sâmbătă, 19 martie 2011

Literatura, Temple în flăcări, Încercări, Gheorghe Apetroae Sibiu

III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI

11. ÎNCERCĂRI

Iar de-ncolţesc din cer priviri
şi-n vraja lor uşor te prinzi,
în totul lungi cărări deschizi
luminii celor care vin
mari flăcări de simţiri în temple,
cântate de un cor de îngeri…

Poţi tu să le ucizi vreo rază,
s- alungi din rugul celestin
cumplitul său frumos cuprins -
fluidul cald al clipei vis
croită sacră din cu-vinte !?...

-Nu ! Cu vulcanicul tumult,
pe - obârşii de - amintiri căzut
ai chipul fraged şi-nflorit…
Te-ador, te vreau din nou levit
slujbaş onest în rost divin:
balsamul crinului re - nins!…
să lupţi, să urci în necăzut
la locurile ce-ţi devin…
înveţi din mari tăceri, rostirea…

Vorbindu-le, îi scoţi din fire
pe cei năuci cu dor de zbor,
sfidând magnetica –ţi simţire,
să urce-n crug cu aripi rupte
pe zări ,ce le tot lepezi zilei…

În lungi cătări se prind, revin
şi-n triste contemplaţii ard...
Tu le-nţelegi pe rând, ecoul
neliniştilor mari, stelare morţii…
Acolo te desplâng , te iartă
şi-ntru neştire, îţi ceri graţii!
Tu lupţi în necăzut şi cazi
la rugă-n vreri, în templul vieţii,
în rangul celor sfinţi în glas…

vineri, 18 martie 2011

Literatura, Dorul de Iancul, Gheorghe Apetroae Sibiu

DORUL DE IANCUL

De dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii …
îşi leapădă calvarul şi-l freamătă-n gorun
să le coboare Iancul în retrezire cerul
cu Vidra în cunună şi Apusenii brâu …
durerea să le curme, El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea sub roata altei lumi …

Sfânt, magul libertăţii şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre aştrii mai falnic, mai august …
Furtunile să-nfrunte, El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea cu freamătul român …

din Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă
pe undele soboare de harfe îngereşti …

că-s ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul …

O mamă, România, i-a botezat şi-n Jii
Înconjurat serafic pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii …

la Ţebea-nalt gorunul le stăruie zenitul …
să le aline dorul, El le-mplineşte visul …
În templul Judecăţii, din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul, şi, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou …

Se creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu …


Ţebea, 1991

marți, 15 martie 2011

Literatura, Universul geografic.... Gheorghe Apetroae Sibiu

                 GHEORHE  APETROAE  















TIPOLOGIA   ENERGIILOR   CULTURALE


Eseuri,  cronici, confesiuni  şi articole de presă
     




UNIVERSUL  GEOGRAFIC, ECONOMIC ŞI CULTURAL  - SPIRITUAL  AL  MĂRGINIMII SIBIULUI
Făgăraş, 8 septembrie, anul 2000,  ASTRA - Adunarea Generală. Comunicare, în Secţiunea a V – a  de comunicări ştiinţifice, în cadrul Manifestărilor ASTREI, Eseu relevat de „Rondul de Sibiu, din  7 decembrie, 2000, pag.4., Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru  fondator şi  activ  al  ASTREI  rediviva,  publicist.
 Distinsă audienţă, dragi astrişti,   
      Îngăduiţi-mi   dorinţa  ca excursul meu, în program, să  primească un caracter omagial. Să constituie unul din  modulele de afirmare a unităţii noastre naţionale spirituale, prin cultură, în matricea istorică a Mărginimii Sibiului ,  unul din cele mai nobile ţinuturi româneşti ! - De ce ? Pentru că o cunoaştere  a trecutului naţional şi o sacralizare ontologică bine-meritată a unor astfel de locuri , prin cultul de univers  matricial  geografic-economic şi cultural-spiritual, de această dată, a acestei fascinante zone sibiene, Mărginimea Sibiului, trebuie să conştientizeze, spre  neclintire, tot ce-i românesc ,în ecuaţia memoriei unei istorii naţionale cu temporalităţi de glorie dar şi restrictive,  în acest spaţiu de luptă şi  de jertfe. Şi toate acestea, numai pentru conservarea istorică a poporului român, a acestui mare neam  ,la locul şi la timpul lui, cu răsfirate şi vânjoase rădăcini ancestrale!  - De ce?  Pentru ca să se statornicească în generaţiile de acum şi în cele care vor veni în urmă, aici, ca oriunde în marea Românie, atât generaţiile de mărgineni din adânci vremi, ori  românii de aici  plecaţi în vremi de restrişte şi reveniţi , în dor, sau numai cu gândul la obârşie sau pe acei chemaţi aici din alte meleaguri româneşti. Unde? –În aceste sublime locuri, hăruite de  slavă şi bine-cu-vântate de Dumnezeu , întru românească trăire şi întru săvârşirea  în credinţa strămoşească românească , în matricea constelară a Cibinului şi a Lotrului, la  zenitul  spiritului naţional, pe care l-a cultivat aici,cu prisosinţă, Mărginimea Sibiului!
   Iar când vorbim de Mărginimea Sibiului, trebuie să admitem ontologic  conceptul spaţial de nemărginirea de loc şi de timp, de locuire la sălaşele perimontane şi montane ale munţilor Cibinului şi Lotrului , în frăţie şi în fascinaţia priveliştilor, din negura  şi  în  lumina vremilor.
Unde? – În împărăţia  celor două masive muntoase, Cibinul şi Lotrul, a celor doi fraţi buni, feţi frumoşi, travestiţi în zâne. Norii crisotili şi de travertin, învăluraţi,în mariajul lor celest, trec turme - neguri axinite gonite de vremile nestătătoare, pe deasupra  pajiştilor alpestre, la întrecere cu puzderiile de turme de mioare ce urcă în fiecare an , cu umanitatea, până la stâncile  de micaşisturi în reflexii translucide şi de paragnaise melanitice, mereu dezgolite de   ploile nesfârşite  şi de  vijelia furtunilor.
  Din împărăţia crestelor înalte , ei, aceşti doi mari munţi, din constelaţia Carpaţilor  sudici, îşi vor slobozi sub ceţuri pantareice , pantoclasticile patimi, în susurul izvoarelor cristaline , spre a-şi potoli apoi chemările ,în urlet, în pitorescul şi liniştea policromă a poalelor lor dantelate şi îngemănate. Iar din strigătul lor, auzit şi de munţii cei de peste Olt, reverberând din spaţiile antropice ale Boiţei, Tălmaciului, Sadului, Sibiului, Răşinarilor,Gurii Râului, Orlatului,Săliştei, Poienei şi Jinei se nasc la poalele lor sudice, noi şi noi răspunsuri fraterne. Pentru că aici  ei , cu anii lor, şi-au brodat  straie cu-vântătoare cu glasul de izvoare,  veşminte înroite cu stele, satele mărginene ale  ţinutului Sibiului.
      Trebuie, dar, ştiut  că satele din poalele Lotrului şi Cibinului, pentru că de acestea e vorba, sunt îndesate ,unele, sau dispersate, altele până la umărul masivelor muntoase şi locuite de oameni vânjoşi, harnici şi dârji, frumoşi, aşezaţi antropogenetic,aici din cele mai vechi timpuri, de fapt ,de la începutul ultimului postglaciar, cu o atestare de 10-11000 de ani.  Statorniciţi  aici,ca populaţii ariene ,în locul populaţiilor(eschimoşe) din cultura renului, retrase spre nord cu retragerea calotei glaciare,de mai multe milenii, ei şi-au consolidat  aici identitatea  sorbind-o din spiritul locului şi si-au cultivat-o ,ca să dăinuiască  aici, precum munţii aceştea. Ele s-au îndeletnicit şi continuă a se îndeletnici cu păstoritul, prelucrarea laptelui, lânii şi pieilor, cu pomicultura, agricultura, olăritul şi comerţul( Dumitru Moga, 1982).
   Dar , ca să ne introducem în universul geografic-economic şi cultural-spiritual al Mărginimii Sibiului , trebuie să identificăm neapărat , în contextul tematic, două universuri de forţe economice şi cultural-spirituale , dimensionate geografic , aproximativ egale  şi anume: Universul  Lotrului- Tălmaciului  şi Universul  Cibinului-Săliştei, iar Tălmaciu şi Săliştea să le recunoaştem ca  centrele  cosmicităţii lor economice şi spirituale.
    Aşadar, în Universul Lotrului descoperim  constelaţia Tălmaciului, de fapt fostul scaun zis al Tălmaciului, cu aşezările  Boiţa, Tălmăcel, Tălmaciu, Sadu, Râul Sadului, Cisnădie şi Cisnădioara, iar în Universul Săliştei, zis scaunul Săliştei , identificăm aşezările   Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Fântânele, Sibiel,, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina (Irimie şi colaboratorii,1985). După cum se ştie, toate  aceste aşezări au intrat în secolele XIV – XVII în componenţa ducatului transilvănean al  domnitorilor Ţării Româneşti, sub denumirea de Ducatul Amlaşului, cu administrare şi cetăţi proprii şi în aceeaşi formă de organizare cu Ducatul Ţării Făgăraşului, de peste râul Olt. În contextul amintit, ridicarea unei biserici ortodoxe în Răşinari, la anul 1383, cu sprijinul lui Radu Basarab va fi dovada interesului purtat  de către voievozii munteni pentru locuitorii de pe Cibin şi a prestigiului de care se bucurau conducătorii (cnezii) mărgineni în relaţiile lor cu domnitorii şi dregătorii Ţării Româneşti. Erau  preocupări şi raporturi bilaterale, de creare a unui climat favorabil dezvoltării în perspectivă a unor relaţii economice româneşti în spaţiile Sibiului şi Făgăraşului, una din condiţiile obiective pentru realizarea unităţii statale de mai târziu( Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean,1985; Dumitru Moga, 1982).
     Călătorind, dar, în spaţiile geografice ale Mărginimii Sibiului, prin cele două constelaţii  naturale cu determinări antropologice, vom descoperi , pe faldurile celor doi munţi  pajişti înflorite şi versante împădurite, ori  curmături sculptate de vreme din zbuciumul apelor repezite acolo de culmi şi de creştete, vom descoperi ,prin ei , cărări pitoreşti  şi accesibile, care au înlesnit circulaţia şi umanizarea unui relief  climax, în trepte, de la poalele munţilor spre vârful acestora, cu statorniciri umane de secole care se materializează şi astăzi în  sălaşe, colibe şi mai nou, cabane şi aşezări turistice, presărate peste tot, pe  trupurile acestor prielnici munţi. Pentru că netezimea culmilor, lipsa crestelor pronunţate şi a piscurilor stâncoase, prezenţa înşeuărilor largi  şi  lipsa pădurilor excesiv de întinse, lipsa abrupturilor  de pe laturile lor nordice şi rotunjimea formelor orografice îi califică, deopotrivă, pe cei doi munţi, ca având un caracter de ospitalitate, pentru o dezvoltare a unei vieţi umane intens pastorale, caracteristica unui relief uşor ondulat, într-un spaţiu diferenţial armonizat, de o intensă vitalitate cu adevărat  matricial mioritică, aşa cum îl identifică  , cu atributele  sale  ontologic – metafizice, Lucian Blaga, în subima sa Trilogie.    
     Mai mult, acest spaţiu montan , uşor accesibil a favorizat instalarea pe bordura nordică a  munţilor Cibin , la  mare altitudine , mari aşezări umane, cazul   satelor Poiana Sibiului şi Jina, două dintre cele mai înfloritoare sate din România şi nu numai, iar în partea  sudică acestora,  până  sus, la 1500 m altitudine , a unor  puzderii de sălaşe şi colibe, de case şi  grajduri, de târle  şi chiar livezi de meri, până departe în munţi, în direcţia Cindrelului şi Frumoasei. Nu mai vorbim de  prezenţa în munţii mărgineni , la altitudini şi mai înalte, a multor obiective turistice , evidentă fiind Staţiunea Climaterică Păltiniş, situată la altitudinea de 1478 m . Staţiunea Păltinis este una dintre cele mai vechi staţiuni  de acest gen din ţară, singulară prin altitudinea la care este aşezată şi benficiază de prezenţa în apropierea ei a circurilor glaciare şi a iezerelor, ca formaţiuni geologice periglaciare  şi glaciare unice,  formaţiuni geologice situate pe latura nordică a munţilor Cindrel , cât şi prezenţa unei flore şi faune, în tipologii de o mare diversitate , cu multe elemente endemice, în perspectiva unui peisaj  variat, prin configuraţia geografică, dar de o uşoară accesibilitate, caracterizată prin prezenţa mai multor trasee turistice, de o mare atractivitate.
      Pe  plaiurile Săliştei şi Jinei, pe lunga lor culme, la cumpăna ei, începând cu cele de la Guga Mare şi Guga Mică, de pe teritoriul Jina, urcă  de multe secole, pentru a o străbate lejer, unul dintre cele mai vechi şi mai lungi drumuri pastorale, de legătură cu  Novacii şi  cu alte aşezări de la poalele Carpaţilor sudici. Pajiştile  întinse şi grase, drumurile accesibile şi roirile de construcţii din această zonă, ca şi din altele asemenea , identificate pe toată latura nordică a munţilor Lotrului şi Cibinului, crează  vara aici impresie de activitate parcă mai bogată şi mai vie decât cea de la baza munţilor( Lucian Badea şi col.,1985). Condiţiile  naturale favorabile economiei pastorale, gradientic asemănătoare zonelor de la baza Alpilor elveţieni şi a Tirolului austriac, au permis  popularea acestor doi  munţi şi valorificarea lor economică, pastorală, silvică şi chiar agricolă, baza existenţei umane, aici, de veacuri. Regretabil este faptul că astăzi, din cauza unor migraţii de populaţii  din aceste locuri spre alte localităţi cu condiţii urbane mai favorabile şi spre alte activităţi profesionale, resursele  naturale ale acestor munţi sunt tot mai puţin valorificate, cu impactul negativ  în realizarea veniturilor  din creşterea animalelor  şi  agricole.  Şi totuşi, graţie dezvoltării altor ramuri economice  în mărginime şi  perimărginime,un mare aport, avându-l astăzi agrotuirismul, locuinţele şi aşezările  mărginene nu se restrâng, ci ,mai mult, se consolidează şi bat recordul  devenirii  lor  , de la o zi la alta, tot mai frumoase şi mai înfloritoare!.
       Părăsind înălţimile  mijlocii şi coborând la poalele Lotrului şi Cibinului, vom descoperi aici un alt  segment  matriceal din universul  geografic-economic şi cultural – spiritual al Mărginimii, cel al depresiunilor Sibiului şi Săliştei. Aceste depresiuni  dantelează poalele munţilor cu păduri  întinse de stejar şi de şleau în terasele, luncile şi agestrele sudice ale Cibinului şi Sadului cu mulţimea de afluenţi adunaţi la centrul acestora. Aici  stratificaţiile litologice şi direcţia drenajului  au favorizat sculptarea în rocile relativ dure, a unui lanţ depresionar montan, accesibil pe toată latura nordică , cu rolul de conservare a legăturii monolitice  a  antropologicului perimontan şi depresionar cu muntele, printr-o fâşie de trecere proluvo -aluvială,  cu un glacies fragmentat , în cuprinsul căruia  se află înşirate toate  satele mărginenilor. Se poate aminti aici că, urmare a efectului glaciaţiunilor din cuaternar, mai precis, din pleistocenul cunoscut ca perioada în care s-au desfăşurat fazele glaciare,  depresiunile de la poalele Cindrelului şi Lotrului au fost terasate interglaciar cu depozite proluvo-aluviale, iar cea mai joasă terasă depresionară, situată în cea mai apropiată zonă a albiei Cibinului şi  parţial a Sadului aparţine ultimei perioade glaciare Wurm- Vistula.    Această terasă a rezultat  din materialele detritice dislocate din cei doi munţi în postglaciaţia Wurm(Vistula),de  acum 15-16000 de ani, depozite şi astăzi la zi, rămase, urmare a terminării - întreruperii  scurgerilor  glaciare, în găleţile( Iezerele Cindrelului), precum şi din depozitele aluviale pre şi postglaciale, toate aşternute pe straturile  perioadelor geologice tortoniene, sarmaţiene, panoniene sau euxinice, ,după caz, acestea ,determinându-şi amplitudinea în bazin în funcţie de arealele de subsidenţă marină ale  stratificaţiilor geologice respective..
   Revenind la  aspectul geografic al zonei  se reţine prezenţa în peisaj a reliefului de o mare amplitudine, de la 400 m în Depresiunea Sibiului ,la  700 m în piemontul Gura Râului, la 1478 m , la Staţiunea Păltiniş şi de 2268 m , în vârful Cindrel- Frumoasa. Un relief în trepte şi acoperit  în mare parte , pe lângă  fitocenozele de pajişti permanente, diferenţiate tipologic de climaxul-altitudinal, şi de  pădurile de Quercete şi Făgete, pe etajul altitudinal de la 500 la  800 m, de pădurile de Făgete, pe etajul nemoral  de la 800  m la 1000 m, de pădurile de Făgete şi de Molidete( picetae) , pe etajul  de la 1001 m la 1250 m, de păduri le de Molidete şi de Abiete, pe etajul , de la 1251 m la 1650 m- 1700m şi de zona pajiştilor alpine, cu Pinus cimbra  şi Ienuperus  sp.,pe etajul boreal, la altitudinea de peste 1700 m. 
   Revenind la abordarea aspectelor de antropomoefism al acestei mari zone şi al universului economic şi spiritual-cultural al Mărginimii Sibiului, continuarea populării munţilor şi piemonturilor Lotrului şi Cibinului  în zonele de “Margine” şi montane este dovedită de izvoarele arheologice, aşa cum am mai arătat, ca având o vechime de  peste  10.000 de ani. Antropomorfismul a fost cercetat şi descoperit aici , ca fiind apropiat de sfârşitul ultimei glaciaţii. Şi nu e un miracol  faptul că satele din munţi, cu accesul , atât spre largul depresiunilor, dar şi spre interiorul munţilor, de-alungul văilor perimontane, sunt legate istoric , ca  rezultat al transhumanţei şi al tradiţionalelor legături economice, cu aşezările de la sud de Carpaţii Meridionali. Un exemplu îl constituie “ Villa Gallis”, adică aşezarea Galeş de astăzi , din Mărginime. În perioada  cât această localitate era cuprinsă , alături de celelalte aşezări limitrofe în Scaunul Săliştei, acestei aşezări săliştene i s-au găsit surori  de nume, de obiceiuri şi de port , urmare a fenomenului de transhumanţă,în mai multe părţi ale ţării. Aceste aşezări ,omologe celor din Mărginimea Sibiului   sunt  atestate încă din secolele XII-XIII şi dovedesc  transhumanţa intensă a locuitorilor păstori din  Mărginime. Ei treceau munţii cu turmele de oil , până la Dunăre şi Marea Neagră, până în Crimeia şi Caucaz( Mariana Rusu, 1997; Constantinescu-Mirceşti, 1976) şi îşi organizau noi aşezăminte în zonele de  păşuni  cu climat mai favorabil în timpul iernii..    Şi nu întâmplător , cea mai apropiată  “ surată” a Villei Gallis o găsim pe celălalt versant  al Carpaţilor, în Argeş. Această similitudine  toponimică şi antropogenetică demonstrează  istoriceşte, ca un argument în plus, că munţii care despărţeau  pe românii din  Ardeal de cei din Ţara Românească, în fapt îi unea şi nu i-a putut  despărţi niciodată( Dumitru Moga, 1982).
  Se deduce, dar , cel puţin economic,    păstoritul a fost din vechime  îndeletnicirea de bază a locuitorilor din Mărginimea Sibiului, cu început în epoca primitivă , continuat  cu intensitate mărită în perioada dacică şi cea daco-romană, devenită înfloritoare în secolele XVII- XIX. În context,  însăşi din perioada romană  ,documentele istorice confirmă că unele păşuni din Munţii Cibinului  erau considerate “ patrimonium caesaris” şi erau arendate  acelor “ conductores pascui” sau unor asociaţii de vite , celelalte rămânând în folosinţa populaţiei autohtone ca “ ager stipendiarius”. Aceleaşi pajişti vor fi împărţite în secolul  al XII  între mărgineni şi saşii colonişti  aduşi de regele Gheza al II-lea , la anul 1142 , strămutarea saşilor, fiind determinată de inundarea de către Marea Nordului a  provinciilor saxone  Holand, Ziland şi Flandra.  Pe saşii aduşi în aceste teritorii transilvane, regele ungar avea să-i înzestreze , în detrimentul Mărginenilor , printre altele, în regimul de folosinţă, cu păşunile munţilor Cindrel şi Lotru, prin actul  “ andreanum decretum “ ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa, 1985; Irimie şi colaboratorii, 1985). Acest act poate fi considerat  pentru mărgineni, un act ostil, de frustrare a  lor de drepturile naturale asupra  munţilor. În alt  context,  în  sensul aprecierii economice a celor doi munţi , merită a fi  evidenţiat un alt document, de la anul 1721  , care înscrie, de această dată, aprecieri economice asupra munţilor aparţinători satelor Sălişte,Fântânele, Galeş, Sibiel, Tilişca,  şi Vale , ca fiind  “foarte buni, atât pentru semănături, cât şi pentru fâneţe şi păşuni, fiind mai mult întinşi decât înalţi şi îi stăpânesc, împărţiţi în familii,  fiecare proprietar, având aici clădiri comode de locuit”.  Iată , dar, un document prin care se confirmă inductiv şi starea economică şi socială a locuitorilor Mărginimii, de la 1721, o apreciabilă bunăstare , graţie valorificării munţilor şi sacrificiilor transhumanţei.
     În dimensiunile matricei spaţiale a Lotrului şi Cibinului, se cuvine a se releva , în continuare, aşezările şi civilizaţia  din Mărginimea Sibiului , începând de la “Poarta veche boiceană”, sau “ Poarta lui Traian” , de acum 2000 de ani, acolo unde romanii ridicaseră castrul “ Caput sttenarum”, , începând, dar, cu satul Boiţa şi continuând pe toată întinderea pericarpatică a Lotrului şi Cibinului.   Perlele  de aşezăminte  mărginene din şiragul amintit, fiecare cu valenţele sale specifice de identitate, de proprie stare, de istorie şi de mit ,se vor releva  dictate de vicisitudini sau  în magia dezvoltării  acestei zone, pe măsura strălucirii lor, cuprinse în numeroase monografii  şi documente de arhivă.
      Trebuie, în acelaşi timp,  amintit, în contextul istoric, organizarea statală în zonele mărginene ale  munţilor Cibin şi Lotru şi cu deosebire, impactul negativ al retragerii aureliene asupra intregului Ardeal. Or, se ştie  că împăratul Aurelian , la anul 274 d. Cr. , luând act de urgiile migraţiilor răsăritene, care ameninţa tot mai vizibil şi în mod repetat Imperiul Roman , din mai multe direcţii, a retras armata şi administraţia din oraşele şi fortăreţele dacice, masându-le tot mai concentrate   pe malul  estic al  Dunării. De aici se poate aprecia atitudinea laşă a administraţiei romane de răsărit, care , deşi exploatase intens  Dacia , transformată în provincie romană , într-un interval de 170 de ani şi după care trăise  aristocraţia, armata şi populaţia Romei şi mai târziu  a Bizanţiului ,după bogăţiile şi după truda populaţiei marii provincii  dacice care,acum, în loc să o apere în faţa năvălirilor sălbatice , a părăsit-o fără a opune rezistenţă( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa)..  Desigur, dacă  regatul Daciei  bine organizat şi  înfloritor în perioada regilor Burebista şi Decebal ar fi dăinuit, cu siguranţă, la acea puzderie de populaţii în valuri de migraţie,distrugătoare de civilizaţie care n-ar fi reuşit uşor să calce spaţiile dacice.  Şi, cum putem să traducem  faptul că acest împărat, Aurelian care, întinând memoria cuceritoare a lui Traian,  şi-a retras neputiincios armata şi instituţiile  într-o  notă de indiferenţă faţă de destinul populaţiei dacice , lăsată fără apărare în faţa  năvălitorilor  sălbatici ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa).
    Populaţia dacă ,văzându-se  fără apărare la puhoiul hoardelor de goţi şi sarmaţi, în faţa unor sălbatici lipsiţi genetic de omenie şi milă, lipsită, fiind de instuţia romană de apărare, şi pentru că Dacia , devenită provincie romană, nu mai deţinea instituţiile sale proprii de apărare şi de administrare pe care le avea în organizarea statală dacică anterioară, a fost vulnerabilă la valurile de  migraţii de secole şi a trebuit să se retragă din faţa acestora, să părăsească aşezările  lor  şi să ia în masă drumul  spre ţinuturile greu accesibile hoardelor  devastatoare, spre munţi şi spre ascunzişurile codrilor. În acest context istoric, au apărut , în bazinele  Cibinului  şi Târnavelor, ale Someşului şi Crişurilor , insule  rămase  mai puţin locuite de autohtoni, care ulterior  au fost populate de maghiarii ajunşi ca val migrator în Câmpia Panoniei, unde  s-au aşezat definitiv şi s-au organizat ca stat, şi care  apoi  au expansionat şi  în teritoriile dacice  rămase mai puţin populate. Pentru că numărul lor nu era atât de mare, încât să ocupe întreg teritoriul rămas mai puţin populat, regele lor a încuviinţat   popularea unor ţinuturi dacice mai libere  din această zonă , la 1142, cu populaţia saşilor  , a cărei teritorii au fost inundate catastrofal de Marea Nordului.
    Populaţia autohtonă dacică latinizată, prin impunerea administraţiei şi instituţiilor romane , inclusiv a limbii latine, pe periada de 170 de ani de ocupaţie romană a Daciei, acum retrasă în munţi , în alte locuri dacice, mai izolate, s-a ocupat aici cu creşterea animalelor, la început , pentru  un strict existenţial, apoi cu exploatarea lemnului întinselor păduri, cu construirea de colibe şi sălaşe, transformându-se ,în munţi, într-o civilizaţie de “ colibaşi”, cu  un potenţial economic tot mai ridicat, din creşterea animalelor şi din exploatarea lemnului.   Aceştea vor comunica între ei economic şi social, la început pe cărări ascunse şi se conduceau după legea locului “ jus valachicum”.  Mărginenii Sibiului , în fapt, în majoritate dacii fugiţi de la şesuri, au supravieţuit aici, în ciuda valurilor de migraţii răsăritene şi de ocupaţie cu populaţiile de maghiari şi saşi a terenurilor de şes.. Ei nu au încetat să se dezvolte economic şi social ,aici, chiar în condiţiile vitrege ale munţilor şi a tranhumanţei, ceea ce a permis tot mai mult schimburile economice, în special cu produse zootehnice şi lemn ,iar prin penetraţia expansivă a acestora de la munte la şes  în piaţa   populaţiilor de maghiari şi de saşi , aceştea vor reuşi ,în timp,  chiar strămutarea   în  mod  gradat în  spaţiile  lor  de cuvenienţă strămoşească!. Mai mult,  migrarea lor în munţi, în spaţiile de relief frămmântat, în acel spaţiu ondulat, identificat de Lucian Blaga în metafizica universului mioritic, avea să-i transfere  definitiv  din spiritul unui spaţiu ontologic plan, al şesurilor, mai puţin ondulat, în spiritul unui spaţiu învălurat intens, determinant al reperelor matricei spirituale şi de civilizaţie, emblematice   Mărginimii Sibiului.
      De aceea, se cuvine a introduce astăzi, în circuitul cultural şi turistic naţional şi european, localităţile Mărginimii Sibiului , fără selecţie şi, îndeosebi, ca un model antropologic existenţial şi se poate comenta imaginea matriceală  ontologică şi spirituală a aşezării Gura Râului, ca un reper mărginean. Pentru că, intrând în această aşezare din Mărginime, aşezată de la poala Cindrelului, până “sub Iezere” , o simţi hărăzită de Dumnezeu  a exista în acest cadru pitoresc , fascinant şi de invidiat, îi vezi gospodăriile îngrijite  şi străjuite de semnul crucii aşezat pe frontispiciul de la stradă al fiecărei case şi poţi lesne gândi  cum aici obiceiurile şi tradiţiile populare  au putut fi spiritualizate şi sublimate de poetul şi cărturarul George Coşbuc în poemul  “ Nunta Zamfirei”, iar Lucian Blaga  avea să esenţializeze, tot aici, matricea ontologică a spaţiului mioritic şi să statornicească principiul ontologic “ Veşnicia s-a născut la sat”, ingerii cristici cu-vântându-i gândul din casa preotului Manta ( Gheorghe Apetroae, Gura Râului , frumoasă aşezare…,Tribuna Sibiului  din 25 ianuarie 1999 ).
      Spaţiile lor eterne aveau să imprime generaţiilor noi mărginene, trăirile în imaginile perene, de dorul cosmic al locurilor!  Şi numai acest dumnezeiesc spaţiu, atât pentru cei  plecaţi de aici, în transhumanţă, cât şi pentru cei locuind mereu în el ,rămaşi în truda locurilor şi în aşteptarea  celor plecaţi din ele, trăindu-le întoarcerea, putea să-i copleşească dorul şi zbuciumul existenţei , atăt pe cei rămaşi cât şi pe cei plecaţi, iar dorul lor , cel mai intens aici, în condiţiile antropologice ale acestor locuri mărginene aveau să şi-l aline prin doine şi prin cântece , în tradiţia şi graiul locurilor.
      Numai acest spaţiu învălurat , mioritic, de dor, mult mai cromatizat şi mai teofonicizat decât spaţiile plane, de şes, va reuşi să-i  recheme, reverberând  cu intensitate , pe cei plecaţi din el  şi să-i  adune la obârşie, în răsărirea lor din  mijlocul munţilor şi al stâncilor, din orice spaţii în platitudine  şi să rămână înrădăcinaţi  în el pentru eternitate, adică în satul de acasă, satul lipit de munţi, satul stabil şi neclintit, de obârşie păstorească.
   De aceea, nu puţini sunt românii din Mărginimea Sibiului, care pentru păstrarea locurilor şi graiului strămoşesc , şi-au dat din plin jertfa lor de sânge pe altarul unităţii naţionale şi, în fond, aceasta este soluţia , de mare responsabilitate, în exerciţiul de destin al fiinţei neamului.
    Se cade, dar, să considerăm , acum , la confluenţa dintre două milenii , lupta de cristalizare culturală şi spirituală a neamului  românesc din toate timpurile, de pe aceste locuri , ca de pe multe altele etern româneşti, de dobândire sau redobândire, de apărare sacră prin jertfă, a gliei strămoşeşti,  glie de prea multe ori sfârtecată de străinii de locuri şi de neam, de luptă pentru libertate ,pentru drepturi democratice şi civilizaţie naţională, principii de existenţă proprii dreptului nostru  genetic , istoric, proprii  tradiţiilor şi aspiraţiilor noastre naţionale.
      Este, dar, de datoria oricărui bun român  , acum , ca şi înnainte, acum şi din totdeauna , de a memora  în graţie deplină  pe oamenii care au contribuit la conservarea şi întărirea identităţii noastre naţionale şi în speţă, pe oamenii politici şi de cultură,de spiritualitate românească şi nu puţini au fost fiii Mărginimii  Sibiului. Luând de model, ASTRA, dintre aceste personalităţi mărginene, multe au fost active în lupta de identitate naţională a românilor  în  Asociaţiunea pentru Literatura şi  Cultura Poporului  Român – ASTRA,  implicate profund , sub stindardul naţional al ASTREI , în actul de Unire a românilor , de la 1918, ca şi în cel al  consolidării Unirii, după 1918 . 
      Asemenea multor locuri  româneşti, încărcate strălucit  de  spiritul adânc şi înalt al conservării matricei spirituale  naţionale , locurile  Mărginimii Sibiului, încărcate de mileniile de umanitate şi spiritualitate naţională constelară aveau să sublimeze, în oamenii lor de seamă, principiile  unei existenţe culturale şi spirituale româneşti  nobile şi intens creatoare.
     Desigur, la un loc de cinste vor fi aşezaţi oamenii cei mari ai Săliştei Sibiului şi se cuvine îngăduinţa de a enumera chiar şi numai câţiva dintre aceştea, precum: profesorul Onisifor Ghibu (1883-1972), cel care a propagat idealurile de unitate naţională ale ASTREI în Basarabia,  istoricii prof. univ. Ioan Lupaş (1880-1967) şi prof.  dr. Ioan Moga(1902-1950), filosoful hegelian, academician D.D. Roşca( 1880-1967), academicianul  Andrei  Oţetea- Sibiel (1984-1972), publiciştii  Axente Banciu  ( 1875-1959) şi Dumitru Lepădat (1861-1954), cineastul Victor Iliu ş.m.a. De reţinut numele  primarului săliştean Toma Lupaş ,un inimos săliştean contemporan nouă care, conştient de valorile culturale si spirituale istorice ale Săliştei Sibiului  , în perioada primatului său , a punctat, prin actualizarea valorilor  istorice săliştene , restituirea ,acestei localităţi mărginene, a personalităţilor  sale.
       Răşinarii  Mărginimii  Sibiului , la fel ca şi Săliştea Sibiului , are marele merit  de a ajunge într-o perioadă importantă un exponent cultural şi spiritual pentru  destinul nostru naţional , prin adopţia  marelui ierarh mitropolit Andrei Şaguna  şi deveni leagănul ortodoxismului în Ardeal, dar şi pentru că a dat  naţiunii române mai mulţi oameni de seamă. În primul rând l-a dat pe  poetul şi omul politic Octavian Goga, identificat cu poetul cel mai de seamă al Ardealului, un împătimit şi un înflăcărat luptător naţional  pentru întregirea ţării( Onisifor Ghibu, despre Octavian Goga, 1972), cu Ardealul robit de unguri  şi cu Bucovina  furată şi sfârtecată de habzburgi( Octavian Tăzlăuanu, 1915)…. Lângă Octavian Goga am putut  aşeza şi alte personalităţi răşinărene. Amintim ,aici, pe dr. Daniil Popovici Barcianu (1875-1900), botanist, pedagog, publicist, secretar al ASTREI, semnatar al Memorandumului de la 1892, apoi  publicistul şi politicianul agronom Eugen Brote (1850-1912), doctorul Traian Bratu (1875-1940) şi , nu în ultimul rând, generaţiile nobile de  preoţi  Cioran, care aveau să dea  universalităţii spirituale pe filosoful Emil Cioran şi de preoţi Barcianu, din care a descins , după cum bine am fost informat , şi vicepreşedintele  şi secretarul literar actual al ASTREI, prof. Virginia Hodorogea.. Legat tot de Răşinari,de spaţiul cultural-spiritual mărginean, cu prisosinţă trebuie revenit şi  memorat Andrei Şaguna(1808-1873), cel care a păşit neînfricat în fruntea mişcării naţionale, în tumultul revoluţiei române de la 1848, cel care a restaurat Vechea Mitropolie a Transilvaniei, desfiinţată la anul 1702 şi restaurată de acesta  în anul 1853, cu reşedinţa la Sibiu, cel care ,în anul 1861, obţine dreptul de înfiinţare a  Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, o asociaţie care avea să devină templu de cultură şi spiritualitate naţională ,până în anul 1946 şi să redevină, după 1990, o mare tribună de luptă , prin literatură şi cultură, pentru realizarea idealului etern de unitate naţională  a populaţiei din spaţiile continuu româneşti, iar răşinărenii l-au adoptat pe Andrei Şaguna pentru eternitate, gâzduindu-l , într-un mausoleu somptuos,întru odinna sa veşnică. 
      Să nu uităm ,apoi, originea, tot din Mărginimea Sibiului, din Sadu , a marelui cărturar român, Inochenţie Micu Clein (1692-1768). Acesta a fost consilier imperial, baron şi membru al Dietei Transilvaniei, filosof şi preot ,episcop greco catolic român, mare iluminist şi luptător pentru confesiunea sa  şi pentru drepturile românilor cuprinse în  codixul “ Supplex Libellus Valachorum şi, tot din Sadu , Samuil Micu Clain(1745-1806),teolog, istoric, filolog, filosof  iluminist, reprezentant de seamă a  Şcolii Ardelene , cel care a elaborat fundamentele filosofice ale mişcării spiritual-culturale ale Şcolii Ardelene( Lucian Blaga, Gândirea românească  în Transilvania).
    Să nu uităm că în ţinuturile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş şi-a petrecut o bună parte din ultima perioadă a vieţii sale, Constantin Npoica (1909- 1987), filosof, eseist şi scriitor. Constantin Noica, doctor în filosofie, cu afinităţi spre  fenomenologia elaborată de Martin Heidegger ,şi ale cărui seminarii le va frecventa, la Berlin, acuzat de susţinerea ideologiei legionare , între anii 1949-1958 îl vom găsi cu domiciliu obligatoriu  la Câmpul Lung Muscel., iar din anul 1958   arestat  şi eliberat în anul 1964. Din anul 1964, până în anul 1974  lucrează la Centrul de Logică  , ca cercetător şi ţine seminarii private de filosofie  platonică, kantiană şi hegeliană, printre discipolii seminarişti care l-au frecventat şi printre corespondenţii epistolari, numărăndu-se şi Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Alexandru Dragomir,  Dan C. Mihăilescu, Sorin Vieru  şi alţii. Începând cu anul 1975 , îl vom găsi în spaţiile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş, acolo  unde timp de 12 ani a reflectat  asupra cu-vântului scris şi rostit, asupra fenomenologiei de fiinţare-întrufiinţă şi asupra adevărului -aletheiei socratice ,fiind deschis în permanenţă dialogului cu discipolii şi numeroşii admiratori ai săi ( Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş) . Este înmormântat în luna decembrie a anului 1987,  lângă Schitul Păltiniş, spre a rămâne, după dorinţa sa,  ontologic  , în eternitatea materială şi spirituală a spaţiilor mărginene.
        Iată, dar,  ce densitate de creativitate  culturală , spirituală şi ştiinţifică se află , pe stâncile spirituale, în solul  economic şi cultural şi spiritual, fertil al locurilor mărginene!
 Iată aceste principii existenţiale de civilizaţie generate de tradiţiile istorice ale acestor locuri, absorbite cu nesaţ  de noile generaţii, spre a se nutri în conştiinţă şi împlini naţional, prin rădăcinile viguroase, ancestrale!   Iar acest spaţiu , constituit din elemente geografice , economice, culturale şi spirituale mărginene, componente  principiale ale spaţiului şi câmpului spiritual românesc,constituie un  factor prim, reper de geneză naţională unitară.   Acesta este, în fapt, şi dezideratul ASTREI , de la înfiinţarea sa, ca şi cel de acum.  Ea s-a aprins  stea transilvană pentru a arde, în luminare naţională  cu flacăra idealurilor româneşti de libertate şi unitate , emanaţii ale revoluţiei de la 1948 şi , în aceeaşi măsură, din spiritul de latinitate şi românism al Şcolii Ardelene, pentru a se înălţa în iluminare şi deveni, prin propagarea culturii şi ştiinţei, călăuza şi modelul de formare a conştiinţei noastre de naţiune unitară multimilenară.
      Prin ce reuşea, dar ASTRA, încă de la 1861, acest imperativ românesc din prim-planul Mărginimii Sibiului, devenit naţional ?!. Prin seminţele nobile de cultură, îndeosebi transilvană, pe care aceasta le-a semănat cu sârg,în din ogorul spiritual- cultural românesc, ca să răsară iubirea fraternă, unitatea în gând şi în simţire, românească, pentru a creşte şi a rodi un spirit înalt naţional, civilizator, în toate sufletele- şimţirile şi conştiinţele române din toate spaţiile noastre existenţiale.
      Vorbind de modele, în lupta ASTREI, dusă în toate planurile, pentru săvârşirea Întregirii şi conservării unităţii naţionale, luptă  câştigată şi consfinţită prin actele politice de la 1918, la locul de înaltă cinste  se află   mulţi astrişti din Mărginimea Sibiului.
      Un model , graţie succeselor  economice şi cultural- spirituale, în desăvârşirea Unirii, îl constituie  aşezarea mărgineană Săliştea Sibiului. Această aşezare  a fost reprezentată semnificativ la Adunarea de la 1 Decembrie, de la Alba Iulia, de 12 delegaţi.  Mai mult,dintre delegaţii acestei aşezări,  istoricul prof. univ. dr. Ioan Lupaş, medicul dr. Nicolae Comşa şi învăţătorul Dumitru Lepădat, toţi membri activi ai ASTREI Sălişte şi colaboratori distinşi ai ASTREI centrale, au avut înalta cinste de a fi aleşi în Marele Sfat Naţional Român.
      Ca şi înainte de 1918, ca şi atunci, la 1918 şi astăzi, condiţiile culturale şi sociale ale populaţiei româneşti ,în principal din spaţiile populate şi de alte naţionalităţi, tot  mai mult se deteriorează. Şi aceasta se întâmplă, în principal în condiţiile unei ofensive politice panmaghiare , netolerante, cu susţinere politică ,în inconştienţă, cu multă uşurinţă, chiar  de la Bucureşti, pe toate planurile.  Suntem la timpul  când în propria lor ţară , românii din aceste spaţii conlocuitoare sunt tot  mai îngrădiţi, în variate forme, în a se manifesta cultural şi spiritual, în graiul şi tradiţiile lor,simţindu-se singuri în propria lor ţară, când  agenturile străine şi uneltele lor de aici, trădătorii noştri de neam, încearcă să propage chiar şi autonomia Transilvaniei şi mai nou, federalizarea, când  cei parcă cuprinşi de hipnoză  au luat act ,dar au uitat  cu uşurinţă de atrocităţile comise de instituţiile  austro-ungare  şi maghiare  asupra populaţiei autohtone – române în decursul secolelor în propriile, în legitimile sale spaţii existenţiale , notând , numai, din experienţa negativă distrugerea sutelor de lăcaşe de cult ortodox de către armata austro-ungară în Transilvania şi tortura intelectualităţii româneşti, a celorlalţi  români în aşezările  ocupate de instituţiile maghiare, cu fanatism  şi sadism, în urma odiosului Dictat de la Viena, din 1940. 
          ASTRA  rediviva trebuie să vegheze şi astăzi ,ca şi înainte de 1918, la unitatea naţională, la reîntregirea naţională şi la conlocuirea armonizată  a tuturor  locuitorilor, indiferent de naţionalitate din toate spaţiile etern  româneşti. ASTRA  a devenit , deja, prima societate culturală naţională  competentă cultural şi capabilă de a reuşi, într-un termen scurt, să înlocuiască din spiritul  multor locuri româneşti  elementele antinaţionale şi să-l înnobileze cu elemente cu valenţe naţionale, de armonizare interetnică, un model constituindu-l , în acest sens, Mărginimea Sibiului.
           ASTREI îi  revine, dar, sarcina să conştiientizeze, în primul rând  tineretul român intelectual de  necesitatea  conservării şi întăririi unităţii naţionale, prin actul de cultură şi prin progresul economic al populaţiei din fiecare aşezare românească , să-l antreneze  într-un demers  economic, social şi politic unitar naţional, favorabil naţiunii române , în spaţiile ei, de aici, ale Mărginimii Sibiului şi de pretutindeni.
     Să esenţializăm, dar, în acest final al comunicării mele, că munca cu folos, graiul , dorul, doina, folclorul , în general, apoi portul, dansul , artizanatul  şi tradiţiile locului  sunt principii ale etnogenezei poporului român, ce curg osmotic în eternitatea culturală şi spaţială  românească, filoane de aur, de tezaure cultural-spirituale, nestemate mult râvnite de alţii şi care sunt la mare cinste aici, în  Mărginimea Sibiului, o vatră incinsă de românism, o mină bogată de cultură şi spiritualitate, de valori  umane care reuşesc să identifice în eternitate  un ţinut  nobil româmesc , căruia cu greu îi poate fi depăşită strălucirea bogăţiei sale milenare!    Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru fondator şi activ al ASTREI rediviva, publicist.

                 GHEORHE  APETROAE  















TIPOLOGIA   ENERGIILOR   CULTURALE


Eseuri,  cronici, confesiuni  şi articole de presă
     




UNIVERSUL  GEOGRAFIC, ECONOMIC ŞI CULTURAL  - SPIRITUAL  AL  MĂRGINIMII SIBIULUI
Făgăraş, 8 septembrie, anul 2000,  ASTRA - Adunarea Generală. Comunicare, în Secţiunea a V – a  de comunicări ştiinţifice, în cadrul Manifestărilor ASTREI, Eseu relevat de „Rondul de Sibiu, din  7 decembrie, 2000, pag.4., Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru  fondator şi  activ  al  ASTREI  rediviva,  publicist.
 Distinsă audienţă, dragi astrişti,   
      Îngăduiţi-mi   dorinţa  ca excursul meu, în program, să  primească un caracter omagial. Să constituie unul din  modulele de afirmare a unităţii noastre naţionale spirituale, prin cultură, în matricea istorică a Mărginimii Sibiului ,  unul din cele mai nobile ţinuturi româneşti ! - De ce ? Pentru că o cunoaştere  a trecutului naţional şi o sacralizare ontologică bine-meritată a unor astfel de locuri , prin cultul de univers  matricial  geografic-economic şi cultural-spiritual, de această dată, a acestei fascinante zone sibiene, Mărginimea Sibiului, trebuie să conştientizeze, spre  neclintire, tot ce-i românesc ,în ecuaţia memoriei unei istorii naţionale cu temporalităţi de glorie dar şi restrictive,  în acest spaţiu de luptă şi  de jertfe. Şi toate acestea, numai pentru conservarea istorică a poporului român, a acestui mare neam  ,la locul şi la timpul lui, cu răsfirate şi vânjoase rădăcini ancestrale!  - De ce?  Pentru ca să se statornicească în generaţiile de acum şi în cele care vor veni în urmă, aici, ca oriunde în marea Românie, atât generaţiile de mărgineni din adânci vremi, ori  românii de aici  plecaţi în vremi de restrişte şi reveniţi , în dor, sau numai cu gândul la obârşie sau pe acei chemaţi aici din alte meleaguri româneşti. Unde? –În aceste sublime locuri, hăruite de  slavă şi bine-cu-vântate de Dumnezeu , întru românească trăire şi întru săvârşirea  în credinţa strămoşească românească , în matricea constelară a Cibinului şi a Lotrului, la  zenitul  spiritului naţional, pe care l-a cultivat aici,cu prisosinţă, Mărginimea Sibiului!
   Iar când vorbim de Mărginimea Sibiului, trebuie să admitem ontologic  conceptul spaţial de nemărginirea de loc şi de timp, de locuire la sălaşele perimontane şi montane ale munţilor Cibinului şi Lotrului , în frăţie şi în fascinaţia priveliştilor, din negura  şi  în  lumina vremilor.
Unde? – În împărăţia  celor două masive muntoase, Cibinul şi Lotrul, a celor doi fraţi buni, feţi frumoşi, travestiţi în zâne. Norii crisotili şi de travertin, învăluraţi,în mariajul lor celest, trec turme - neguri axinite gonite de vremile nestătătoare, pe deasupra  pajiştilor alpestre, la întrecere cu puzderiile de turme de mioare ce urcă în fiecare an , cu umanitatea, până la stâncile  de micaşisturi în reflexii translucide şi de paragnaise melanitice, mereu dezgolite de   ploile nesfârşite  şi de  vijelia furtunilor.
  Din împărăţia crestelor înalte , ei, aceşti doi mari munţi, din constelaţia Carpaţilor  sudici, îşi vor slobozi sub ceţuri pantareice , pantoclasticile patimi, în susurul izvoarelor cristaline , spre a-şi potoli apoi chemările ,în urlet, în pitorescul şi liniştea policromă a poalelor lor dantelate şi îngemănate. Iar din strigătul lor, auzit şi de munţii cei de peste Olt, reverberând din spaţiile antropice ale Boiţei, Tălmaciului, Sadului, Sibiului, Răşinarilor,Gurii Râului, Orlatului,Săliştei, Poienei şi Jinei se nasc la poalele lor sudice, noi şi noi răspunsuri fraterne. Pentru că aici  ei , cu anii lor, şi-au brodat  straie cu-vântătoare cu glasul de izvoare,  veşminte înroite cu stele, satele mărginene ale  ţinutului Sibiului.
      Trebuie, dar, ştiut  că satele din poalele Lotrului şi Cibinului, pentru că de acestea e vorba, sunt îndesate ,unele, sau dispersate, altele până la umărul masivelor muntoase şi locuite de oameni vânjoşi, harnici şi dârji, frumoşi, aşezaţi antropogenetic,aici din cele mai vechi timpuri, de fapt ,de la începutul ultimului postglaciar, cu o atestare de 10-11000 de ani.  Statorniciţi  aici,ca populaţii ariene ,în locul populaţiilor(eschimoşe) din cultura renului, retrase spre nord cu retragerea calotei glaciare,de mai multe milenii, ei şi-au consolidat  aici identitatea  sorbind-o din spiritul locului şi si-au cultivat-o ,ca să dăinuiască  aici, precum munţii aceştea. Ele s-au îndeletnicit şi continuă a se îndeletnici cu păstoritul, prelucrarea laptelui, lânii şi pieilor, cu pomicultura, agricultura, olăritul şi comerţul( Dumitru Moga, 1982).
   Dar , ca să ne introducem în universul geografic-economic şi cultural-spiritual al Mărginimii Sibiului , trebuie să identificăm neapărat , în contextul tematic, două universuri de forţe economice şi cultural-spirituale , dimensionate geografic , aproximativ egale  şi anume: Universul  Lotrului- Tălmaciului  şi Universul  Cibinului-Săliştei, iar Tălmaciu şi Săliştea să le recunoaştem ca  centrele  cosmicităţii lor economice şi spirituale.
    Aşadar, în Universul Lotrului descoperim  constelaţia Tălmaciului, de fapt fostul scaun zis al Tălmaciului, cu aşezările  Boiţa, Tălmăcel, Tălmaciu, Sadu, Râul Sadului, Cisnădie şi Cisnădioara, iar în Universul Săliştei, zis scaunul Săliştei , identificăm aşezările   Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Fântânele, Sibiel,, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina (Irimie şi colaboratorii,1985). După cum se ştie, toate  aceste aşezări au intrat în secolele XIV – XVII în componenţa ducatului transilvănean al  domnitorilor Ţării Româneşti, sub denumirea de Ducatul Amlaşului, cu administrare şi cetăţi proprii şi în aceeaşi formă de organizare cu Ducatul Ţării Făgăraşului, de peste râul Olt. În contextul amintit, ridicarea unei biserici ortodoxe în Răşinari, la anul 1383, cu sprijinul lui Radu Basarab va fi dovada interesului purtat  de către voievozii munteni pentru locuitorii de pe Cibin şi a prestigiului de care se bucurau conducătorii (cnezii) mărgineni în relaţiile lor cu domnitorii şi dregătorii Ţării Româneşti. Erau  preocupări şi raporturi bilaterale, de creare a unui climat favorabil dezvoltării în perspectivă a unor relaţii economice româneşti în spaţiile Sibiului şi Făgăraşului, una din condiţiile obiective pentru realizarea unităţii statale de mai târziu( Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean,1985; Dumitru Moga, 1982).
     Călătorind, dar, în spaţiile geografice ale Mărginimii Sibiului, prin cele două constelaţii  naturale cu determinări antropologice, vom descoperi , pe faldurile celor doi munţi  pajişti înflorite şi versante împădurite, ori  curmături sculptate de vreme din zbuciumul apelor repezite acolo de culmi şi de creştete, vom descoperi ,prin ei , cărări pitoreşti  şi accesibile, care au înlesnit circulaţia şi umanizarea unui relief  climax, în trepte, de la poalele munţilor spre vârful acestora, cu statorniciri umane de secole care se materializează şi astăzi în  sălaşe, colibe şi mai nou, cabane şi aşezări turistice, presărate peste tot, pe  trupurile acestor prielnici munţi. Pentru că netezimea culmilor, lipsa crestelor pronunţate şi a piscurilor stâncoase, prezenţa înşeuărilor largi  şi  lipsa pădurilor excesiv de întinse, lipsa abrupturilor  de pe laturile lor nordice şi rotunjimea formelor orografice îi califică, deopotrivă, pe cei doi munţi, ca având un caracter de ospitalitate, pentru o dezvoltare a unei vieţi umane intens pastorale, caracteristica unui relief uşor ondulat, într-un spaţiu diferenţial armonizat, de o intensă vitalitate cu adevărat  matricial mioritică, aşa cum îl identifică  , cu atributele  sale  ontologic – metafizice, Lucian Blaga, în subima sa Trilogie.    
     Mai mult, acest spaţiu montan , uşor accesibil a favorizat instalarea pe bordura nordică a  munţilor Cibin , la  mare altitudine , mari aşezări umane, cazul   satelor Poiana Sibiului şi Jina, două dintre cele mai înfloritoare sate din România şi nu numai, iar în partea  sudică acestora,  până  sus, la 1500 m altitudine , a unor  puzderii de sălaşe şi colibe, de case şi  grajduri, de târle  şi chiar livezi de meri, până departe în munţi, în direcţia Cindrelului şi Frumoasei. Nu mai vorbim de  prezenţa în munţii mărgineni , la altitudini şi mai înalte, a multor obiective turistice , evidentă fiind Staţiunea Climaterică Păltiniş, situată la altitudinea de 1478 m . Staţiunea Păltinis este una dintre cele mai vechi staţiuni  de acest gen din ţară, singulară prin altitudinea la care este aşezată şi benficiază de prezenţa în apropierea ei a circurilor glaciare şi a iezerelor, ca formaţiuni geologice periglaciare  şi glaciare unice,  formaţiuni geologice situate pe latura nordică a munţilor Cindrel , cât şi prezenţa unei flore şi faune, în tipologii de o mare diversitate , cu multe elemente endemice, în perspectiva unui peisaj  variat, prin configuraţia geografică, dar de o uşoară accesibilitate, caracterizată prin prezenţa mai multor trasee turistice, de o mare atractivitate.
      Pe  plaiurile Săliştei şi Jinei, pe lunga lor culme, la cumpăna ei, începând cu cele de la Guga Mare şi Guga Mică, de pe teritoriul Jina, urcă  de multe secole, pentru a o străbate lejer, unul dintre cele mai vechi şi mai lungi drumuri pastorale, de legătură cu  Novacii şi  cu alte aşezări de la poalele Carpaţilor sudici. Pajiştile  întinse şi grase, drumurile accesibile şi roirile de construcţii din această zonă, ca şi din altele asemenea , identificate pe toată latura nordică a munţilor Lotrului şi Cibinului, crează  vara aici impresie de activitate parcă mai bogată şi mai vie decât cea de la baza munţilor( Lucian Badea şi col.,1985). Condiţiile  naturale favorabile economiei pastorale, gradientic asemănătoare zonelor de la baza Alpilor elveţieni şi a Tirolului austriac, au permis  popularea acestor doi  munţi şi valorificarea lor economică, pastorală, silvică şi chiar agricolă, baza existenţei umane, aici, de veacuri. Regretabil este faptul că astăzi, din cauza unor migraţii de populaţii  din aceste locuri spre alte localităţi cu condiţii urbane mai favorabile şi spre alte activităţi profesionale, resursele  naturale ale acestor munţi sunt tot mai puţin valorificate, cu impactul negativ  în realizarea veniturilor  din creşterea animalelor  şi  agricole.  Şi totuşi, graţie dezvoltării altor ramuri economice  în mărginime şi  perimărginime,un mare aport, avându-l astăzi agrotuirismul, locuinţele şi aşezările  mărginene nu se restrâng, ci ,mai mult, se consolidează şi bat recordul  devenirii  lor  , de la o zi la alta, tot mai frumoase şi mai înfloritoare!.
       Părăsind înălţimile  mijlocii şi coborând la poalele Lotrului şi Cibinului, vom descoperi aici un alt  segment  matriceal din universul  geografic-economic şi cultural – spiritual al Mărginimii, cel al depresiunilor Sibiului şi Săliştei. Aceste depresiuni  dantelează poalele munţilor cu păduri  întinse de stejar şi de şleau în terasele, luncile şi agestrele sudice ale Cibinului şi Sadului cu mulţimea de afluenţi adunaţi la centrul acestora. Aici  stratificaţiile litologice şi direcţia drenajului  au favorizat sculptarea în rocile relativ dure, a unui lanţ depresionar montan, accesibil pe toată latura nordică , cu rolul de conservare a legăturii monolitice  a  antropologicului perimontan şi depresionar cu muntele, printr-o fâşie de trecere proluvo -aluvială,  cu un glacies fragmentat , în cuprinsul căruia  se află înşirate toate  satele mărginenilor. Se poate aminti aici că, urmare a efectului glaciaţiunilor din cuaternar, mai precis, din pleistocenul cunoscut ca perioada în care s-au desfăşurat fazele glaciare,  depresiunile de la poalele Cindrelului şi Lotrului au fost terasate interglaciar cu depozite proluvo-aluviale, iar cea mai joasă terasă depresionară, situată în cea mai apropiată zonă a albiei Cibinului şi  parţial a Sadului aparţine ultimei perioade glaciare Wurm- Vistula.    Această terasă a rezultat  din materialele detritice dislocate din cei doi munţi în postglaciaţia Wurm(Vistula),de  acum 15-16000 de ani, depozite şi astăzi la zi, rămase, urmare a terminării - întreruperii  scurgerilor  glaciare, în găleţile( Iezerele Cindrelului), precum şi din depozitele aluviale pre şi postglaciale, toate aşternute pe straturile  perioadelor geologice tortoniene, sarmaţiene, panoniene sau euxinice, ,după caz, acestea ,determinându-şi amplitudinea în bazin în funcţie de arealele de subsidenţă marină ale  stratificaţiilor geologice respective..
   Revenind la  aspectul geografic al zonei  se reţine prezenţa în peisaj a reliefului de o mare amplitudine, de la 400 m în Depresiunea Sibiului ,la  700 m în piemontul Gura Râului, la 1478 m , la Staţiunea Păltiniş şi de 2268 m , în vârful Cindrel- Frumoasa. Un relief în trepte şi acoperit  în mare parte , pe lângă  fitocenozele de pajişti permanente, diferenţiate tipologic de climaxul-altitudinal, şi de  pădurile de Quercete şi Făgete, pe etajul altitudinal de la 500 la  800 m, de pădurile de Făgete, pe etajul nemoral  de la 800  m la 1000 m, de pădurile de Făgete şi de Molidete( picetae) , pe etajul  de la 1001 m la 1250 m, de păduri le de Molidete şi de Abiete, pe etajul , de la 1251 m la 1650 m- 1700m şi de zona pajiştilor alpine, cu Pinus cimbra  şi Ienuperus  sp.,pe etajul boreal, la altitudinea de peste 1700 m. 
   Revenind la abordarea aspectelor de antropomoefism al acestei mari zone şi al universului economic şi spiritual-cultural al Mărginimii Sibiului, continuarea populării munţilor şi piemonturilor Lotrului şi Cibinului  în zonele de “Margine” şi montane este dovedită de izvoarele arheologice, aşa cum am mai arătat, ca având o vechime de  peste  10.000 de ani. Antropomorfismul a fost cercetat şi descoperit aici , ca fiind apropiat de sfârşitul ultimei glaciaţii. Şi nu e un miracol  faptul că satele din munţi, cu accesul , atât spre largul depresiunilor, dar şi spre interiorul munţilor, de-alungul văilor perimontane, sunt legate istoric , ca  rezultat al transhumanţei şi al tradiţionalelor legături economice, cu aşezările de la sud de Carpaţii Meridionali. Un exemplu îl constituie “ Villa Gallis”, adică aşezarea Galeş de astăzi , din Mărginime. În perioada  cât această localitate era cuprinsă , alături de celelalte aşezări limitrofe în Scaunul Săliştei, acestei aşezări săliştene i s-au găsit surori  de nume, de obiceiuri şi de port , urmare a fenomenului de transhumanţă,în mai multe părţi ale ţării. Aceste aşezări ,omologe celor din Mărginimea Sibiului   sunt  atestate încă din secolele XII-XIII şi dovedesc  transhumanţa intensă a locuitorilor păstori din  Mărginime. Ei treceau munţii cu turmele de oil , până la Dunăre şi Marea Neagră, până în Crimeia şi Caucaz( Mariana Rusu, 1997; Constantinescu-Mirceşti, 1976) şi îşi organizau noi aşezăminte în zonele de  păşuni  cu climat mai favorabil în timpul iernii..    Şi nu întâmplător , cea mai apropiată  “ surată” a Villei Gallis o găsim pe celălalt versant  al Carpaţilor, în Argeş. Această similitudine  toponimică şi antropogenetică demonstrează  istoriceşte, ca un argument în plus, că munţii care despărţeau  pe românii din  Ardeal de cei din Ţara Românească, în fapt îi unea şi nu i-a putut  despărţi niciodată( Dumitru Moga, 1982).
  Se deduce, dar , cel puţin economic,    păstoritul a fost din vechime  îndeletnicirea de bază a locuitorilor din Mărginimea Sibiului, cu început în epoca primitivă , continuat  cu intensitate mărită în perioada dacică şi cea daco-romană, devenită înfloritoare în secolele XVII- XIX. În context,  însăşi din perioada romană  ,documentele istorice confirmă că unele păşuni din Munţii Cibinului  erau considerate “ patrimonium caesaris” şi erau arendate  acelor “ conductores pascui” sau unor asociaţii de vite , celelalte rămânând în folosinţa populaţiei autohtone ca “ ager stipendiarius”. Aceleaşi pajişti vor fi împărţite în secolul  al XII  între mărgineni şi saşii colonişti  aduşi de regele Gheza al II-lea , la anul 1142 , strămutarea saşilor, fiind determinată de inundarea de către Marea Nordului a  provinciilor saxone  Holand, Ziland şi Flandra.  Pe saşii aduşi în aceste teritorii transilvane, regele ungar avea să-i înzestreze , în detrimentul Mărginenilor , printre altele, în regimul de folosinţă, cu păşunile munţilor Cindrel şi Lotru, prin actul  “ andreanum decretum “ ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa, 1985; Irimie şi colaboratorii, 1985). Acest act poate fi considerat  pentru mărgineni, un act ostil, de frustrare a  lor de drepturile naturale asupra  munţilor. În alt  context,  în  sensul aprecierii economice a celor doi munţi , merită a fi  evidenţiat un alt document, de la anul 1721  , care înscrie, de această dată, aprecieri economice asupra munţilor aparţinători satelor Sălişte,Fântânele, Galeş, Sibiel, Tilişca,  şi Vale , ca fiind  “foarte buni, atât pentru semănături, cât şi pentru fâneţe şi păşuni, fiind mai mult întinşi decât înalţi şi îi stăpânesc, împărţiţi în familii,  fiecare proprietar, având aici clădiri comode de locuit”.  Iată , dar, un document prin care se confirmă inductiv şi starea economică şi socială a locuitorilor Mărginimii, de la 1721, o apreciabilă bunăstare , graţie valorificării munţilor şi sacrificiilor transhumanţei.
     În dimensiunile matricei spaţiale a Lotrului şi Cibinului, se cuvine a se releva , în continuare, aşezările şi civilizaţia  din Mărginimea Sibiului , începând de la “Poarta veche boiceană”, sau “ Poarta lui Traian” , de acum 2000 de ani, acolo unde romanii ridicaseră castrul “ Caput sttenarum”, , începând, dar, cu satul Boiţa şi continuând pe toată întinderea pericarpatică a Lotrului şi Cibinului.   Perlele  de aşezăminte  mărginene din şiragul amintit, fiecare cu valenţele sale specifice de identitate, de proprie stare, de istorie şi de mit ,se vor releva  dictate de vicisitudini sau  în magia dezvoltării  acestei zone, pe măsura strălucirii lor, cuprinse în numeroase monografii  şi documente de arhivă.
      Trebuie, în acelaşi timp,  amintit, în contextul istoric, organizarea statală în zonele mărginene ale  munţilor Cibin şi Lotru şi cu deosebire, impactul negativ al retragerii aureliene asupra intregului Ardeal. Or, se ştie  că împăratul Aurelian , la anul 274 d. Cr. , luând act de urgiile migraţiilor răsăritene, care ameninţa tot mai vizibil şi în mod repetat Imperiul Roman , din mai multe direcţii, a retras armata şi administraţia din oraşele şi fortăreţele dacice, masându-le tot mai concentrate   pe malul  estic al  Dunării. De aici se poate aprecia atitudinea laşă a administraţiei romane de răsărit, care , deşi exploatase intens  Dacia , transformată în provincie romană , într-un interval de 170 de ani şi după care trăise  aristocraţia, armata şi populaţia Romei şi mai târziu  a Bizanţiului ,după bogăţiile şi după truda populaţiei marii provincii  dacice care,acum, în loc să o apere în faţa năvălirilor sălbatice , a părăsit-o fără a opune rezistenţă( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa)..  Desigur, dacă  regatul Daciei  bine organizat şi  înfloritor în perioada regilor Burebista şi Decebal ar fi dăinuit, cu siguranţă, la acea puzderie de populaţii în valuri de migraţie,distrugătoare de civilizaţie care n-ar fi reuşit uşor să calce spaţiile dacice.  Şi, cum putem să traducem  faptul că acest împărat, Aurelian care, întinând memoria cuceritoare a lui Traian,  şi-a retras neputiincios armata şi instituţiile  într-o  notă de indiferenţă faţă de destinul populaţiei dacice , lăsată fără apărare în faţa  năvălitorilor  sălbatici ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa).
    Populaţia dacă ,văzându-se  fără apărare la puhoiul hoardelor de goţi şi sarmaţi, în faţa unor sălbatici lipsiţi genetic de omenie şi milă, lipsită, fiind de instuţia romană de apărare, şi pentru că Dacia , devenită provincie romană, nu mai deţinea instituţiile sale proprii de apărare şi de administrare pe care le avea în organizarea statală dacică anterioară, a fost vulnerabilă la valurile de  migraţii de secole şi a trebuit să se retragă din faţa acestora, să părăsească aşezările  lor  şi să ia în masă drumul  spre ţinuturile greu accesibile hoardelor  devastatoare, spre munţi şi spre ascunzişurile codrilor. În acest context istoric, au apărut , în bazinele  Cibinului  şi Târnavelor, ale Someşului şi Crişurilor , insule  rămase  mai puţin locuite de autohtoni, care ulterior  au fost populate de maghiarii ajunşi ca val migrator în Câmpia Panoniei, unde  s-au aşezat definitiv şi s-au organizat ca stat, şi care  apoi  au expansionat şi  în teritoriile dacice  rămase mai puţin populate. Pentru că numărul lor nu era atât de mare, încât să ocupe întreg teritoriul rămas mai puţin populat, regele lor a încuviinţat   popularea unor ţinuturi dacice mai libere  din această zonă , la 1142, cu populaţia saşilor  , a cărei teritorii au fost inundate catastrofal de Marea Nordului.
    Populaţia autohtonă dacică latinizată, prin impunerea administraţiei şi instituţiilor romane , inclusiv a limbii latine, pe periada de 170 de ani de ocupaţie romană a Daciei, acum retrasă în munţi , în alte locuri dacice, mai izolate, s-a ocupat aici cu creşterea animalelor, la început , pentru  un strict existenţial, apoi cu exploatarea lemnului întinselor păduri, cu construirea de colibe şi sălaşe, transformându-se ,în munţi, într-o civilizaţie de “ colibaşi”, cu  un potenţial economic tot mai ridicat, din creşterea animalelor şi din exploatarea lemnului.   Aceştea vor comunica între ei economic şi social, la început pe cărări ascunse şi se conduceau după legea locului “ jus valachicum”.  Mărginenii Sibiului , în fapt, în majoritate dacii fugiţi de la şesuri, au supravieţuit aici, în ciuda valurilor de migraţii răsăritene şi de ocupaţie cu populaţiile de maghiari şi saşi a terenurilor de şes.. Ei nu au încetat să se dezvolte economic şi social ,aici, chiar în condiţiile vitrege ale munţilor şi a tranhumanţei, ceea ce a permis tot mai mult schimburile economice, în special cu produse zootehnice şi lemn ,iar prin penetraţia expansivă a acestora de la munte la şes  în piaţa   populaţiilor de maghiari şi de saşi , aceştea vor reuşi ,în timp,  chiar strămutarea   în  mod  gradat în  spaţiile  lor  de cuvenienţă strămoşească!. Mai mult,  migrarea lor în munţi, în spaţiile de relief frămmântat, în acel spaţiu ondulat, identificat de Lucian Blaga în metafizica universului mioritic, avea să-i transfere  definitiv  din spiritul unui spaţiu ontologic plan, al şesurilor, mai puţin ondulat, în spiritul unui spaţiu învălurat intens, determinant al reperelor matricei spirituale şi de civilizaţie, emblematice   Mărginimii Sibiului.
      De aceea, se cuvine a introduce astăzi, în circuitul cultural şi turistic naţional şi european, localităţile Mărginimii Sibiului , fără selecţie şi, îndeosebi, ca un model antropologic existenţial şi se poate comenta imaginea matriceală  ontologică şi spirituală a aşezării Gura Râului, ca un reper mărginean. Pentru că, intrând în această aşezare din Mărginime, aşezată de la poala Cindrelului, până “sub Iezere” , o simţi hărăzită de Dumnezeu  a exista în acest cadru pitoresc , fascinant şi de invidiat, îi vezi gospodăriile îngrijite  şi străjuite de semnul crucii aşezat pe frontispiciul de la stradă al fiecărei case şi poţi lesne gândi  cum aici obiceiurile şi tradiţiile populare  au putut fi spiritualizate şi sublimate de poetul şi cărturarul George Coşbuc în poemul  “ Nunta Zamfirei”, iar Lucian Blaga  avea să esenţializeze, tot aici, matricea ontologică a spaţiului mioritic şi să statornicească principiul ontologic “ Veşnicia s-a născut la sat”, ingerii cristici cu-vântându-i gândul din casa preotului Manta ( Gheorghe Apetroae, Gura Râului , frumoasă aşezare…,Tribuna Sibiului  din 25 ianuarie 1999 ).
      Spaţiile lor eterne aveau să imprime generaţiilor noi mărginene, trăirile în imaginile perene, de dorul cosmic al locurilor!  Şi numai acest dumnezeiesc spaţiu, atât pentru cei  plecaţi de aici, în transhumanţă, cât şi pentru cei locuind mereu în el ,rămaşi în truda locurilor şi în aşteptarea  celor plecaţi din ele, trăindu-le întoarcerea, putea să-i copleşească dorul şi zbuciumul existenţei , atăt pe cei rămaşi cât şi pe cei plecaţi, iar dorul lor , cel mai intens aici, în condiţiile antropologice ale acestor locuri mărginene aveau să şi-l aline prin doine şi prin cântece , în tradiţia şi graiul locurilor.
      Numai acest spaţiu învălurat , mioritic, de dor, mult mai cromatizat şi mai teofonicizat decât spaţiile plane, de şes, va reuşi să-i  recheme, reverberând  cu intensitate , pe cei plecaţi din el  şi să-i  adune la obârşie, în răsărirea lor din  mijlocul munţilor şi al stâncilor, din orice spaţii în platitudine  şi să rămână înrădăcinaţi  în el pentru eternitate, adică în satul de acasă, satul lipit de munţi, satul stabil şi neclintit, de obârşie păstorească.
   De aceea, nu puţini sunt românii din Mărginimea Sibiului, care pentru păstrarea locurilor şi graiului strămoşesc , şi-au dat din plin jertfa lor de sânge pe altarul unităţii naţionale şi, în fond, aceasta este soluţia , de mare responsabilitate, în exerciţiul de destin al fiinţei neamului.
    Se cade, dar, să considerăm , acum , la confluenţa dintre două milenii , lupta de cristalizare culturală şi spirituală a neamului  românesc din toate timpurile, de pe aceste locuri , ca de pe multe altele etern româneşti, de dobândire sau redobândire, de apărare sacră prin jertfă, a gliei strămoşeşti,  glie de prea multe ori sfârtecată de străinii de locuri şi de neam, de luptă pentru libertate ,pentru drepturi democratice şi civilizaţie naţională, principii de existenţă proprii dreptului nostru  genetic , istoric, proprii  tradiţiilor şi aspiraţiilor noastre naţionale.
      Este, dar, de datoria oricărui bun român  , acum , ca şi înnainte, acum şi din totdeauna , de a memora  în graţie deplină  pe oamenii care au contribuit la conservarea şi întărirea identităţii noastre naţionale şi în speţă, pe oamenii politici şi de cultură,de spiritualitate românească şi nu puţini au fost fiii Mărginimii  Sibiului. Luând de model, ASTRA, dintre aceste personalităţi mărginene, multe au fost active în lupta de identitate naţională a românilor  în  Asociaţiunea pentru Literatura şi  Cultura Poporului  Român – ASTRA,  implicate profund , sub stindardul naţional al ASTREI , în actul de Unire a românilor , de la 1918, ca şi în cel al  consolidării Unirii, după 1918 . 
      Asemenea multor locuri  româneşti, încărcate strălucit  de  spiritul adânc şi înalt al conservării matricei spirituale  naţionale , locurile  Mărginimii Sibiului, încărcate de mileniile de umanitate şi spiritualitate naţională constelară aveau să sublimeze, în oamenii lor de seamă, principiile  unei existenţe culturale şi spirituale româneşti  nobile şi intens creatoare.
     Desigur, la un loc de cinste vor fi aşezaţi oamenii cei mari ai Săliştei Sibiului şi se cuvine îngăduinţa de a enumera chiar şi numai câţiva dintre aceştea, precum: profesorul Onisifor Ghibu (1883-1972), cel care a propagat idealurile de unitate naţională ale ASTREI în Basarabia,  istoricii prof. univ. Ioan Lupaş (1880-1967) şi prof.  dr. Ioan Moga(1902-1950), filosoful hegelian, academician D.D. Roşca( 1880-1967), academicianul  Andrei  Oţetea- Sibiel (1984-1972), publiciştii  Axente Banciu  ( 1875-1959) şi Dumitru Lepădat (1861-1954), cineastul Victor Iliu ş.m.a. De reţinut numele  primarului săliştean Toma Lupaş ,un inimos săliştean contemporan nouă care, conştient de valorile culturale si spirituale istorice ale Săliştei Sibiului  , în perioada primatului său , a punctat, prin actualizarea valorilor  istorice săliştene , restituirea ,acestei localităţi mărginene, a personalităţilor  sale.
       Răşinarii  Mărginimii  Sibiului , la fel ca şi Săliştea Sibiului , are marele merit  de a ajunge într-o perioadă importantă un exponent cultural şi spiritual pentru  destinul nostru naţional , prin adopţia  marelui ierarh mitropolit Andrei Şaguna  şi deveni leagănul ortodoxismului în Ardeal, dar şi pentru că a dat  naţiunii române mai mulţi oameni de seamă. În primul rând l-a dat pe  poetul şi omul politic Octavian Goga, identificat cu poetul cel mai de seamă al Ardealului, un împătimit şi un înflăcărat luptător naţional  pentru întregirea ţării( Onisifor Ghibu, despre Octavian Goga, 1972), cu Ardealul robit de unguri  şi cu Bucovina  furată şi sfârtecată de habzburgi( Octavian Tăzlăuanu, 1915)…. Lângă Octavian Goga am putut  aşeza şi alte personalităţi răşinărene. Amintim ,aici, pe dr. Daniil Popovici Barcianu (1875-1900), botanist, pedagog, publicist, secretar al ASTREI, semnatar al Memorandumului de la 1892, apoi  publicistul şi politicianul agronom Eugen Brote (1850-1912), doctorul Traian Bratu (1875-1940) şi , nu în ultimul rând, generaţiile nobile de  preoţi  Cioran, care aveau să dea  universalităţii spirituale pe filosoful Emil Cioran şi de preoţi Barcianu, din care a descins , după cum bine am fost informat , şi vicepreşedintele  şi secretarul literar actual al ASTREI, prof. Virginia Hodorogea.. Legat tot de Răşinari,de spaţiul cultural-spiritual mărginean, cu prisosinţă trebuie revenit şi  memorat Andrei Şaguna(1808-1873), cel care a păşit neînfricat în fruntea mişcării naţionale, în tumultul revoluţiei române de la 1848, cel care a restaurat Vechea Mitropolie a Transilvaniei, desfiinţată la anul 1702 şi restaurată de acesta  în anul 1853, cu reşedinţa la Sibiu, cel care ,în anul 1861, obţine dreptul de înfiinţare a  Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, o asociaţie care avea să devină templu de cultură şi spiritualitate naţională ,până în anul 1946 şi să redevină, după 1990, o mare tribună de luptă , prin literatură şi cultură, pentru realizarea idealului etern de unitate naţională  a populaţiei din spaţiile continuu româneşti, iar răşinărenii l-au adoptat pe Andrei Şaguna pentru eternitate, gâzduindu-l , într-un mausoleu somptuos,întru odinna sa veşnică. 
      Să nu uităm ,apoi, originea, tot din Mărginimea Sibiului, din Sadu , a marelui cărturar român, Inochenţie Micu Clein (1692-1768). Acesta a fost consilier imperial, baron şi membru al Dietei Transilvaniei, filosof şi preot ,episcop greco catolic român, mare iluminist şi luptător pentru confesiunea sa  şi pentru drepturile românilor cuprinse în  codixul “ Supplex Libellus Valachorum şi, tot din Sadu , Samuil Micu Clain(1745-1806),teolog, istoric, filolog, filosof  iluminist, reprezentant de seamă a  Şcolii Ardelene , cel care a elaborat fundamentele filosofice ale mişcării spiritual-culturale ale Şcolii Ardelene( Lucian Blaga, Gândirea românească  în Transilvania).
    Să nu uităm că în ţinuturile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş şi-a petrecut o bună parte din ultima perioadă a vieţii sale, Constantin Npoica (1909- 1987), filosof, eseist şi scriitor. Constantin Noica, doctor în filosofie, cu afinităţi spre  fenomenologia elaborată de Martin Heidegger ,şi ale cărui seminarii le va frecventa, la Berlin, acuzat de susţinerea ideologiei legionare , între anii 1949-1958 îl vom găsi cu domiciliu obligatoriu  la Câmpul Lung Muscel., iar din anul 1958   arestat  şi eliberat în anul 1964. Din anul 1964, până în anul 1974  lucrează la Centrul de Logică  , ca cercetător şi ţine seminarii private de filosofie  platonică, kantiană şi hegeliană, printre discipolii seminarişti care l-au frecventat şi printre corespondenţii epistolari, numărăndu-se şi Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Alexandru Dragomir,  Dan C. Mihăilescu, Sorin Vieru  şi alţii. Începând cu anul 1975 , îl vom găsi în spaţiile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş, acolo  unde timp de 12 ani a reflectat  asupra cu-vântului scris şi rostit, asupra fenomenologiei de fiinţare-întrufiinţă şi asupra adevărului -aletheiei socratice ,fiind deschis în permanenţă dialogului cu discipolii şi numeroşii admiratori ai săi ( Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş) . Este înmormântat în luna decembrie a anului 1987,  lângă Schitul Păltiniş, spre a rămâne, după dorinţa sa,  ontologic  , în eternitatea materială şi spirituală a spaţiilor mărginene.
        Iată, dar,  ce densitate de creativitate  culturală , spirituală şi ştiinţifică se află , pe stâncile spirituale, în solul  economic şi cultural şi spiritual, fertil al locurilor mărginene!
 Iată aceste principii existenţiale de civilizaţie generate de tradiţiile istorice ale acestor locuri, absorbite cu nesaţ  de noile generaţii, spre a se nutri în conştiinţă şi împlini naţional, prin rădăcinile viguroase, ancestrale!   Iar acest spaţiu , constituit din elemente geografice , economice, culturale şi spirituale mărginene, componente  principiale ale spaţiului şi câmpului spiritual românesc,constituie un  factor prim, reper de geneză naţională unitară.   Acesta este, în fapt, şi dezideratul ASTREI , de la înfiinţarea sa, ca şi cel de acum.  Ea s-a aprins  stea transilvană pentru a arde, în luminare naţională  cu flacăra idealurilor româneşti de libertate şi unitate , emanaţii ale revoluţiei de la 1948 şi , în aceeaşi măsură, din spiritul de latinitate şi românism al Şcolii Ardelene, pentru a se înălţa în iluminare şi deveni, prin propagarea culturii şi ştiinţei, călăuza şi modelul de formare a conştiinţei noastre de naţiune unitară multimilenară.
      Prin ce reuşea, dar ASTRA, încă de la 1861, acest imperativ românesc din prim-planul Mărginimii Sibiului, devenit naţional ?!. Prin seminţele nobile de cultură, îndeosebi transilvană, pe care aceasta le-a semănat cu sârg,în din ogorul spiritual- cultural românesc, ca să răsară iubirea fraternă, unitatea în gând şi în simţire, românească, pentru a creşte şi a rodi un spirit înalt naţional, civilizator, în toate sufletele- şimţirile şi conştiinţele române din toate spaţiile noastre existenţiale.
      Vorbind de modele, în lupta ASTREI, dusă în toate planurile, pentru săvârşirea Întregirii şi conservării unităţii naţionale, luptă  câştigată şi consfinţită prin actele politice de la 1918, la locul de înaltă cinste  se află   mulţi astrişti din Mărginimea Sibiului.
      Un model , graţie succeselor  economice şi cultural- spirituale, în desăvârşirea Unirii, îl constituie  aşezarea mărgineană Săliştea Sibiului. Această aşezare  a fost reprezentată semnificativ la Adunarea de la 1 Decembrie, de la Alba Iulia, de 12 delegaţi.  Mai mult,dintre delegaţii acestei aşezări,  istoricul prof. univ. dr. Ioan Lupaş, medicul dr. Nicolae Comşa şi învăţătorul Dumitru Lepădat, toţi membri activi ai ASTREI Sălişte şi colaboratori distinşi ai ASTREI centrale, au avut înalta cinste de a fi aleşi în Marele Sfat Naţional Român.
      Ca şi înainte de 1918, ca şi atunci, la 1918 şi astăzi, condiţiile culturale şi sociale ale populaţiei româneşti ,în principal din spaţiile populate şi de alte naţionalităţi, tot  mai mult se deteriorează. Şi aceasta se întâmplă, în principal în condiţiile unei ofensive politice panmaghiare , netolerante, cu susţinere politică ,în inconştienţă, cu multă uşurinţă, chiar  de la Bucureşti, pe toate planurile.  Suntem la timpul  când în propria lor ţară , românii din aceste spaţii conlocuitoare sunt tot  mai îngrădiţi, în variate forme, în a se manifesta cultural şi spiritual, în graiul şi tradiţiile lor,simţindu-se singuri în propria lor ţară, când  agenturile străine şi uneltele lor de aici, trădătorii noştri de neam, încearcă să propage chiar şi autonomia Transilvaniei şi mai nou, federalizarea, când  cei parcă cuprinşi de hipnoză  au luat act ,dar au uitat  cu uşurinţă de atrocităţile comise de instituţiile  austro-ungare  şi maghiare  asupra populaţiei autohtone – române în decursul secolelor în propriile, în legitimile sale spaţii existenţiale , notând , numai, din experienţa negativă distrugerea sutelor de lăcaşe de cult ortodox de către armata austro-ungară în Transilvania şi tortura intelectualităţii româneşti, a celorlalţi  români în aşezările  ocupate de instituţiile maghiare, cu fanatism  şi sadism, în urma odiosului Dictat de la Viena, din 1940. 
          ASTRA  rediviva trebuie să vegheze şi astăzi ,ca şi înainte de 1918, la unitatea naţională, la reîntregirea naţională şi la conlocuirea armonizată  a tuturor  locuitorilor, indiferent de naţionalitate din toate spaţiile etern  româneşti. ASTRA  a devenit , deja, prima societate culturală naţională  competentă cultural şi capabilă de a reuşi, într-un termen scurt, să înlocuiască din spiritul  multor locuri româneşti  elementele antinaţionale şi să-l înnobileze cu elemente cu valenţe naţionale, de armonizare interetnică, un model constituindu-l , în acest sens, Mărginimea Sibiului.
           ASTREI îi  revine, dar, sarcina să conştiientizeze, în primul rând  tineretul român intelectual de  necesitatea  conservării şi întăririi unităţii naţionale, prin actul de cultură şi prin progresul economic al populaţiei din fiecare aşezare românească , să-l antreneze  într-un demers  economic, social şi politic unitar naţional, favorabil naţiunii române , în spaţiile ei, de aici, ale Mărginimii Sibiului şi de pretutindeni.
     Să esenţializăm, dar, în acest final al comunicării mele, că munca cu folos, graiul , dorul, doina, folclorul , în general, apoi portul, dansul , artizanatul  şi tradiţiile locului  sunt principii ale etnogenezei poporului român, ce curg osmotic în eternitatea culturală şi spaţială  românească, filoane de aur, de tezaure cultural-spirituale, nestemate mult râvnite de alţii şi care sunt la mare cinste aici, în  Mărginimea Sibiului, o vatră incinsă de românism, o mină bogată de cultură şi spiritualitate, de valori  umane care reuşesc să identifice în eternitate  un ţinut  nobil româmesc , căruia cu greu îi poate fi depăşită strălucirea bogăţiei sale milenare!    Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru fondator şi activ al ASTREI rediviva, publicist.

                 GHEORHE  APETROAE  















TIPOLOGIA   ENERGIILOR   CULTURALE


Eseuri,  cronici, confesiuni  şi articole de presă
     




UNIVERSUL  GEOGRAFIC, ECONOMIC ŞI CULTURAL  - SPIRITUAL  AL  MĂRGINIMII SIBIULUI
Făgăraş, 8 septembrie, anul 2000,  ASTRA - Adunarea Generală. Comunicare, în Secţiunea a V – a  de comunicări ştiinţifice, în cadrul Manifestărilor ASTREI, Eseu relevat de „Rondul de Sibiu, din  7 decembrie, 2000, pag.4., Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru  fondator şi  activ  al  ASTREI  rediviva,  publicist.
 Distinsă audienţă, dragi astrişti,   
      Îngăduiţi-mi   dorinţa  ca excursul meu, în program, să  primească un caracter omagial. Să constituie unul din  modulele de afirmare a unităţii noastre naţionale spirituale, prin cultură, în matricea istorică a Mărginimii Sibiului ,  unul din cele mai nobile ţinuturi româneşti ! - De ce ? Pentru că o cunoaştere  a trecutului naţional şi o sacralizare ontologică bine-meritată a unor astfel de locuri , prin cultul de univers  matricial  geografic-economic şi cultural-spiritual, de această dată, a acestei fascinante zone sibiene, Mărginimea Sibiului, trebuie să conştientizeze, spre  neclintire, tot ce-i românesc ,în ecuaţia memoriei unei istorii naţionale cu temporalităţi de glorie dar şi restrictive,  în acest spaţiu de luptă şi  de jertfe. Şi toate acestea, numai pentru conservarea istorică a poporului român, a acestui mare neam  ,la locul şi la timpul lui, cu răsfirate şi vânjoase rădăcini ancestrale!  - De ce?  Pentru ca să se statornicească în generaţiile de acum şi în cele care vor veni în urmă, aici, ca oriunde în marea Românie, atât generaţiile de mărgineni din adânci vremi, ori  românii de aici  plecaţi în vremi de restrişte şi reveniţi , în dor, sau numai cu gândul la obârşie sau pe acei chemaţi aici din alte meleaguri româneşti. Unde? –În aceste sublime locuri, hăruite de  slavă şi bine-cu-vântate de Dumnezeu , întru românească trăire şi întru săvârşirea  în credinţa strămoşească românească , în matricea constelară a Cibinului şi a Lotrului, la  zenitul  spiritului naţional, pe care l-a cultivat aici,cu prisosinţă, Mărginimea Sibiului!
   Iar când vorbim de Mărginimea Sibiului, trebuie să admitem ontologic  conceptul spaţial de nemărginirea de loc şi de timp, de locuire la sălaşele perimontane şi montane ale munţilor Cibinului şi Lotrului , în frăţie şi în fascinaţia priveliştilor, din negura  şi  în  lumina vremilor.
Unde? – În împărăţia  celor două masive muntoase, Cibinul şi Lotrul, a celor doi fraţi buni, feţi frumoşi, travestiţi în zâne. Norii crisotili şi de travertin, învăluraţi,în mariajul lor celest, trec turme - neguri axinite gonite de vremile nestătătoare, pe deasupra  pajiştilor alpestre, la întrecere cu puzderiile de turme de mioare ce urcă în fiecare an , cu umanitatea, până la stâncile  de micaşisturi în reflexii translucide şi de paragnaise melanitice, mereu dezgolite de   ploile nesfârşite  şi de  vijelia furtunilor.
  Din împărăţia crestelor înalte , ei, aceşti doi mari munţi, din constelaţia Carpaţilor  sudici, îşi vor slobozi sub ceţuri pantareice , pantoclasticile patimi, în susurul izvoarelor cristaline , spre a-şi potoli apoi chemările ,în urlet, în pitorescul şi liniştea policromă a poalelor lor dantelate şi îngemănate. Iar din strigătul lor, auzit şi de munţii cei de peste Olt, reverberând din spaţiile antropice ale Boiţei, Tălmaciului, Sadului, Sibiului, Răşinarilor,Gurii Râului, Orlatului,Săliştei, Poienei şi Jinei se nasc la poalele lor sudice, noi şi noi răspunsuri fraterne. Pentru că aici  ei , cu anii lor, şi-au brodat  straie cu-vântătoare cu glasul de izvoare,  veşminte înroite cu stele, satele mărginene ale  ţinutului Sibiului.
      Trebuie, dar, ştiut  că satele din poalele Lotrului şi Cibinului, pentru că de acestea e vorba, sunt îndesate ,unele, sau dispersate, altele până la umărul masivelor muntoase şi locuite de oameni vânjoşi, harnici şi dârji, frumoşi, aşezaţi antropogenetic,aici din cele mai vechi timpuri, de fapt ,de la începutul ultimului postglaciar, cu o atestare de 10-11000 de ani.  Statorniciţi  aici,ca populaţii ariene ,în locul populaţiilor(eschimoşe) din cultura renului, retrase spre nord cu retragerea calotei glaciare,de mai multe milenii, ei şi-au consolidat  aici identitatea  sorbind-o din spiritul locului şi si-au cultivat-o ,ca să dăinuiască  aici, precum munţii aceştea. Ele s-au îndeletnicit şi continuă a se îndeletnici cu păstoritul, prelucrarea laptelui, lânii şi pieilor, cu pomicultura, agricultura, olăritul şi comerţul( Dumitru Moga, 1982).
   Dar , ca să ne introducem în universul geografic-economic şi cultural-spiritual al Mărginimii Sibiului , trebuie să identificăm neapărat , în contextul tematic, două universuri de forţe economice şi cultural-spirituale , dimensionate geografic , aproximativ egale  şi anume: Universul  Lotrului- Tălmaciului  şi Universul  Cibinului-Săliştei, iar Tălmaciu şi Săliştea să le recunoaştem ca  centrele  cosmicităţii lor economice şi spirituale.
    Aşadar, în Universul Lotrului descoperim  constelaţia Tălmaciului, de fapt fostul scaun zis al Tălmaciului, cu aşezările  Boiţa, Tălmăcel, Tălmaciu, Sadu, Râul Sadului, Cisnădie şi Cisnădioara, iar în Universul Săliştei, zis scaunul Săliştei , identificăm aşezările   Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Fântânele, Sibiel,, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina (Irimie şi colaboratorii,1985). După cum se ştie, toate  aceste aşezări au intrat în secolele XIV – XVII în componenţa ducatului transilvănean al  domnitorilor Ţării Româneşti, sub denumirea de Ducatul Amlaşului, cu administrare şi cetăţi proprii şi în aceeaşi formă de organizare cu Ducatul Ţării Făgăraşului, de peste râul Olt. În contextul amintit, ridicarea unei biserici ortodoxe în Răşinari, la anul 1383, cu sprijinul lui Radu Basarab va fi dovada interesului purtat  de către voievozii munteni pentru locuitorii de pe Cibin şi a prestigiului de care se bucurau conducătorii (cnezii) mărgineni în relaţiile lor cu domnitorii şi dregătorii Ţării Româneşti. Erau  preocupări şi raporturi bilaterale, de creare a unui climat favorabil dezvoltării în perspectivă a unor relaţii economice româneşti în spaţiile Sibiului şi Făgăraşului, una din condiţiile obiective pentru realizarea unităţii statale de mai târziu( Nicolae Nistor şi Mihai Racoviţean,1985; Dumitru Moga, 1982).
     Călătorind, dar, în spaţiile geografice ale Mărginimii Sibiului, prin cele două constelaţii  naturale cu determinări antropologice, vom descoperi , pe faldurile celor doi munţi  pajişti înflorite şi versante împădurite, ori  curmături sculptate de vreme din zbuciumul apelor repezite acolo de culmi şi de creştete, vom descoperi ,prin ei , cărări pitoreşti  şi accesibile, care au înlesnit circulaţia şi umanizarea unui relief  climax, în trepte, de la poalele munţilor spre vârful acestora, cu statorniciri umane de secole care se materializează şi astăzi în  sălaşe, colibe şi mai nou, cabane şi aşezări turistice, presărate peste tot, pe  trupurile acestor prielnici munţi. Pentru că netezimea culmilor, lipsa crestelor pronunţate şi a piscurilor stâncoase, prezenţa înşeuărilor largi  şi  lipsa pădurilor excesiv de întinse, lipsa abrupturilor  de pe laturile lor nordice şi rotunjimea formelor orografice îi califică, deopotrivă, pe cei doi munţi, ca având un caracter de ospitalitate, pentru o dezvoltare a unei vieţi umane intens pastorale, caracteristica unui relief uşor ondulat, într-un spaţiu diferenţial armonizat, de o intensă vitalitate cu adevărat  matricial mioritică, aşa cum îl identifică  , cu atributele  sale  ontologic – metafizice, Lucian Blaga, în subima sa Trilogie.    
     Mai mult, acest spaţiu montan , uşor accesibil a favorizat instalarea pe bordura nordică a  munţilor Cibin , la  mare altitudine , mari aşezări umane, cazul   satelor Poiana Sibiului şi Jina, două dintre cele mai înfloritoare sate din România şi nu numai, iar în partea  sudică acestora,  până  sus, la 1500 m altitudine , a unor  puzderii de sălaşe şi colibe, de case şi  grajduri, de târle  şi chiar livezi de meri, până departe în munţi, în direcţia Cindrelului şi Frumoasei. Nu mai vorbim de  prezenţa în munţii mărgineni , la altitudini şi mai înalte, a multor obiective turistice , evidentă fiind Staţiunea Climaterică Păltiniş, situată la altitudinea de 1478 m . Staţiunea Păltinis este una dintre cele mai vechi staţiuni  de acest gen din ţară, singulară prin altitudinea la care este aşezată şi benficiază de prezenţa în apropierea ei a circurilor glaciare şi a iezerelor, ca formaţiuni geologice periglaciare  şi glaciare unice,  formaţiuni geologice situate pe latura nordică a munţilor Cindrel , cât şi prezenţa unei flore şi faune, în tipologii de o mare diversitate , cu multe elemente endemice, în perspectiva unui peisaj  variat, prin configuraţia geografică, dar de o uşoară accesibilitate, caracterizată prin prezenţa mai multor trasee turistice, de o mare atractivitate.
      Pe  plaiurile Săliştei şi Jinei, pe lunga lor culme, la cumpăna ei, începând cu cele de la Guga Mare şi Guga Mică, de pe teritoriul Jina, urcă  de multe secole, pentru a o străbate lejer, unul dintre cele mai vechi şi mai lungi drumuri pastorale, de legătură cu  Novacii şi  cu alte aşezări de la poalele Carpaţilor sudici. Pajiştile  întinse şi grase, drumurile accesibile şi roirile de construcţii din această zonă, ca şi din altele asemenea , identificate pe toată latura nordică a munţilor Lotrului şi Cibinului, crează  vara aici impresie de activitate parcă mai bogată şi mai vie decât cea de la baza munţilor( Lucian Badea şi col.,1985). Condiţiile  naturale favorabile economiei pastorale, gradientic asemănătoare zonelor de la baza Alpilor elveţieni şi a Tirolului austriac, au permis  popularea acestor doi  munţi şi valorificarea lor economică, pastorală, silvică şi chiar agricolă, baza existenţei umane, aici, de veacuri. Regretabil este faptul că astăzi, din cauza unor migraţii de populaţii  din aceste locuri spre alte localităţi cu condiţii urbane mai favorabile şi spre alte activităţi profesionale, resursele  naturale ale acestor munţi sunt tot mai puţin valorificate, cu impactul negativ  în realizarea veniturilor  din creşterea animalelor  şi  agricole.  Şi totuşi, graţie dezvoltării altor ramuri economice  în mărginime şi  perimărginime,un mare aport, avându-l astăzi agrotuirismul, locuinţele şi aşezările  mărginene nu se restrâng, ci ,mai mult, se consolidează şi bat recordul  devenirii  lor  , de la o zi la alta, tot mai frumoase şi mai înfloritoare!.
       Părăsind înălţimile  mijlocii şi coborând la poalele Lotrului şi Cibinului, vom descoperi aici un alt  segment  matriceal din universul  geografic-economic şi cultural – spiritual al Mărginimii, cel al depresiunilor Sibiului şi Săliştei. Aceste depresiuni  dantelează poalele munţilor cu păduri  întinse de stejar şi de şleau în terasele, luncile şi agestrele sudice ale Cibinului şi Sadului cu mulţimea de afluenţi adunaţi la centrul acestora. Aici  stratificaţiile litologice şi direcţia drenajului  au favorizat sculptarea în rocile relativ dure, a unui lanţ depresionar montan, accesibil pe toată latura nordică , cu rolul de conservare a legăturii monolitice  a  antropologicului perimontan şi depresionar cu muntele, printr-o fâşie de trecere proluvo -aluvială,  cu un glacies fragmentat , în cuprinsul căruia  se află înşirate toate  satele mărginenilor. Se poate aminti aici că, urmare a efectului glaciaţiunilor din cuaternar, mai precis, din pleistocenul cunoscut ca perioada în care s-au desfăşurat fazele glaciare,  depresiunile de la poalele Cindrelului şi Lotrului au fost terasate interglaciar cu depozite proluvo-aluviale, iar cea mai joasă terasă depresionară, situată în cea mai apropiată zonă a albiei Cibinului şi  parţial a Sadului aparţine ultimei perioade glaciare Wurm- Vistula.    Această terasă a rezultat  din materialele detritice dislocate din cei doi munţi în postglaciaţia Wurm(Vistula),de  acum 15-16000 de ani, depozite şi astăzi la zi, rămase, urmare a terminării - întreruperii  scurgerilor  glaciare, în găleţile( Iezerele Cindrelului), precum şi din depozitele aluviale pre şi postglaciale, toate aşternute pe straturile  perioadelor geologice tortoniene, sarmaţiene, panoniene sau euxinice, ,după caz, acestea ,determinându-şi amplitudinea în bazin în funcţie de arealele de subsidenţă marină ale  stratificaţiilor geologice respective..
   Revenind la  aspectul geografic al zonei  se reţine prezenţa în peisaj a reliefului de o mare amplitudine, de la 400 m în Depresiunea Sibiului ,la  700 m în piemontul Gura Râului, la 1478 m , la Staţiunea Păltiniş şi de 2268 m , în vârful Cindrel- Frumoasa. Un relief în trepte şi acoperit  în mare parte , pe lângă  fitocenozele de pajişti permanente, diferenţiate tipologic de climaxul-altitudinal, şi de  pădurile de Quercete şi Făgete, pe etajul altitudinal de la 500 la  800 m, de pădurile de Făgete, pe etajul nemoral  de la 800  m la 1000 m, de pădurile de Făgete şi de Molidete( picetae) , pe etajul  de la 1001 m la 1250 m, de păduri le de Molidete şi de Abiete, pe etajul , de la 1251 m la 1650 m- 1700m şi de zona pajiştilor alpine, cu Pinus cimbra  şi Ienuperus  sp.,pe etajul boreal, la altitudinea de peste 1700 m. 
   Revenind la abordarea aspectelor de antropomoefism al acestei mari zone şi al universului economic şi spiritual-cultural al Mărginimii Sibiului, continuarea populării munţilor şi piemonturilor Lotrului şi Cibinului  în zonele de “Margine” şi montane este dovedită de izvoarele arheologice, aşa cum am mai arătat, ca având o vechime de  peste  10.000 de ani. Antropomorfismul a fost cercetat şi descoperit aici , ca fiind apropiat de sfârşitul ultimei glaciaţii. Şi nu e un miracol  faptul că satele din munţi, cu accesul , atât spre largul depresiunilor, dar şi spre interiorul munţilor, de-alungul văilor perimontane, sunt legate istoric , ca  rezultat al transhumanţei şi al tradiţionalelor legături economice, cu aşezările de la sud de Carpaţii Meridionali. Un exemplu îl constituie “ Villa Gallis”, adică aşezarea Galeş de astăzi , din Mărginime. În perioada  cât această localitate era cuprinsă , alături de celelalte aşezări limitrofe în Scaunul Săliştei, acestei aşezări săliştene i s-au găsit surori  de nume, de obiceiuri şi de port , urmare a fenomenului de transhumanţă,în mai multe părţi ale ţării. Aceste aşezări ,omologe celor din Mărginimea Sibiului   sunt  atestate încă din secolele XII-XIII şi dovedesc  transhumanţa intensă a locuitorilor păstori din  Mărginime. Ei treceau munţii cu turmele de oil , până la Dunăre şi Marea Neagră, până în Crimeia şi Caucaz( Mariana Rusu, 1997; Constantinescu-Mirceşti, 1976) şi îşi organizau noi aşezăminte în zonele de  păşuni  cu climat mai favorabil în timpul iernii..    Şi nu întâmplător , cea mai apropiată  “ surată” a Villei Gallis o găsim pe celălalt versant  al Carpaţilor, în Argeş. Această similitudine  toponimică şi antropogenetică demonstrează  istoriceşte, ca un argument în plus, că munţii care despărţeau  pe românii din  Ardeal de cei din Ţara Românească, în fapt îi unea şi nu i-a putut  despărţi niciodată( Dumitru Moga, 1982).
  Se deduce, dar , cel puţin economic,    păstoritul a fost din vechime  îndeletnicirea de bază a locuitorilor din Mărginimea Sibiului, cu început în epoca primitivă , continuat  cu intensitate mărită în perioada dacică şi cea daco-romană, devenită înfloritoare în secolele XVII- XIX. În context,  însăşi din perioada romană  ,documentele istorice confirmă că unele păşuni din Munţii Cibinului  erau considerate “ patrimonium caesaris” şi erau arendate  acelor “ conductores pascui” sau unor asociaţii de vite , celelalte rămânând în folosinţa populaţiei autohtone ca “ ager stipendiarius”. Aceleaşi pajişti vor fi împărţite în secolul  al XII  între mărgineni şi saşii colonişti  aduşi de regele Gheza al II-lea , la anul 1142 , strămutarea saşilor, fiind determinată de inundarea de către Marea Nordului a  provinciilor saxone  Holand, Ziland şi Flandra.  Pe saşii aduşi în aceste teritorii transilvane, regele ungar avea să-i înzestreze , în detrimentul Mărginenilor , printre altele, în regimul de folosinţă, cu păşunile munţilor Cindrel şi Lotru, prin actul  “ andreanum decretum “ ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa, 1985; Irimie şi colaboratorii, 1985). Acest act poate fi considerat  pentru mărgineni, un act ostil, de frustrare a  lor de drepturile naturale asupra  munţilor. În alt  context,  în  sensul aprecierii economice a celor doi munţi , merită a fi  evidenţiat un alt document, de la anul 1721  , care înscrie, de această dată, aprecieri economice asupra munţilor aparţinători satelor Sălişte,Fântânele, Galeş, Sibiel, Tilişca,  şi Vale , ca fiind  “foarte buni, atât pentru semănături, cât şi pentru fâneţe şi păşuni, fiind mai mult întinşi decât înalţi şi îi stăpânesc, împărţiţi în familii,  fiecare proprietar, având aici clădiri comode de locuit”.  Iată , dar, un document prin care se confirmă inductiv şi starea economică şi socială a locuitorilor Mărginimii, de la 1721, o apreciabilă bunăstare , graţie valorificării munţilor şi sacrificiilor transhumanţei.
     În dimensiunile matricei spaţiale a Lotrului şi Cibinului, se cuvine a se releva , în continuare, aşezările şi civilizaţia  din Mărginimea Sibiului , începând de la “Poarta veche boiceană”, sau “ Poarta lui Traian” , de acum 2000 de ani, acolo unde romanii ridicaseră castrul “ Caput sttenarum”, , începând, dar, cu satul Boiţa şi continuând pe toată întinderea pericarpatică a Lotrului şi Cibinului.   Perlele  de aşezăminte  mărginene din şiragul amintit, fiecare cu valenţele sale specifice de identitate, de proprie stare, de istorie şi de mit ,se vor releva  dictate de vicisitudini sau  în magia dezvoltării  acestei zone, pe măsura strălucirii lor, cuprinse în numeroase monografii  şi documente de arhivă.
      Trebuie, în acelaşi timp,  amintit, în contextul istoric, organizarea statală în zonele mărginene ale  munţilor Cibin şi Lotru şi cu deosebire, impactul negativ al retragerii aureliene asupra intregului Ardeal. Or, se ştie  că împăratul Aurelian , la anul 274 d. Cr. , luând act de urgiile migraţiilor răsăritene, care ameninţa tot mai vizibil şi în mod repetat Imperiul Roman , din mai multe direcţii, a retras armata şi administraţia din oraşele şi fortăreţele dacice, masându-le tot mai concentrate   pe malul  estic al  Dunării. De aici se poate aprecia atitudinea laşă a administraţiei romane de răsărit, care , deşi exploatase intens  Dacia , transformată în provincie romană , într-un interval de 170 de ani şi după care trăise  aristocraţia, armata şi populaţia Romei şi mai târziu  a Bizanţiului ,după bogăţiile şi după truda populaţiei marii provincii  dacice care,acum, în loc să o apere în faţa năvălirilor sălbatice , a părăsit-o fără a opune rezistenţă( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa)..  Desigur, dacă  regatul Daciei  bine organizat şi  înfloritor în perioada regilor Burebista şi Decebal ar fi dăinuit, cu siguranţă, la acea puzderie de populaţii în valuri de migraţie,distrugătoare de civilizaţie care n-ar fi reuşit uşor să calce spaţiile dacice.  Şi, cum putem să traducem  faptul că acest împărat, Aurelian care, întinând memoria cuceritoare a lui Traian,  şi-a retras neputiincios armata şi instituţiile  într-o  notă de indiferenţă faţă de destinul populaţiei dacice , lăsată fără apărare în faţa  năvălitorilor  sălbatici ( Ion Albescu, Monografia satului Boiţa).
    Populaţia dacă ,văzându-se  fără apărare la puhoiul hoardelor de goţi şi sarmaţi, în faţa unor sălbatici lipsiţi genetic de omenie şi milă, lipsită, fiind de instuţia romană de apărare, şi pentru că Dacia , devenită provincie romană, nu mai deţinea instituţiile sale proprii de apărare şi de administrare pe care le avea în organizarea statală dacică anterioară, a fost vulnerabilă la valurile de  migraţii de secole şi a trebuit să se retragă din faţa acestora, să părăsească aşezările  lor  şi să ia în masă drumul  spre ţinuturile greu accesibile hoardelor  devastatoare, spre munţi şi spre ascunzişurile codrilor. În acest context istoric, au apărut , în bazinele  Cibinului  şi Târnavelor, ale Someşului şi Crişurilor , insule  rămase  mai puţin locuite de autohtoni, care ulterior  au fost populate de maghiarii ajunşi ca val migrator în Câmpia Panoniei, unde  s-au aşezat definitiv şi s-au organizat ca stat, şi care  apoi  au expansionat şi  în teritoriile dacice  rămase mai puţin populate. Pentru că numărul lor nu era atât de mare, încât să ocupe întreg teritoriul rămas mai puţin populat, regele lor a încuviinţat   popularea unor ţinuturi dacice mai libere  din această zonă , la 1142, cu populaţia saşilor  , a cărei teritorii au fost inundate catastrofal de Marea Nordului.
    Populaţia autohtonă dacică latinizată, prin impunerea administraţiei şi instituţiilor romane , inclusiv a limbii latine, pe periada de 170 de ani de ocupaţie romană a Daciei, acum retrasă în munţi , în alte locuri dacice, mai izolate, s-a ocupat aici cu creşterea animalelor, la început , pentru  un strict existenţial, apoi cu exploatarea lemnului întinselor păduri, cu construirea de colibe şi sălaşe, transformându-se ,în munţi, într-o civilizaţie de “ colibaşi”, cu  un potenţial economic tot mai ridicat, din creşterea animalelor şi din exploatarea lemnului.   Aceştea vor comunica între ei economic şi social, la început pe cărări ascunse şi se conduceau după legea locului “ jus valachicum”.  Mărginenii Sibiului , în fapt, în majoritate dacii fugiţi de la şesuri, au supravieţuit aici, în ciuda valurilor de migraţii răsăritene şi de ocupaţie cu populaţiile de maghiari şi saşi a terenurilor de şes.. Ei nu au încetat să se dezvolte economic şi social ,aici, chiar în condiţiile vitrege ale munţilor şi a tranhumanţei, ceea ce a permis tot mai mult schimburile economice, în special cu produse zootehnice şi lemn ,iar prin penetraţia expansivă a acestora de la munte la şes  în piaţa   populaţiilor de maghiari şi de saşi , aceştea vor reuşi ,în timp,  chiar strămutarea   în  mod  gradat în  spaţiile  lor  de cuvenienţă strămoşească!. Mai mult,  migrarea lor în munţi, în spaţiile de relief frămmântat, în acel spaţiu ondulat, identificat de Lucian Blaga în metafizica universului mioritic, avea să-i transfere  definitiv  din spiritul unui spaţiu ontologic plan, al şesurilor, mai puţin ondulat, în spiritul unui spaţiu învălurat intens, determinant al reperelor matricei spirituale şi de civilizaţie, emblematice   Mărginimii Sibiului.
      De aceea, se cuvine a introduce astăzi, în circuitul cultural şi turistic naţional şi european, localităţile Mărginimii Sibiului , fără selecţie şi, îndeosebi, ca un model antropologic existenţial şi se poate comenta imaginea matriceală  ontologică şi spirituală a aşezării Gura Râului, ca un reper mărginean. Pentru că, intrând în această aşezare din Mărginime, aşezată de la poala Cindrelului, până “sub Iezere” , o simţi hărăzită de Dumnezeu  a exista în acest cadru pitoresc , fascinant şi de invidiat, îi vezi gospodăriile îngrijite  şi străjuite de semnul crucii aşezat pe frontispiciul de la stradă al fiecărei case şi poţi lesne gândi  cum aici obiceiurile şi tradiţiile populare  au putut fi spiritualizate şi sublimate de poetul şi cărturarul George Coşbuc în poemul  “ Nunta Zamfirei”, iar Lucian Blaga  avea să esenţializeze, tot aici, matricea ontologică a spaţiului mioritic şi să statornicească principiul ontologic “ Veşnicia s-a născut la sat”, ingerii cristici cu-vântându-i gândul din casa preotului Manta ( Gheorghe Apetroae, Gura Râului , frumoasă aşezare…,Tribuna Sibiului  din 25 ianuarie 1999 ).
      Spaţiile lor eterne aveau să imprime generaţiilor noi mărginene, trăirile în imaginile perene, de dorul cosmic al locurilor!  Şi numai acest dumnezeiesc spaţiu, atât pentru cei  plecaţi de aici, în transhumanţă, cât şi pentru cei locuind mereu în el ,rămaşi în truda locurilor şi în aşteptarea  celor plecaţi din ele, trăindu-le întoarcerea, putea să-i copleşească dorul şi zbuciumul existenţei , atăt pe cei rămaşi cât şi pe cei plecaţi, iar dorul lor , cel mai intens aici, în condiţiile antropologice ale acestor locuri mărginene aveau să şi-l aline prin doine şi prin cântece , în tradiţia şi graiul locurilor.
      Numai acest spaţiu învălurat , mioritic, de dor, mult mai cromatizat şi mai teofonicizat decât spaţiile plane, de şes, va reuşi să-i  recheme, reverberând  cu intensitate , pe cei plecaţi din el  şi să-i  adune la obârşie, în răsărirea lor din  mijlocul munţilor şi al stâncilor, din orice spaţii în platitudine  şi să rămână înrădăcinaţi  în el pentru eternitate, adică în satul de acasă, satul lipit de munţi, satul stabil şi neclintit, de obârşie păstorească.
   De aceea, nu puţini sunt românii din Mărginimea Sibiului, care pentru păstrarea locurilor şi graiului strămoşesc , şi-au dat din plin jertfa lor de sânge pe altarul unităţii naţionale şi, în fond, aceasta este soluţia , de mare responsabilitate, în exerciţiul de destin al fiinţei neamului.
    Se cade, dar, să considerăm , acum , la confluenţa dintre două milenii , lupta de cristalizare culturală şi spirituală a neamului  românesc din toate timpurile, de pe aceste locuri , ca de pe multe altele etern româneşti, de dobândire sau redobândire, de apărare sacră prin jertfă, a gliei strămoşeşti,  glie de prea multe ori sfârtecată de străinii de locuri şi de neam, de luptă pentru libertate ,pentru drepturi democratice şi civilizaţie naţională, principii de existenţă proprii dreptului nostru  genetic , istoric, proprii  tradiţiilor şi aspiraţiilor noastre naţionale.
      Este, dar, de datoria oricărui bun român  , acum , ca şi înnainte, acum şi din totdeauna , de a memora  în graţie deplină  pe oamenii care au contribuit la conservarea şi întărirea identităţii noastre naţionale şi în speţă, pe oamenii politici şi de cultură,de spiritualitate românească şi nu puţini au fost fiii Mărginimii  Sibiului. Luând de model, ASTRA, dintre aceste personalităţi mărginene, multe au fost active în lupta de identitate naţională a românilor  în  Asociaţiunea pentru Literatura şi  Cultura Poporului  Român – ASTRA,  implicate profund , sub stindardul naţional al ASTREI , în actul de Unire a românilor , de la 1918, ca şi în cel al  consolidării Unirii, după 1918 . 
      Asemenea multor locuri  româneşti, încărcate strălucit  de  spiritul adânc şi înalt al conservării matricei spirituale  naţionale , locurile  Mărginimii Sibiului, încărcate de mileniile de umanitate şi spiritualitate naţională constelară aveau să sublimeze, în oamenii lor de seamă, principiile  unei existenţe culturale şi spirituale româneşti  nobile şi intens creatoare.
     Desigur, la un loc de cinste vor fi aşezaţi oamenii cei mari ai Săliştei Sibiului şi se cuvine îngăduinţa de a enumera chiar şi numai câţiva dintre aceştea, precum: profesorul Onisifor Ghibu (1883-1972), cel care a propagat idealurile de unitate naţională ale ASTREI în Basarabia,  istoricii prof. univ. Ioan Lupaş (1880-1967) şi prof.  dr. Ioan Moga(1902-1950), filosoful hegelian, academician D.D. Roşca( 1880-1967), academicianul  Andrei  Oţetea- Sibiel (1984-1972), publiciştii  Axente Banciu  ( 1875-1959) şi Dumitru Lepădat (1861-1954), cineastul Victor Iliu ş.m.a. De reţinut numele  primarului săliştean Toma Lupaş ,un inimos săliştean contemporan nouă care, conştient de valorile culturale si spirituale istorice ale Săliştei Sibiului  , în perioada primatului său , a punctat, prin actualizarea valorilor  istorice săliştene , restituirea ,acestei localităţi mărginene, a personalităţilor  sale.
       Răşinarii  Mărginimii  Sibiului , la fel ca şi Săliştea Sibiului , are marele merit  de a ajunge într-o perioadă importantă un exponent cultural şi spiritual pentru  destinul nostru naţional , prin adopţia  marelui ierarh mitropolit Andrei Şaguna  şi deveni leagănul ortodoxismului în Ardeal, dar şi pentru că a dat  naţiunii române mai mulţi oameni de seamă. În primul rând l-a dat pe  poetul şi omul politic Octavian Goga, identificat cu poetul cel mai de seamă al Ardealului, un împătimit şi un înflăcărat luptător naţional  pentru întregirea ţării( Onisifor Ghibu, despre Octavian Goga, 1972), cu Ardealul robit de unguri  şi cu Bucovina  furată şi sfârtecată de habzburgi( Octavian Tăzlăuanu, 1915)…. Lângă Octavian Goga am putut  aşeza şi alte personalităţi răşinărene. Amintim ,aici, pe dr. Daniil Popovici Barcianu (1875-1900), botanist, pedagog, publicist, secretar al ASTREI, semnatar al Memorandumului de la 1892, apoi  publicistul şi politicianul agronom Eugen Brote (1850-1912), doctorul Traian Bratu (1875-1940) şi , nu în ultimul rând, generaţiile nobile de  preoţi  Cioran, care aveau să dea  universalităţii spirituale pe filosoful Emil Cioran şi de preoţi Barcianu, din care a descins , după cum bine am fost informat , şi vicepreşedintele  şi secretarul literar actual al ASTREI, prof. Virginia Hodorogea.. Legat tot de Răşinari,de spaţiul cultural-spiritual mărginean, cu prisosinţă trebuie revenit şi  memorat Andrei Şaguna(1808-1873), cel care a păşit neînfricat în fruntea mişcării naţionale, în tumultul revoluţiei române de la 1848, cel care a restaurat Vechea Mitropolie a Transilvaniei, desfiinţată la anul 1702 şi restaurată de acesta  în anul 1853, cu reşedinţa la Sibiu, cel care ,în anul 1861, obţine dreptul de înfiinţare a  Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, o asociaţie care avea să devină templu de cultură şi spiritualitate naţională ,până în anul 1946 şi să redevină, după 1990, o mare tribună de luptă , prin literatură şi cultură, pentru realizarea idealului etern de unitate naţională  a populaţiei din spaţiile continuu româneşti, iar răşinărenii l-au adoptat pe Andrei Şaguna pentru eternitate, gâzduindu-l , într-un mausoleu somptuos,întru odinna sa veşnică. 
      Să nu uităm ,apoi, originea, tot din Mărginimea Sibiului, din Sadu , a marelui cărturar român, Inochenţie Micu Clein (1692-1768). Acesta a fost consilier imperial, baron şi membru al Dietei Transilvaniei, filosof şi preot ,episcop greco catolic român, mare iluminist şi luptător pentru confesiunea sa  şi pentru drepturile românilor cuprinse în  codixul “ Supplex Libellus Valachorum şi, tot din Sadu , Samuil Micu Clain(1745-1806),teolog, istoric, filolog, filosof  iluminist, reprezentant de seamă a  Şcolii Ardelene , cel care a elaborat fundamentele filosofice ale mişcării spiritual-culturale ale Şcolii Ardelene( Lucian Blaga, Gândirea românească  în Transilvania).
    Să nu uităm că în ţinuturile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş şi-a petrecut o bună parte din ultima perioadă a vieţii sale, Constantin Npoica (1909- 1987), filosof, eseist şi scriitor. Constantin Noica, doctor în filosofie, cu afinităţi spre  fenomenologia elaborată de Martin Heidegger ,şi ale cărui seminarii le va frecventa, la Berlin, acuzat de susţinerea ideologiei legionare , între anii 1949-1958 îl vom găsi cu domiciliu obligatoriu  la Câmpul Lung Muscel., iar din anul 1958   arestat  şi eliberat în anul 1964. Din anul 1964, până în anul 1974  lucrează la Centrul de Logică  , ca cercetător şi ţine seminarii private de filosofie  platonică, kantiană şi hegeliană, printre discipolii seminarişti care l-au frecventat şi printre corespondenţii epistolari, numărăndu-se şi Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Alexandru Dragomir,  Dan C. Mihăilescu, Sorin Vieru  şi alţii. Începând cu anul 1975 , îl vom găsi în spaţiile Mărginimii Sibiului, la Păltiniş, acolo  unde timp de 12 ani a reflectat  asupra cu-vântului scris şi rostit, asupra fenomenologiei de fiinţare-întrufiinţă şi asupra adevărului -aletheiei socratice ,fiind deschis în permanenţă dialogului cu discipolii şi numeroşii admiratori ai săi ( Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş) . Este înmormântat în luna decembrie a anului 1987,  lângă Schitul Păltiniş, spre a rămâne, după dorinţa sa,  ontologic  , în eternitatea materială şi spirituală a spaţiilor mărginene.
        Iată, dar,  ce densitate de creativitate  culturală , spirituală şi ştiinţifică se află , pe stâncile spirituale, în solul  economic şi cultural şi spiritual, fertil al locurilor mărginene!
 Iată aceste principii existenţiale de civilizaţie generate de tradiţiile istorice ale acestor locuri, absorbite cu nesaţ  de noile generaţii, spre a se nutri în conştiinţă şi împlini naţional, prin rădăcinile viguroase, ancestrale!   Iar acest spaţiu , constituit din elemente geografice , economice, culturale şi spirituale mărginene, componente  principiale ale spaţiului şi câmpului spiritual românesc,constituie un  factor prim, reper de geneză naţională unitară.   Acesta este, în fapt, şi dezideratul ASTREI , de la înfiinţarea sa, ca şi cel de acum.  Ea s-a aprins  stea transilvană pentru a arde, în luminare naţională  cu flacăra idealurilor româneşti de libertate şi unitate , emanaţii ale revoluţiei de la 1948 şi , în aceeaşi măsură, din spiritul de latinitate şi românism al Şcolii Ardelene, pentru a se înălţa în iluminare şi deveni, prin propagarea culturii şi ştiinţei, călăuza şi modelul de formare a conştiinţei noastre de naţiune unitară multimilenară.
      Prin ce reuşea, dar ASTRA, încă de la 1861, acest imperativ românesc din prim-planul Mărginimii Sibiului, devenit naţional ?!. Prin seminţele nobile de cultură, îndeosebi transilvană, pe care aceasta le-a semănat cu sârg,în din ogorul spiritual- cultural românesc, ca să răsară iubirea fraternă, unitatea în gând şi în simţire, românească, pentru a creşte şi a rodi un spirit înalt naţional, civilizator, în toate sufletele- şimţirile şi conştiinţele române din toate spaţiile noastre existenţiale.
      Vorbind de modele, în lupta ASTREI, dusă în toate planurile, pentru săvârşirea Întregirii şi conservării unităţii naţionale, luptă  câştigată şi consfinţită prin actele politice de la 1918, la locul de înaltă cinste  se află   mulţi astrişti din Mărginimea Sibiului.
      Un model , graţie succeselor  economice şi cultural- spirituale, în desăvârşirea Unirii, îl constituie  aşezarea mărgineană Săliştea Sibiului. Această aşezare  a fost reprezentată semnificativ la Adunarea de la 1 Decembrie, de la Alba Iulia, de 12 delegaţi.  Mai mult,dintre delegaţii acestei aşezări,  istoricul prof. univ. dr. Ioan Lupaş, medicul dr. Nicolae Comşa şi învăţătorul Dumitru Lepădat, toţi membri activi ai ASTREI Sălişte şi colaboratori distinşi ai ASTREI centrale, au avut înalta cinste de a fi aleşi în Marele Sfat Naţional Român.
      Ca şi înainte de 1918, ca şi atunci, la 1918 şi astăzi, condiţiile culturale şi sociale ale populaţiei româneşti ,în principal din spaţiile populate şi de alte naţionalităţi, tot  mai mult se deteriorează. Şi aceasta se întâmplă, în principal în condiţiile unei ofensive politice panmaghiare , netolerante, cu susţinere politică ,în inconştienţă, cu multă uşurinţă, chiar  de la Bucureşti, pe toate planurile.  Suntem la timpul  când în propria lor ţară , românii din aceste spaţii conlocuitoare sunt tot  mai îngrădiţi, în variate forme, în a se manifesta cultural şi spiritual, în graiul şi tradiţiile lor,simţindu-se singuri în propria lor ţară, când  agenturile străine şi uneltele lor de aici, trădătorii noştri de neam, încearcă să propage chiar şi autonomia Transilvaniei şi mai nou, federalizarea, când  cei parcă cuprinşi de hipnoză  au luat act ,dar au uitat  cu uşurinţă de atrocităţile comise de instituţiile  austro-ungare  şi maghiare  asupra populaţiei autohtone – române în decursul secolelor în propriile, în legitimile sale spaţii existenţiale , notând , numai, din experienţa negativă distrugerea sutelor de lăcaşe de cult ortodox de către armata austro-ungară în Transilvania şi tortura intelectualităţii româneşti, a celorlalţi  români în aşezările  ocupate de instituţiile maghiare, cu fanatism  şi sadism, în urma odiosului Dictat de la Viena, din 1940. 
          ASTRA  rediviva trebuie să vegheze şi astăzi ,ca şi înainte de 1918, la unitatea naţională, la reîntregirea naţională şi la conlocuirea armonizată  a tuturor  locuitorilor, indiferent de naţionalitate din toate spaţiile etern  româneşti. ASTRA  a devenit , deja, prima societate culturală naţională  competentă cultural şi capabilă de a reuşi, într-un termen scurt, să înlocuiască din spiritul  multor locuri româneşti  elementele antinaţionale şi să-l înnobileze cu elemente cu valenţe naţionale, de armonizare interetnică, un model constituindu-l , în acest sens, Mărginimea Sibiului.
           ASTREI îi  revine, dar, sarcina să conştiientizeze, în primul rând  tineretul român intelectual de  necesitatea  conservării şi întăririi unităţii naţionale, prin actul de cultură şi prin progresul economic al populaţiei din fiecare aşezare românească , să-l antreneze  într-un demers  economic, social şi politic unitar naţional, favorabil naţiunii române , în spaţiile ei, de aici, ale Mărginimii Sibiului şi de pretutindeni.
     Să esenţializăm, dar, în acest final al comunicării mele, că munca cu folos, graiul , dorul, doina, folclorul , în general, apoi portul, dansul , artizanatul  şi tradiţiile locului  sunt principii ale etnogenezei poporului român, ce curg osmotic în eternitatea culturală şi spaţială  românească, filoane de aur, de tezaure cultural-spirituale, nestemate mult râvnite de alţii şi care sunt la mare cinste aici, în  Mărginimea Sibiului, o vatră incinsă de românism, o mină bogată de cultură şi spiritualitate, de valori  umane care reuşesc să identifice în eternitate  un ţinut  nobil româmesc , căruia cu greu îi poate fi depăşită strălucirea bogăţiei sale milenare!    Gheorghe  Apetroae  Sibiu,  membru fondator şi activ al ASTREI rediviva, publicist.