvoarele,
fericindu-te şi înspumându-ţi cu frumuseţi
primăvara - cerul din duhul liniștii tale…
Valea Sebeșului, Tărtărău - Sibiu, 10 august, 2000

Literatura: INTERIORUL DIN NEÎNCEPUT Gheorghe Apetroae, Sibiu

INTERIORUL DIN NEÎNCEPUT
Gheorghe Apetroae, Sibiu
E zbatere în cer și înroiesc lumini
antofilii pe sânii crisotili ai lumii
cu ne-nceput în firea ei fluidă…
Iar tu, născut din lung descântec,
în limoniul serii tale zaci,
cum mucenicii pe vetrele încinse
de cristice plăceri în jarul dezumbririi…,
Magnetic ești în vreri și în trăiri
și-ți spânzuri, încă vii, dorințele copile:
iertările - n copacul pomenirii!...
Porți gândului ceresc – argilică-
sămânţă lui cu febră infinită,
din ea ca să răsari milerică pe rug
cu meristemul arhic în cuvânt
din axa lumii tale arcuită-n crug…,
S-aduni pe buze fluvii de surâs -
granate zării crise, roduril celestine -
șiroiul lung de lacrimi limpeziți-
grimase ale nopților în anatas senine-
dulcețile licori prelinse, să le sorbi
nectar al florii din potirul frunzei...
Știind că Ne-nceputul e-al Driadei vis,
izvorul toamnei tale, în a-l stăvili,
vieții îi cobori convins în liniște trecutul,
cu vântul- colţ în umărul de Sfinx
înfipt și îi oferi, la schimb, doar umbra:
rugina ireală a gândului cuprins
de adamitul sfintelor neliniști!...

LITERATURA: Gheorghe Apetroae - MIRCEA IVĂNESCU - scriitor și traducător român

Gheorghe Apetroae - MIRCEA IVĂNESCU - scriitor și traducător român

Zilele acestea s-au împlinit 88 de ani de la nașterea scriitorului poet și traducătorului MIRCEA IVĂNESCU
Mircea Ivănescu s-a născut la 26 martie 1931,în București și a decedat la 21 iulie 2011, la vârsta de 80 de ani, în Sibiu.
A urmat studii universitare în cadrul Facultății de Filologie, secția franceză de la Universitatea din București.
A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. Este considerat un precursor al postmodernismul literar românesc și a făcut parte din această miscare literară, care căpătase o amploare deosebită la Sibiu, în jurul anulor 1986-1996. A frecventat o perioadă îndelungată cenaclurile literare sibiene, precum cel al revistei ”Transilvania”, al revistei EUPHORION, cenaclul ”Lumina” și cenaclul ”Vladimir Munteanu”.
A tradus romanul Ulysses al lui James Joyce și numeroase scrieri din opera lui William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder și F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de scrieri narative, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka.
Pentru că l-am cunoscut, în jurul anului 1985, și mi-a fost mentor în reluarea activității mele literare, la Sibiu, asupra activității sale literare am avut ocazia să scriu mai multe cronici și comentarii.
Postmodernismul lui Mircea Ivănescu
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Poezia curentelor postmoderniste - un edificiu liric de mediu și scurt metraj a fost construit în peisajul literaturii contemporane românești de către Mircea Ivănescu, din elemente structurale de firească sensibilitate și imaginație, într-un sublimat de interioritate și de incantație, în configurații suprastilistice de simbol… Se asistă la acest scriitor, la seria construcțiilor poetice în afara convențiilor estetice cu un liant de metaforă specifică genului său livresc, în crome stranii și în vibrații asonante...! Se descoperă în registrul armoniilor fonice ale creatorului de sublimări literare partituri ale dizarmoniilor cosmice, care dezvoltă voliţii şi atitudini propensive limaxise, stări noetice ce reverberează celestul în integralitatea existențialismului uman cu o rezistență comprehensivă nebăuită în ecuațiile sale estetice (din „Versuri”...vorbe, vorbe, vorbe; din „ Alte poezii”... poezia e altceva...). Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici și ritmici cu algoritmările estetice ale grotescului ideomatic, mitului, chiar și a satanicului, a răului și tragismului uman, a sinistrului, spre a crea în structurile poetice înterfeţe - măști cu reflexii antinomice de natură telurică și apolinică, de înaltă factură neoexpresionistă, opuse prețiozității estetizante… Se vor pune în evidență toate aceste ipostaze ale valorii creaţiei sale prin tropismul metaforei, prin corespondențe și analogii de termeni identificatori prin simple intenții, fie ele și absconse: frumosul, concretul uman și normalitatea ontologicală, în structuri cu formulaări ermetice. Dar, rolul poetului este de a umaniza naturalul și socialul, prin utilizarea acestor elemente artistice postmoderniste cu principii simbolistice dominate lingvistic de imagismul metaphoric - esențe lirice care ne despart de creațiile versicate clasice, prin înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul creației.... Mircea Ivănescu, așa cum l-am cunoscut şi cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate de diferiții autori sibieni, sau din afară în cadrul sedințelor de lucru ale cenaclurilor sibiene, era unul dintre puținii poeți care în destinul și voința-i livrești putea realiza facil, de multe ori cu tentă ironică, comparații – corespondențe cu principiile textelor comparate, rostind frecvente citate bine articulate în contextul acelor ședințe din scrierile lirice ale lui Baudelaire, Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot sau din Dylan Thomas… Cocheta foarte relaxat cu Paul Eluard, cu J. P. Jouve, G. Apollinaire și într-un cadru ofelian cu Jean Arthur Rimbaud. Nega cu accente sociologice radicale valorile civilizației tradiționale, până la a le ignora, împreună cu Tristan Tzara, cu R. Barthes, A. Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și cu Giusepe Ungaretti… Sau, de multe ori, particulariza cu o spontaneitate genuină rezonanțele meditative ale sensibilității și neliniștilor cotidiene, preparând pe loc soluții politice pe care le releva doar anecdotic, ca pe o iubire aridă pe care o asocia cu melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând, de această data, cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg, Hermann Hesse, Robert Musil, Raymond Queneau și cu J.R. Jimenez, sau lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise de textele auctoriale ale participanților cu creații în ședințe de cenaclu, aducându-le în luminare poetică prin descifrarea facilă a misterelor existențiale și a filoanelor filigran din textele expuse. Lucra cu o sumă de culturi și învățături sedimentate în conștientul și lăuntricul său, pe care ni le releva spontan, dialogând cu noi, împreună cu Saint-John Perse, D. H. Lawrence, Bernard George Shaw, Craig Marianne Moore, E. W. L. Pound și cu W. C. Wiliams. Apăsând pe pedala realismului în lucidele sale observații, îl semnifica pe Cesare Pavese și pe Salvatore Quasimodo, contând pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer Maria Rilke și a lui Rabindranath Tagore... Mircea Ivănescu s-a configurat, astfel , într-un simbol creator și critic al postmodernismului literar în România! - De ce? Pentru că a reușit o sindinamică spațial sinchorologică a unei literature autentice, raportat la mediul literar sibian, o inducere a acestui curent postmodernist narativ și substituirea lirismului în poezia românească contemporană… A reușit cu success aceast lucru, așa cum o releva însăși Mircea Ivănescu în ” Poezia e altceva, vol. Versuri, 1968”, argumentând prin intervențiile sale edificatoare, prin structurarea accentuat anecdotică, expresionistă și ficționist transfigurativă a formelor sensibile şi abisale în canoanele literare, de la satiric și până la descifrarea parmenidică a misterului ființării... Prin poezia inedită și prin critica doctă dezvoltată, în principal, în cercurile literare sibiene, Mircea Ivănescu a fermentat suprarealismul și a activat expresionismul în lirica sibiană, extrapolându-le cu mult succes în poezia românească din acei ani memorabili pentru literatură, devenită bază valorică pentru elevația creației lirice stilizate postmoderne cu sedimentele impresiilor entive lăuntrice, revelatoare... Reuşise, într-un scurt timp, Mircea Ivănescu, neeludând și pe alți făuritori de literatură românească, inducerea masivă a posmodernismului în spaţiile literare româneşti la sfârșit de secol și de mileniu la cotele pe care le reușise alţi titani ai literaturii în alte spații literare, amintindu-ne, desigur, prin Mircea Ivănescu de Allan Edgar Poe, W. C. Wiliams, Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și de John Crowe Ransom în critica literară și eseistica americană, de Andre Gide, J.F.E. Lemaitre, Andre Maurois, Andre Thibaudet, Charles Mauron, Jean-Pierre Richard, Jean - Paul Sartre și de L. Goldman în critica literară și eseistica franceză, de Friedrich Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană, de Eugenio Montale și Antonio Gramsci în critica literară italiană, de William Edmund Gosse, Edward Herbert Read, Middleton John Murry și Arthur Symons în critica literară și eseistica engleză, de Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno în literatura spaniolă și nu numai. În același timp, prin erudiția și talentul scriitoricesc, cât și grație activității de traducător, prin numeroasele traduceri din limba engleză, să nu uităm traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri...), Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby), Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala creştinismului), Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea romanului Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul Mircea Ivănescu a devenit reper literar de cel mai înalt rang al literaturii române și, de ce nu, universale a sfârșitului de secol 20 și a începutului de secol 21... În prezența scriitorului poet eseist și traducător poliglot Mircea Ivănescu, de multe ori găsindu-mă, modestia sa conjugată cu înalta cultură, dialogul livresc cu acesta - un permanent antren la inedit şi la transcenderi metafizice, mă fericea și mă fascina…! De aceea, îi voi păstra, cât voi trăi, imaginea vie în memorie...!
Gheorghe Apetroae, Sibiu.

Literatura : Gheorghe APETROAE; Eugène Ionesco, scurtă biografie

Gheorghe APETROAE: Eugène Ionesco, scurtă biografie

 Eugène Ionesco, n. 26 noiembrie 1910, Slatina, România, d. 28 martie 1994 (83 de ani), la Paris și înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Este un dramaturg francez de origine română și membru al Academiei Franceze. Stabilit în Franța, începând din anul 1938, a abordat cu o viziune etică și novatoare, remarcată prin forță morală și expresivitate verbală, teatrului absurdului și teatru de situații, cu afinități în <<teatrul cruzimii>> lui Antonin Artaud , un teatru suprarealist, înnobilat și cu frecvente sugestii - experiențe recunoscute din literatura română (automatismul verbal și lipsa de stil ), exprimarea stereotipică, preluată de la I.L. Caragiale, dar și predilecția pentru situațiile paradoxale, de coșmar, uneori onirice, grotesc - absurde, șocante - preluate de la Urmuz, ce tind spre formula spectacolului satiric-dramatic, total, eliberat de convențiile tradiționale... A abordat și un teatru al tragicului existențial și al absurdului, după exprimarea autorului, <<violent comic, violent tragic>>. Opera ionesciană este în fondul ei o parodie a platitudinii vieții burgheze, cu lume avută și pitorescă, intens subliniată prin viziunea absenței cauzalității acțiunii, evidente în piesele sale dramatice, cu un stil concis și eliptic: La cantatrice chauve, 1950- Cântăreața cheală; La leson, 1951- Lecția; Les chaises, 1952 - scaunele; Victimes du devoir, 1953 -Victimile datoriei; Le nouveau locataire, 1957,- Noul locatar; Tueur sans gage, 1957 - Ucigași fără simbrie; Le roi se meurt, 1959 - Regele moare; Rhinoceros, 1960 - Rinocerii; La soif et la faim, 1966 - Setea și foamea. Din proza sa memorialistică amintim : Notes et contrenotes, 1962 - Note și contranote), iar din eseistica critică: Nu, 1934; versuri( Elegii mărunte pentru ființe mici, 1931. G.A.S.

Literatura; Irina Lucia Mihalca; Fata din vis; comentariu

Gheorghe APETROAE: Irina Lucia Mihalca – Fata din vis
Cunoscută pentru prezența sa constantă în lirica contemporană, pentru frecvența apariției poemelor sale în mediile literare, succesul în concursuri literare naționale și pentru abordarea facilă a postmodernismului literar, Irina Lucia Mihalca, după apariția creației sale poetice, atât în volumele de versuri colective, cât și în cele trei volume de versuri personale, intitulate „Aliterația timpului”, Editura Însemne culturale, 2012, „Dincolo de luntrea visului”, Editura Mușatinia, Roman, 2016 și „Cerul din inima mea”, apărut la Editura Euroastampa din Timișoara, 2017, se remarcă acum cu cele cincisprezece elegii ce constituie un poem faustian de lung metraj în care se îmbină genul liric cu cel epic, înserate în volumul „Fata din vis”. Abordarea textuală este una gnomic-reflexivă și ontologică, și nu sugerează neapărat sentimente elegiace, înscrise într-un registru elegiac.
Volumul a fost realizat în cadrul proiectului Concursul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, fondat în 1989, manuscris premiat la ediția 2018 și apărut cu sprijinul CLUBUL MITTELEUROPA VIENA / ORAVIȚA, fotografia coperților fiind realizată de autoare.
Vorbind de Irina Lucia Mihalca, palmaresul ei literar este impresionant, de aceea se cuvine a releva câteva date care reușesc să o repereze pe aceasta în axisul social și literar.
S-a născut la data de 05. 05. 1967, în municipiul Piatra Neamț. După studiile generale și liceale a urmat cursurile Facultății de Chimie – specializarea Tehnologia Chimiei Anorganice din cadrul Institutului Politehnic din Iași și, ulterior, cursurile Academiei de Studii Economice București, specializarea Gestiune Economica-Finanțe-Bănci, precum și cursuri post-universitare în domeniul managementului și afacerilor.
Activitatea literară a Irinei Lucia Mihalca este marcată de o experiență redacțională îndelungată, de publicarea volumelor de poezii colective și personale și de apariția scrierilor sale în numeroase antologii literare, în multitudinea de reviste literare din țară și străinătate, impresionantă fiind și participarea poetei la numeroase concursuri literare de poezie și proză organizate de diferite instituții culturale și de reviste literare din țară și din străinătate.
Experiența sa redacțională începe din anii 2002 – 2005, periodă în care o găsim redactor – editor la revista IT „Era Comunicațiilor”, unde manageriază rubrica „Software de la A la Z” și este, probabil, locul din care și perioada în care Irina Lucia Mihalca își descoperă calitatea de arhitect al cuvântului, unde începe să cocheteze serios cu literatura și să-și certifice valențele literare, să participe la concursuri literare și să-și expună din creațiile sale în presa literară din țară și din străinătate. Așa se face că în anul 2009, I.L.M. participă la concursul literar organizat de revista literară „Esențe”, finalizat cu publicarea textelor valide într-un volum colectiv. În anul 2010, o aflăm participantă la concursul literar „Poezie și suflet”, organizat de publicația „Algoritm literar”, unde i se atribuie „Mențiune”. Tot în anul 2010, participă la Concursul național de poezie, proză și scenarii, intitulat „Incubatorul de condeie” – IDC 2010, ediția I, secțiunea poezie romantică și suflet, este declarată finalistă unde i se decernează Premiul I. În anul 2011 participă la concursul „Pașii profetului”, ediția a II-a, organizat de Cenaclul literar „Lucian Blaga” din Sebeș-Alba, organizat de publicația „Algoritm literar”,și i se atribuie Premiul II. În aceeași perioadă, a anilor 2010–2011, o găsim pe Irina Lucia Mihalca, secretar de redacție la „Cititorul de proză” și redactor colaborator la revista virtual-literară „Faleze de piatră”. În anul 2013, participantă la Festivalul de poezie și muzică aromânească „Lumina Maicii Domnului” și „Constantin Belimace” și în concursul literar organizat de Ministerul Afacerilor Externe la Scopie din Macedonia, pentru românii de pretudindeni, aceasta având origine aromână, este declarată finalistă și i se decernează Premiul I. În anul următor, 2014, Irina Lucia Mihalca o aflăm participantă la trei concursuri literare, respectiv la: Concursul Național de Poezie organizat de Asociația Culturală „Vatra Dudeșteană” și revista „Sintagme literare”, unde prestația sa literară este apreciată cu Mențiune, apoi, participantă la a XXXIII-a ediție a Concursului Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul”, în același an, primește Premiul I, la secțiunea manuscrise, acordat de Editura Vinea, și, tot în același an, participă la Concursul Internațional–The Internațional Contest „Art &Life”, Japan, din Tokio, o manifestare literară internațională în care i se decernează Marele premiu la secțiunea poezie. În anul 2016 participă la Concursul Internațional de Poezie „Călător prin stele”, ediția I, Onești-Bacău unde i se decernează Premiul „Nomen Artis”. În perioada 2012 – 2016, poeta activează ca redactor la departamentul cultură la revista „Actualitatea Irl” – Dublin – Irlanda. În anul 2017 i se decernează de către „Centrul Cultural și Complexul Muzeal Teatru Vechi „Mihai Eminescu” și de Clubul Mitteleuropa Viena / Oravița, „Premiul de excelență” pentru un volum de poezie în manuscris și i se atribuie titlul de „Laureat în Litere și Arte”. Și, tot în anul 2017 i se decernează Premiul special – The International Poetry Prize – English (Franga Bardhi – 2017). În sfârșit, în anul 2018, participantă la Concursul Internațional de Publicații ”Expresia ideii”, i se decernează poetei Irina Lucia Mihalca „Premiul Special al Juriului” pentru volumul de poezii ”Cerul din inima mea”, apărut la Editura Eurostampa din Timișoara, 2017.
Începând cu anul 2010, creația sa poetică apare în numeroase antologii literare, dintre care amintim: „Antologia de poezie tipărită a finaliștilor concursului național literar ”Incubatorul de condeie”, 2010; Antologia de poezii ”Însemne”, Editura Docucenter, Bacău, 2010; Antologia de versuri ”Lanțul Prieteniei”, Editura Contrafort, Craiova, 2011; Antologia de poezie ”Arta sfâșiată” – 73 poeți contemporani”, coordonată de Valentina Becart, Editura ARHIP ART din Sibiu; Antologia de poezie și proză ”Confluențe lirice”- Editura Pim, Iași, 2012; Antologia de poezii ”Amprente temporare”, volum 2, Editura Doducocenter Bacău, 2012, coordonator Cronopedia; Antologia ”O zi ca un poem”– dedicată zilei internaționale a poeziei, Editura Armonii Culturale, 2013; Antologia poeziei românești contemporane „Însemne culturale”, Editura Armonii culturale, Adjud, 2013; Antologia Poeziei Românești Contemporane „Meridiane lirice (Aripi de vis)”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2013; Antologia de poezie „Roșu mocnit” sub egida „Casa gândului – Cleopatra”, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2014; Antologia de poezie feminină „Vina zilnică a frumuseții” îngrijită de Daniela Toma, Editura ArtCreativ, București, 2018 ș. a. De asemenea, îi găsim creația sa poetică deseminată într-o multitudine de reviste de cultură și literare din țară și din străinătate, dintre care amintim revistele: „Agora”, Cluj-Napoca; „13 Plus”, Iași; „Absolut”, București; „Actualitatea literară, Lugoj; „Apostrof”, Cluj; „Ateneu”, Bacău; „Bucovina literară”, Suceava; „Caiete silvane, Zalău; „Citadela”, Satu Mare; „Cronica”, Iași; „Destine literare”, Montreal – Canada; „Familia”, Oradea; „Feed Back”, Iași; „Familia noastră”, Tel Aviv- Israel; „Hyperion”, Botoșani, „Luceafărul”, Botoșani; „LitArt”, Târgu Mureș; „Levure litteraire”, Paris-Franța; „Oglinda literară”, Focșani; „Onyx”, Dublin – Irlanda; „Ardealul”, Deva; „Arumunet” Albania; „Actualitatea irl”, Dublin – Irlanda; „Algoritm literar”, Hunedoara; „The Alternative”, Toronto – Canada; „Alternanțe”, Munchen – Germania; „Sintagme Literare”, Dudeștii Noi–Timiș ș.a, precum și în almanahul „Sintagme Literare”, editia din 2016/ 2017/ 2018, Editura Eurostampa, Timișoara.
Din anul 2016, Irina Lucia Mihalca devine membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova.
Volumul, intitulat ”Fata din Vis”, despre care vom vorbi în continuare, abordează teme meditative cu seriile de principii categorial-filosofice, expuse într-un mixaj de scenarii, în proză și în versuri, scrise cu simțire, cu fascinantă imaginație și erudiție, toate în registrul onirismului generalizat și accentuat reflexiv, al cunoașterii în timp – în fond, al cuvântării ideatice a efebului în transă, fascinat de toate trăirile sale, în reamintirea, de nesfârșitele interogații ale intensei perioade existențiale, declanșată de visul comun prin care pășește, însoțit de iubita sa în Templul de Aur, în imperiul dialogului ideatic-platonician, „El”, confundat cu sufletul liniștit – Chanchala Sarvaga, „Ea”, confundată cu sufletul neliniștit – Shanti Ramya, și, uneori, cu ”Fata din vis”– Catrinel. Pentru reușita călătoriei în vis are loc dedublarea apolinică și chiar tanathică a sufletului liniștit și transfigurat – Chanchala,care poate al înțeletului sau chiar al poetei Irina Lucia Mihalca – autoarea acestei cavalcade de teme – scenarii meditative interesante.
Temele-meditații sunt parcurse în visul lor comun, numai pentru a deveni realitate, structurate în cincisprezece elegii, realizate cu recuzita și consecvența-i caracteristică discursului propensiv și auctorial al Irinei Lucia Mihalca, expuse cu lejeritate și cu multă siguranță în cadrele articulate ale genului liric și epic, condiție care îi aparține de mai mult timp și o particularizează pe autoare în literatura română contemporană.
Pentru relevarea ipostazelor existențiale în teme de meditație, aduse din vis, din mediul de transă într-un registru al realității, ale efebului și ale Fetei din vis, într-un vis comun, autoarea îi înobilează pe amândoi cu principiile genezei, ale permanenței iubirii, ființării duale și antinomice și ale eternității, întâlnirea celor două suflete în planul ficțiunii, fiind redată, astfel: „Ca în transă, începu să coboare treptele ce duceau spre adâncul fântânii. Păşi prin oglinda apei, trecând printr-un tunel la capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise Poarta Stelară spre o lume paralelă, scăldată într-o lumină neobişnuită, intensă şi pură.”, iar: „Fata cu trăsături asiatice îl luă de mână, îl privi adânc. Zâmbindu-i, îi spuse: – De când te-aştept, Chanchala Sarvaga, tu ştii asta, priveşte şi-ncet vei recunoaşte totul de când ai plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin timp!” (…) „O senzaţie de linişte, un sentiment de pace interioară şi încetinire a curgerii timpului. Ce ciudat, îşi aminti numele fetei, Shanti Ramya!”
Continue reading „Gheorghe APETROAE: Irina Lucia Mihalca – Fata din vis