joi, 23 februarie 2012

Literatura, Ai locul pretutindeni, Gheorghe Apetroae Sibiu

AI LOCUL PRETUTINDENI


 din volumul " Despre  neînceput", Editura Hermann, 1991






Trecutul ţi-l cunosc:
E locul libertăţii Lui 
sub bolta
unei vechi grădini...
E Epicur:
un arbore crescut înalt,
din locul tău şi timp...


Poţi şi pleca!...
Ce şes , în El, vei înflori?...
Al libertăţii, pretutindeni,
doar timpul timp,
în mâinile tale,
te  poate opri...


Ţi-a fulgerat ideea
cărării înainte,
de străbătut
prin luptă şi curaj !...
Chiar dacă uneori
nu ai decât să cazi,
trăirile-mplinirilor
n-ai dreptul să le scazi...


- Da!  Locul tău
e-n libertate pretutindeni
şi ... în  schimbare,
poţi lesne să-l cuprinzi...
Ajuns la porţile închise,
cu cheia  faptelor,
pe toate le încearcă
şi poţi să le deschizi,
în libertate,
pentru orice vise!...

vineri, 17 februarie 2012

Eseistica, Discurs sociologic, Gheorghe Apetroae Sibiu


 COLOCVIUL CULTURAL  - SOCIOLOGIC  DE  LA  SIBIU      
                                                                             
Discurs encomiastic la deschiderea lucrărilor  Colocviului cultural-sociologic  de la Sibiu ,  ediţia a patra,  2004


0

Gheorghe Apetroae Sibiu - organizator





Literatura. 111 ani de la naşterea lui  Mircea Vulcănescu.

Eseistica.  Discurs sociologic:  “ COLOCVIUL CULTURAL - SOCIOLOGIC 

DE  LA  SIBIU , 2004  -  DESPRE  EXISTENŢIALISMUL  LUI  MIRCEA 

VULCĂNESCU “ -  reluare , Gheorghe Apetroae , Sibiu,  organizator .   

                                       

¤  Onorat auditoriu,

 

        Ediţia a patra a Colocvilui cultural sociologic de la Sibiu  se desfăşoară sub patronajul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul  Naţional  Cultural Sibiu. Instituţia de cultură este reprezentată la lucrările colocviului organizat de noi, intitulat “ Existenţialismul lui Mircea Vulcănescu”, de doamna inspector prof. Aurelia Marcu. Evenimentul are loc în sala de conferinţe a Ordinului Arhitecţilor din România. Ca organizator al acestui colocviu, în numele colaboratorilor mei  la realizarea  tematică a acestui colocviu, ţin să  mulţumesc celor două instituţii  pentru  generozitatea gesturilor  amfitrionice.

       Rostul acestor  colocvii cultural-sociologice, pe care le-am iniţiat şi le organizăm, începând cu anul 2001, în cadrul acţiunilor culturale ale Asociaţiunii ASTRA, este acela de a identifica axiologic şi a reliefa  personalităţile româneşti   din domeniul culturii şi  din celelalte sfere ale societăţii româneşti în dreptul spaţiului  istoric şi contemporan ştiinţific şi cultural, pentru  contributiile conceptuale şi artistice ale acestora în elevarea la cote cât mai înalte a acestor domenii sociale, pentru aportul  sistemic şi syndinamic  în construcţia fortificaţiilor culturale, spirituale şi ştiinţifice ale poporului nostru în spaţiul cultural şi social european.

        De această dată, am gândit la rolul acestei ediţii în actualizarea celui care a  fost Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904, la Bucureşti - d. 28 octombrie 1952, Aiud), sociologul şi eticianul român adânc implicat social şi cultural, acum când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea sa. Acesta a făcut din pleiada de stele ale culturii româneşti, amintind de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petru Comarnescu, H.H. Stahl ş.a., cel care prin întreaga sa activitate  s-a remarcat  un  redutabil publicist şi sociolog, un  strălucit tehnocrat, o fiinţă despre care consider că, deşi regretabil de repede a fost golită de biologic, spiritualitatea-i adâncă continuă a ne vorbi şi a-l   înălţa în panteonul intelectualilor sacri.

  ¤ SCURTE REFERIRI LA EDIŢIILE  ANTERIOARE

    Pentru început, ca iniţiator  şi organizator al colocviilor cultural-sociologice de la Sibiu, îngăduiţi-mi, vă rog, a realiza  retrospectiva acestor colocvii, nominalizând principalele teme şi participanţii cu studii şi comunicări la ediţiile anterioare, precum şi a releva succint  istoricul apariţiei  şi consolidării sociologiei ca disciplină  fundamentală  în ierarhia  ştiinţelor  social-umane.

    Primul colocviu, pe  care l-am organizat în anul 2001, a avut ca temă generală “ Rolul  raţionalismului  în dezvoltarea societăţilor  umane”.  

       Această temă a  înflăcărat  spiritul cărturăresc al unor reputaţi magiştri de la institutele universitare din Sibiu, răspunzând la chemările mele persoanalităţi cu o activitate prodigioasă în planul cultural - filosofic, teologic şi ştiinţific al Sibiului. Amintesc pe domnul prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu, doctor în filosofie,  directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului  Didactic din Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, stat de mult considerat pentru participarea principială constantă a domniei sale cu comunicări  în  colocviile anterioare ediţiei de astăzi, un prim exponent al acestei activităţi cultural- sociologice. Tema prezentată de domnia sa  în primul colocviu a fost “ Raţionalismul cartezian reflectat prin prisma criticismului raţionalist kantian şi raţionalismul contemporan la Ferdinand Gonseth,  Jean Piaget,  Gaston Bachelard,  Karl Popper şi Thomas  Kuhn. Tot la prima ediţie a colocviului cultural sociologic de la Sibiu, conferenţiarul universitar  filolog dr. Anca Sârghie, de la Universitatea “Lucian Blaga “ din Sibiu, a comunicat  doct despre “Opera filosofică a lui Rene Descartes comentată de Constantin Noica”.  De asemenea, prof. univ. ing.  Alexandru Cinteză, de la Academia Trupelor de Uscat , specialist în astronomie şi teoria erorilor, a comunicat în termeni cardinali, despre “ Incertitudine, hazard şi ştiinţă şi despre opoziţia dintre raţionalismul cartezian şi empirism”.  Personal am comunicat  “ Principiile raţionale admise în concepţiile sociologice ale reprezentanţilor Şcolii de la Frankfurt şi ale “Noii Filozofii”, cu extrapolări şi valorizări  ideologice în planul politio-social al societăţii româneşti contemporane”.----

        Referindu-mă la  a doua ediţie a Colocviului cultural-sociologic de la Sibiu, care a avut loc în anul 2002, în această ediţie s-a abordat o tematică mai  variată pe domeniul valorilor  culturale  româneşti, raportate la cele europene.  A fost  de substanţă axiologică, cu valenţe cultural - sociologice deosebite,  comunicarea şi intervenţiile realizate de prof. univ. dr.  Ioan Mariş, de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Acesta  a prezentat studiul “ Conceptul de blagism în filozofie şi literatură”.

       Aceeaşi factură a înregistrat şi participarea  prof. univ. dr .  Ilie  Moldovan.  Acesta a comunicat dintr-un spaţiu în valenţe liturgice “ Despre valorile cultural - religioase şi compatibilităţile axiologice între religie şi cunoaşterea ştiinţifică, cu referire la Toma d - Aquino,  Soren Kierkegaard  şi Louis  Lavelle, accentuând pe aspectele de teologie morală şi de bioetică, cu implicare în morala socială  şi în credinţa ortodoxă a neamului românesc întru iluminarea-i cristică. --- In acelaş context, prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu a  dezvoltat, în cea de a doua ediţie a colocviului, tema “ Valori ale umanismului”, iar profesorul filolog Virginia Hodorogea, vicepreşedinte al  Asociaţiunii “ASTRA” a comunicat colocviului, într-un eseu estetizat şi expus eclatant, înveşmântat cu un tezaur de metafore, despre “ Goga, poet al lacrimei”.-

       Personal am comunicat despre “ Critica antropologiei existenţialiste şi deschiderile  ASTREI  spre promovarea valorilor cultural ştiinţifice”.----

       În ediţia a treia, din 26 decembrie 2003,  am  conceput şi promovat  în colocviu o temă mai generală: “ Consideraţii filozofice cu privire la evoluţia valorilor culturale şi rolul culturii în sistemele sociale contemporane”. Au fost abordate din spaţiul cultural naţional, cu extrapolări la cel  cultural european şi internaţional, aspecte privind conflictul valorilor în desăvârşirea  ansamblurilor culturale naţionale, liberalismul cultural, libertatea naturală a creaţiei, raporturile dintre cultură, religie şi ştiinţă în dinamica  societăţilor contemporane şi protecţionismul în cultură, ca  mijloc de ierarhizare socială.---

      După ce am  trecut în registrul colocviului  principalele aspecte  din sfera culturală a socialului contemporan, în intervenţia sa, prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu a comunicat despre “ Definirea  valorilor culturale “, relevând, în context, raportul dintre subiectul cognoscibil şi realul social concret şi pragmatismul cultural  promovat de Richard  Rorty, cu cuantificările raţionale ale principiilor ontologice  de  “dat “ şi “adus”   în planul  creaţiei şi al cunoaşterii sociologice şi despre cunoscutul său concept ” Moartea epistemologiei” ---

        Prof. Adina Vlaicu, inspector la Direcţia  pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu a comunicat despre “ Cunoaşterea şi valorificarea talentelor şi geniilor creatoare, premise ale marii culturi”, iar prof. univ.ing. Alexandru Cinteză a comunicat despre “Definirea conceptului de cultură în sistemele sociale contemporane”. ---In aceeaşi ediţie, scriitorul preot drd. Florin Oancea, redactor-reporter la televiziunea  PROTV a comunicat despre “Admiterea în  identificarea şi promovarea valorilor culturale şi etico-sociale  a conceptului sincategorematic în sintagma “ ascultă  şi cealaltă parte”, un principiu moral tot mai puţin respectat de oportuniştii culturali ai perioadei post-revoluţionare .--- Personal am comunicat despre “ Conflictul valorilor culturale în sistemele sociale contemporane şi despre liberalismul cultural”. Am  promovat ,de asemenea, în acest colocviu o analiză gnomică cu privire la condiţia actuală şi de perspectivă a culturii naţionale, pe care am  intitulat-o “Manifestul  Cultural de la Sibiu “, o cartă structurată în 16  capitole, o reflexie  socială privită cu interes de

toţi participanţii la lucrările colocviului “ Existenţialismul lui Mircea Vulcănescu” - vezi imaginea de pe site-ul Mircea Ivănescu, imagini din activităţile cultural sociologice de la Sibiu - în fundal - stânga: prof. univ. dr. în filosofie Alexandru Hudiţean; în fundal, dreapta, prof. univ. dr. A. Pavel, decanul Facultăţii de Teologie din Sibiu, urmat de prof. univ. ing .Alexandru  Cinteze, catedra de Teoria Erorilor de la Academia Trupelor de Uscat Sibiu şi de prof. dr. ing. Gheorghe Apetroae, asociat la UAMV Cluj-Napoca, catedra de ştiinţe exacte - disciplinile: Cadastrul general şi Sisteme informaţionale cadastrale integrate.

     Dacă primele trei ediţii ale colocviului le-am organizat sub egida  Asociaţiunii “ ASTRA”, cu calitatea de iniţiator şi membru  fondator al ASTREI, cu aportul Bibliotecii  “ASTRA” şi al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu, a patra ediţie, cea de astăzi, din unele motive tehnice am organizat-o  sub patronajul exclusiv al  Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu. 

      Această ediţie,  a 4-a , cu tema „ Existenţialismul lui Mircea

Vulcănescu”,  raportată la primele trei , reuneşte un număr mai mare de personalităţi din viaţa universitară, culturală şi socială a Sibiului. Se demonstrează  interesul pentru factura ştiinţifică înaltă a primelor trei ediţii, pentru reuşita acestei manifestări inspirate, iniţiată şi organizată în spaţiul cultural - social al Sibiului. ---Tema generală  a acestui colocviu, este “Contribuţia lui Mircea Vulcănescu la definirea sistemului sociologic românesc fundamentat de Dimitrie Gusti  şi  de ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii sociologice de la Bucureşti, cu raportarea problematicii sociologice româneşti contemporane la sistemele sociale create de Comte,  Durkheim,  Moreno şi de reprezentanţii Şcolii de la Frankfurt”. Consider că tema  este de o mare actualitate şi de o evidentă valoare ştiinţific-sociologică.  De aceea mi-am propus să o relevez cu ocazia împlinirii, în acest an, 2004, a 100 de ani de la naşterea lui Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai importanţi gânditori sociologi existenţialişti  români.

      În cadrul acestei ediţii, care promovează un dialog deschis  între participanţi asupra temei, relev următoarele studii şi  comunicări : --- 1. Influenţa factorilor etico-psihologici în dinamica societăţii româneşti, comunică prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu - directorul Departamentului Didactic din Univ. L.B. Sibiu; --- 2.  Mircea Vulcănescu şi  “Dimensiunea românească a existenţei, comunică scriitorul  prof. univ. dr. Dumitru Chioaru - Univ. L.B. Sibiu; --- 3. Mircea Vulcănescu, gazetar, comunică scriitorul filosof, prof. univ. dr. Ion  Dur - decan al Facultăţii de Filosofie şi Jurnalistică din U.L.B. Sibiu; --- 4. Prezenţa  divină în studiile laice-sociologice întreprinse de Mircea Vulcănescu  şi Ioan Covrig Nonea, comunică prof. univ.  dr. Ilie Moldovan;  --- 5. Mircea Vulcănescu şi dimensiunea religioasă a existenţei, comunică scriitorul preot drd. Florin Oancea şi, în sfârşit,  tema a 6 - a „Raportarea sistemelor sociologice româneşti la existenţialismul social promovat în cadrul Şcolii de la Frankfurt şi despre alienare şi depersonalizare în societatea unidimensională”, comunică cadru univ. asoc. dr. ing.

prof.  Gheorghe Apetroae, organizator al  colocviului. ---Celelalte teme  programate în cadrul acestei ediţii, aşa cum au fost mediate în presă şi în celelalte medii de informare nu pot  fi momentan abordate  din cauza  unor indisponibilităţi neprevăzute pentru raportori. --- In plus, doresc să apreciez la cele mai înalte cote de moralitate şi recunoştinţă, prezenţa cu studenţii de la secţia de sociologi e- etologie  a domnului prof. univ. dr. Corneliu Bucur, Univ. L.B. Sibiu , senator, care după cum ştiţi ,în funcţia sa de  director general al  Muzeului Tehnicii  şi Tradiţiei Populare “ASTRA” a militat necontenit, de decenii, pentru promovarea  valorilor cultural - sociale tradiţionale şi intelectuale în integritatea spaţiului naţional - românesc.---

     Trecând, la alte aspecte organizatorice ale acestui colocviu, ţin să  apreciez acceptarea domnilor profesori universitari  Ion Dur- şeful catedrei de filosofie şi jurnalistică din cadrul Facultăţii de Jurnalistică şi Filozofie Sibiu  şi   prof. univ. teolog dr.Ilie Moldovan - conducător de doctorate în cadrul Facultăţii de Teologie Sibiu, de a asigura moderarea lucrărilor acestui colocviu. Sper ca domniile lor să selecteze din  tematică şi să includă în dialog, în acest periplu pe domeniul operei şi activităţii cultural sociologice a gânditorului, spre interpretare şi valorizare, a  acelor principii de cunoaştere sociologic- existenţialiste, elaborate de Mircea Vulcănescu şi să monitorizeze intervenţiile în direcţia conturării personalităţii  sale, astfel ca toţi participanţii să - şi poată releva în comunicări şi intervenţii principiile tematice, cu şansa construirii, în sinteze şi concluzii, noi concepte   şi  tipologii sociologice , specifice cadrelor socio - toposurilor româneşti ce pot fi informatizate şi valorizate politic de societatea românească contemporană. De asemenea, aceste studii communicate şi mediate să contribuie la soluţionarea ipotezelor şi  condiţiilor limitative din socialul contemporan, constituindu-se, astfel,  vectori pozitivi ai cunoaşterii sociologice contemporane în construcţia durabilă, axiologic - dorită a  societăţii româneşti.

 

    ¤--- CÂTEVA REFERIRI LA  ETAPELE DE FORMARE A  SOCIOLOGIEI CA  DISCIPLINĂ  INDEPENDENTĂ

      ----Trecând la o altă etapă a  intervenţiei mele în deschiderea lucrărilor acestui colocviu, aşa cum am ţinut să remarc de la începutul intervenţiei, voi încerca să realizez  o foarte scurtă incursiune istorică in câmpul practicii sociologice, pentru ca auditorul format  în cea mai mare parte din studenţi de la secţiile de jurnalistică, filosofie şi etnologie din cadrul Universităţii “Lucian Blaga”, a căror participare o salut şi le mulţumesc, să se familiarizeze cu problematicile cultural - sociologice şi  să se introducă  facil  în această dezbatere colocvială .----

    Vă rog să acceptaţi acest demers, chiar cu riscul de a  răpi un anumit timp din dezbaterile colocviului, pentru care, vă mulţumesc!

  Stimaţi participanţi!  Se  ştie că a existat în toată lumea o nevoie de legitimare a  construcţiei sociale, de descoperire şi valorizare a arhitecţilor sociali autentici, precursori ai sistemelor culturale şi sociologice ce trebuie identificaţi din perspectiva sociologică. --- Să luăm, aşadar, ca primă etapă sociologică, sofismul. Fiecare om , desigur în contextul subiectiv relaţionat la  socialul - obiectiv, are adevărul lui, va afirma Protagoras. Orice judecată cu referire şi la social este adevărată, tot el o va susţine.--- Nici o judecată, bineînţeles şi  în contextul  subiectului interelaţionat social, nu este adevărată,  va susţine Gorgias.--- Aceste afirmaţii, făcănd abstracţie de  acele " paradoxuri insolubilio" - sincategorematice, deci contradictorii, în realitate sunt echivalente, de unde o realitate a adevărului este imanentă în construcţia istorică a societăţilor.--- Dar doctrina sofiştilor va fi  combătută categorial- aletheic de Socrate. Acesta va arăta că ştiinţa are ca obiect generalul şi ca instrument de percepere şi măsurare a generalului, conceptul.---Prin instrumentul “Concept” se realizează acordul omului cu el însuşi şi cu alţii.   Iată, dar, de pe atunci, o evidenţă a interrelaţiilor generale -  sociale , faptul că Socrate va releva, prin formularea de concept că “ certitudinea  adevărului este subiectivă-relativă” (Wittgenstein, Şcoala de la Viena, Tractatus Logico-Philosophicus-1922, despre incertitudine)  în planul social.---

    Platon, încercând să dea certitudinii o semnificaţie obiectivă ( în raportul dintre subiect şi natural-socialul obiectiv), afirma existenţa conceptelor socratice în afara noastră, deci nesubiective.  Este vorba , dar de epistemologia “realistă” greacă născută din reflexiile idealist-raţionaliste ale lui Platon în  încercarea sa de a formula legile gândirii logico-matematice  (Platon: Fedon; Lysis; Timaios; Phaidros; Menon-Anamnesis; Republica,XIII; Phaidon; Cratylos ; Symposion)  şi ale lui --- Aristotel asupra logicii ( Aristotel: Primele analitice; Analiticile secunde; Metafizica), toate luate ca ştiinţe neexperimentale, la acea dată.--- În acest registru filosofic ni se relevă faptul  că  Platon va situa ideile  (eidos) într-o lume exterioară subiectului, deci desfinită , desmărginită  - transcendentală. Desigur, teoria ideilor va deveni la Platon şi teorie a existenţei, realitatea, devenind, astfel, principială, fiinţială şi implicită, direct dependentă de intelegibilitate. Pentru că pentru Platon, ceea ce nu este inteligibil, nu există, pentru el, generând astfel principiul existenţialist al idealismului pur. ---- Aristotel va  atribui ideilor-analitice sau formelor - geometrice, din perspectiva naturală şi din perspectiva socială “ o existenţă şi un rol independent de subiect şi al căror rol (al ideilor şi al formelor) este  “însuşi” şi  subiectul, subordonat, dar nu va specifica  toposul ideilor şi formelor,  poziţia lor spaţială şi interioară, deci subiectivă, cum o rezolvase Platon, într-o  lume exterioară subiectului, abandonându-le dichotomic, într-un cadru relative fiinţial, fie exterior , fie interior şi implicit subiectului.  ---  A fost rândul istoric al raţionaliştilor, începând cu Rene Descartes, neo-raţionaliştilor, prin exponentul lor strălucit Imannuel Kant , pozitiviştilor, reprezentaţi, în principal, de Auguste Comte, cel care introduce, printre primii şi  termenul de sociologie în stiinţele cunoaşterii scientiste şi, în sfârşit , al neopozitiviştilor existenţialişti scientisti, din cadrul „Cercului de la Viena”. 

--- CONTRIBUŢIA LUI  MIRCEA  VULCĂNESCU  LA DEZVOLTAREA ŞCOLII DE SOCIOLOGIE  DE LA  BUCUREŞTI.---

      În România, în perioada interbelică Mircea Vulcănescu , inspirat de şcoala sociologică de la Bucureşti condusă de universitarul Dimitrie Gusti, al cărui  asistent a fost, a devenit un referenţial director în construcţia ideologică a societăţii româneşti contemporane. --- A reuşit acest lucru Mircea Vulcănescu prin promovarea  în domeniul sociologic, cunoaşterea ştiinţifică,  epistemologia sociologiei, prin  perceperea  sau descoperirea multitudinii  interrelaţiilor subiectului ontologic raţional cu viaţa social politică a duratei sale - existenţiale şi, desigur, în  extrapolare istorică, din perspectiva sociologică, cu oricare epocă  existenţial umană, din evoluţia materială şi spirituală a societăţilor umane.--- Şi, a reuşit Mircea Vulcănescu acest lucru  prin interesul manifestat în cunoaşterea cât  mai completă  a raporturilor sferelor sociale în interiorul societăţii româneşti interbelice şi postbelice, cadrele lor sociale obiective, cu un demers  sociologic - epistemologic implicativ pozitiv, putem spune, în coordonate dialectice.--- Pentru susţinere, voi releva mai jos  un segment din textul elaborat de strălucitul sociolog şi antropolog Traian Herseni , cu titlul originar ”  Mircea Vulcănescu (1904-1952)”, text prin care se prezintă contribuţia lui Mircea Vulcănescu în domeniul  sociologiei, relevând în subtitlul textului   că  “… marea lui vocaţie a fost metafizica, logica şi teoria cunoaşterii…” Această aserţiune este susţinută de lucrările filosofice scrise de M.V., amintind de cercetările sale asupra fenomenologiei teoriei cunoştinţei şi asupra existenţialismului ca şi concept ontologic  ---Voi reda, în continuare,  spre conturarea personalităţii sale pe domeniul sociologiei, părţi din  textele scrise de marele sociolog roman Traian Herseni: <<  Societatea este considerată de Mircea Vulcănescu, interpretându-l pe Dimitrie Gusti, o “ unitate autonomă de manifestări culturale şi economice, organizate juridic şi condiţionate cosmic, biologic, psihologic şi istoric”. Natura acestei unităţi este o “voinţă socială”…Scopul monografiei  este “caracterizarea sociologică a voinţei sociale”.  De asemenea, cu privire la  teoria  raţionamentului experimental,  Traian Herseni  a ţinut să releveze unele precizări teoretice realizate de Mircea  Vulcănescu,  după părerea mea, reuşite intrapolări factoriale din spaţiul bio-fizic  în  cadrele sociale  şi anume: “1. Numim cadre ansamblurile mari de factori care influenţează voinţa socială. Voinţa socială reacţionează, creând manifestări. ---Cadrele nu sunt deci cauze propriu-zise ale manifestărilor, ci numai condiţii ale acestora, voinţa socială având o putere proprie de reacţie.--- Aceste manifestări sunt însă efectiv cauzate de către ansamblul factorilor, cadrul şi voinţa  socială  laolaltă. Invers, voinţa socială va fi caracterizată prin raportarea manifestărilor la ansamblul cadrelor…În orice cercetare socială va trebui să deosebim cu îngrijire, prin urmare: I. Cadrele (mediul); II. Manifestările (realităţile sociale); III. Voinţa socială (unităţi, structuri şi procese sociale)”>>. --- Mergem mai departe: “După natura factorilor, distingem mai multe cadre, având fiecare o acţiune proprie asupra voinţei sociale şi faţă de care aceasta are, şi ea, o reacţiune proprie. Vom avea: Factori ( spaţiu, viaţă, viaţă sufletească, timp); Cadre (cosmic, biologic, psihologic, istoric); acţiune (natură, rasă – tip, constrângere, tradiţie) şi reacţie (cultură, selecţie, tendinţe de economie şi inovaţie)... Printr-o notă la text se relevă că “ Problema sociologică a cadrelor stă în determinarea reacţiunilor voinţei sociale, faţă de acţiunea acestora. Reacţiunea se exprimă prin manifestări”. --- Tot Mircea Vulcănescu s-a gândit să utilizeze sistemul sociologic al universitarului Dimitrie Gusti pentru calcule previzionale sau prognoze sociale determinate factorial-social. Cadrele însemnând, după el, putinţe (virtualităţi sociale), (şi - n.n.),  raportându-le la manifestările existente, vom avea: 1. Cadre sărace + manifestări reduse = tendinţe statice, perspective de stagnare; 2. Cadre sărace (virtualităţi reduse) + manifestări dezvoltate ( foarte active) = tendinţe de regres, perspective de decădere; 3. Cadre bogate, puternice + manifestări încă reduse = tendinţe revoluţionare, perspective de transformări repezi; 4. Cadre bogate (putinţe mari) + manifestări dezvoltate = tendinţe de progres, perspective de dezvoltare continuă şi echilibrată… --- Mai trebuie să amintim şi încercarea lui acceptată de întreaga şcoală sociologică de la Bucureşti de a adopta o tipologie a unităţilor sociale în comunităţi, instituţii şi grupuri, inspirată, înţeleg, din syndinamica tipologiilor biotice, în extrapolări similitudinale,   ceea ce a însemnat, pentru acele vremuri, o dezvoltare autentică şi necesară a sistemului Şcolii sociologice de la Bucureşti…--- Mircea Vulcănescu, a fost nu numai ”filosoful”  acestei şcoli, dar şi “economistul” ei.  Ne-a rămas  de la el un  studiu extrem de valoros, pe cât de precis, pe atât de complet: Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui stat.,… neegalat pe plan românesc până astăzi…îl va releva Tr. Herseni.--- În  ce priveşte metodologia (cercetării economice), “ aceste  cercetări  se pot grupa în două momente metodologice… în orice analiză sociologică…vom întâlni două cercetări cu totul deosebite ale realităţii sociale:  1. una  fenomenologică şi  2. Alta  etiologică… După el: Max Weber, Scheler, Werner Sombart au meritul de a fi pus pentru întâia oară în evidenţă…importanţa metodei fenomenologice în ştiinţele sociale…( în sensul că după “înţelegere” poate şi trebuie să urmeze ”explicaţia”.   Numai universitarul filosof sociolog  ieşean Petre Andrei  în „ Das Problem der Methode în der Soziologie”, Leipzig, Otto Harrassowitz, 1927, 39 p, a mai pus, înaintea lui Mircea Vulcănescu, cu atâta fermitate şi precizie, necesitatea “metodei comprehensive" în sociologie, o metodă calitativă prin excelenţă… ” Pentru sociologie, ca şi pentru orice altă ştiinţă, explicaţie înseamnă… ”desprinderea relaţiilor cu sens existenţial dintre un fapt şi alte fapte” . ---- Cu alte cuvinte: lămurirea împrejurărilor apariţiei unui fapt însemnă tocmai împrejurarea necesară acestei apariţii. Deosebirea dintre etiologia şi fenomenologia unui fapt se referă, prin urmare, la discriminarea ce se poate face în existenţa în genere, între esenţă şi prezenţă ( so sein , deosebit de - da sein),  deosebire dintre ce e şi cum se produce faptul. În  cadrul sistemului Şcolii sociologice de la Bucureşti: ”Explicaţia vieţii sociale constă…în arătarea felului în care virtualităţile devin realităţi sociale, în lămurirea chipului în care ceea ce e posibil prin împrejurări devine existent efectiv, real, în faptă ”… --- De o profunzime neobişnuită sunt … ideile  lui Mircea Vulcănescu în privinţa celor două categorii de cadre (mediu) din acelaşi sistem: De o parte, cadrele sociale, transcendente, exterioare realităţii sociale, reprezentând influenţa factorilor naturali şi biologici.  De altă parte, cadrele imanente vieţii sociale, constituite de înrâurirea manifestărilor sociale, însele asupra  altor manifestări sociale, exprimând prin urmare modul de auto-condiţionare a vieţii sociale prin ea însăşi, de autodeterminare”. Interesant!... De unde concluzia, valabilă …până astăzi: “Viaţa socială nu se prezintă…ca un obiect inert, supus cauzalităţii mecanice a împrejurărilor exterioare. Ea se înfăţişează ca o totalitate dotată cu o putere de reacţiune sindinamică proprie, la influenţa acestor împrejurări. -- De unde, un mod de reacţiune specială a vieţii sociale care corespunde fiecărui mod de influenţă cauzală. Influenţei naturale, societatea îi opune, prin manifestările ei, o reacţiune antropologică, al cărei sens este cultura... ---- Influenţei biologice, societatea îi opune o reacţie selectivă sau contra-selectivă... Propriei sale influenţe psihologice, societatea îi opune o reacţie nouă: individualizarea. Iar influenţei  tradiţionale a trecutului îi opune, dialectic hegelian:  inovaţia. De aici rezultă un al treilea fapt important, şi anume că înţelegerea cauzalităţii în sociologie are o dimensiune nouă faţă de ideea de cauzalitate întrebuinţată în ştiinţele naturii.( subl. în orig.) ---- Admiţând această forţă de autodeterminare, problema explicaţiei sociologice promovată de Mircea Vulcănescu, ca arhetip social,  nu mai poate rămâne în domeniul strict al explicaţiei mecanice prin cauze universal-exterioare newtoniene, de tip Huei-tse (A. Forke, citat de A. Dumitriu, în  Istoria logicii,1969), ci trebuie să aibă recurs la un determinism cronologic inducţional finalist, la o înţelegere dinamică, prin scopuri, prin motive .---- Am redat , aşadar, interpretativ, părţi din textul elaborat de Traian Herseni ca prezentare şi confirmare a contribuţiei lui Mircea Vulcănescu în domeniul sociologiei, pentru lucrarea ” Sociologia, 1970,  colecţia ” Istoria ştiinţelor în România. Editura Academiei Române.

        ---- Aş mai releva  referirea la existenţialismul antropologic vulcănescian şi la  spiritul de dăruire pentru  promovarea  valorilor româneşti şi universale al lui Mircea Vulcănescu, pe care o realizează Mihai Şora, în eseul “ Despre Mircea Vulcănescu”, redând textual: “E de-a dreptul uluitor cât de vastă era cuprinderea a ceea ce ştia până-n străfunduri şi cât de precisă era organizarea a ceea ce apucă să comunice, fie că vorbea despre "tomism" şi "augustinism" sau despre "eros" şi "logos" în gândirea creştină, fie despre arhitectura sonoră a compoziţiilor lui Bach şi despre muzicalitatea catedralelor gotice .Sau despre altceva.“, aspecte existenţiale prezentate epistemologic în comunicări ştiinţifice de  Mircea Vulcănescu la întâlnirile de la “Criterion” sau mediatizate  prin “Convorbiri literare”, “Izvoare de filosofie”, “Gând românesc” ş.a..

 ---     În  acelaşi  context, de data aceasta asupra  istoricului aspectelor  cunoaşterii epistemologice  a problematicilor antropo - sociale, ofer domniilor voastre posibilitatea de a releva în comunicările anunţate etapele de reflexii sociologice cu rol determinant în evoluţia socială, în condiţionarea socială a cunoaşterii, acele elemente de construcţie sociologică, printre care existenţialismul antropologic, pe care Mircea Vulcănescu  le stăpânea cu multă siguranţă şi autoritate şi pentru care, pentru a le promova,  a  acceptat însăşi condiţia sacrificial - peratologică a fiinţei sale în dimensiunile existenţiale româneşti,  chiar şi răstignirea sa pe altarul tragic al  unei societăţi închise.    Încercând holistic unitatea hegeliană intellect - raţiune, substanţa acestui colocviu cultural – sociologic,  să zicem  „Fides quaerens intellectum”, îngăduiţi-mi  să vă mulţumesc, încă odată, domniilor voastre, pentru participarea şi pentru contribţia substanţială la siguranţa reuşitei acestei reuniuni academice  şi să ofer conducerea lucrărilor  moderatorilor . Comunicările vor fi publicate în volum . ---- Gheorghe Apetroae, Sibiu, 2004.

 

MARGINALII  LA EDIŢIA  A  4 - A   A  COLOCVIULUI  CULTURAL- SOCIOLOGIC  DE  LA  SIBIU ...  Gheorghe Apetroae,  Sibiu

 “ Mircea  Vulcănescu, între un  personalism raţionalist şi un existenţialism uman”.

       Teleologic vorbind, prin  colocviu s-a încercat  actualizarea evidentă a lui Mircea Vulcănescu, sociologul şi eticianul  implicat social, dar  fără a se defini ideologic. Acesta, din pleiada lui M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, P. Comarnescu, H.H. Stahl ş.a., prin excelenţă  metafizicieni, avea să fie un gânditor sociolog, un apreciat publicist şi un  tehnocrat remarcabil.   Ca economist, se va preocupa, pe direcţia lui Virgil Madgearu, de cadrele şi caracterele specifice ale economiei rurale româneşti. Director general al Vămilor până în anul 1937, director al Datoriei Publice  în Ministerul de Finanţe,

Subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor, în parallel cu activitatea la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti, se dovedeşte un economist efficient cu rezultate excepţionale în serviciile aduse aduse statului, fiindu-i conferite distincţii şi ordine naţionale. Implicat, prin impunerea acceptării unei responsabilităţi într-o guvernare ce avea a o îndeplini strălucit sub dictatura mareşalului Antonescu ca subsecretar de stat la finanţe, Mircea Vulcănescu, aşa cum avea să releveze  Pv. Dan citat de Şt. J. Fay, a fost condamnat “nu pentru o vină particulară ci pentru una colectivă, vina  de a fi aparţinut  unei elite intelectuale cu o profundă conştiinţă culturală, naţională”... S-a sfârşit în închisoarea de la Aiud, în anul 1952, la numai 48 de ani şi ca şi alţi intelectuali, victime ale ideologismului comunist a fost  înhumat pentru a-şi petrece eternitatea materială, într-o groapă comună din marginea  Aiudului. Însă, deşi de biologic a fost repede golit, consider că spiritualitatea sa  continuă a vorbi şi a-l înălţa în panteonul intelectualilor sacri…  

   Cu această motivaţie, cu admiraţia şi respectul cuvenite, orientarea  raţional - existenţialistă a lui Mircea Vulcănescu  a fost analizată în colocviu de Ion Dur, Alexandru Hudiţeanu, Dumitru Chioaru, Ilie Moldovan, Florin Oancea şi Gheorghe Apetroae, participanţi la  colocviu,  prin prisma socio-epistemologică,  din perspectiva  sociologică  românească raportat la sistemele sociologice  create de  Comte,  Durkheim, Moreno şi de reprezentanţii Şcolii sociologice de la Frankfurt... În faţa  numeroşilor studenţi de la secţiile de filosofie, sociologie şi etnologie, prof. univ. dr. Ion Dur de  la Facultatea de Filosofie şi Jurnalistică Sibiu a apreciat frecvenţa sporită a apariţiei scrierilor lui Mircea Vulcănescu  la mai multe edituri  şi  relevă meritul universitarilor sibieni de a- l fi omagiat într-un simpozion şi  în luna aprilie a acestui an, când s-a împlinit o sută de ani de la naşterea lui, acesta  devenind  o personalitate  cunoscută.  Prof. univ. dr. Ilie Moldovan  relevă la  dimensiunile  existenţialismului axiologic  divin  studiile laice - sociologice întreprinse de Mircea Vulcănescu  şi de Ioan Covrig Nonea, evidenţa  contribuţiei celor doi intelectuali români, primul  sociolog, etician şi economist format la şcoala gândirii sociologice interbelice, cel de al doilea profesor de filosofie, mentor al implementării  ştiinţelor  sociale  în învăţământul românesc...    Mircea Vulcănescu, spune Ilie Moldovan, a acordat  primat  contribuţiei vieţii religioase la viaţa socială  şi,  ceea ce aduce bun religia,  specificitatea conţinutului trăirii exteriorizate în sociologia vieţii... Ca teolog, consideră profetică atitudinea lui Mircea Vulcănescu, de condamnare a personalismului energetic în varianta accentuat scientistă  concepută  de filosoful român C. Rădulescu Motru, deşi  îl respecta pe acesta, ca   personalitate filosofică... Şi, când concepţia creştină despre suflet şi veşnicie  părea  clătinată, Mircea Vulcănescu va axiomatiza: ” Nu materia ci spiritul va hotărî destinul neamului”.  El vorbeşte  despre supremaţia spiritului şi din acest unghi e un teolog autentic. Sentimentul de comunicare cu Dumnezeu e un act de experienţă demonstrată.  În conceptul său ontologic, apreciază profesorul teolog  Ilie Moldovan,  sunt idei  personaliste raţionale, în măsură de a fundamenta primatul divinităţii. Pe tărâmul sociologiei, Mircea Vulcănescu  promovează  spiritualitatea,  definind familia ca prim nucleu al organismului social, iar tot ce ameninţă integritatea familiei  ameninţă şi societatea. Sunt definiri valorice pe care le va promova cu patos şi perseverenţă şi profesorul Ilie Moldovan, promotor al multor studii docte de isihasm şi de bioetică,  de reflexie vulcănesciană.  În  aceeaşi concepţie, trăiristă, Ilie Moldovan  îl încadrează şi pe profesorul filosof  Ion Covrig Nonea. Acesta va adopta, deopotrivă, două direcţii, una ştiinţifică şi  una tradiţionalist-spirituală, de cultivare a sufletului românesc cu scopul de a zădărnici orice tentativă asupra românismului ,în tumultul istoriei. Tratatul de pedagogie al lui Ion Covrig Nonea  îl  consideră o capodoperă didactică, în el dovedind puterea morală a sufletului românesc. Îngemănând gândirea existenţialistului Mircea Vulcănescu cu cea a sofistului Ion Covrig Nonea, prin similitudini conceptuale, Ilie Moldovan  remarcă la ambii vaste cunoştinţe ştiinţifice. Ambii  se referă vizionar la destinul ontonom al  neamului românesc, într-un spirit ştiinţific noologic. Mai mult,  Mircea Vulcănescu  va promova  în existenţialismul său  naturalist - uman, ca un stâlp al adevărului, materialismul dialectic, ceea ce nu e deloc rău, îşi încheie Ilie Moldovan  intervenţia...  Ca moderator, filosoful Ion Dur nu va fi   plenar  de acord cu Ilie Moldovan  şi va afirma că Mircea Vulcănescu nu este un” teolog autentic”. A studiat teologia, doar sub "aspectul de componentă   sociologică a vieţii sociale , aşa cum a studiat şi metafizica,  logica ,  teoria cunoaşterii,  etica şi economia ".

     Drd. Florin Oancea îl relevă pe Mircea Vulcănescu  ca  un om deplin al culturii române, care avea să se aplece cu competenţă  asupra problemelor societăţii româneşti. A absolvit studiile universitare de filosofie şi  de drept la Bucureşti  şi a continuat şi finalizat studii de drept şi economie politică ,cu doctorat la Facultatea de Drept din Paris. Tot la Paris, în contact cu cercurile ortodoxe şi tomiste, a studiat teologia.  Întors la Bucureşti, va ocupa diferite funcţii , printre care cea de asistent la catedra de Sociologie, Etică şi Politică a profesorului Gusti. Ca sociolog, face parte din Scoala Română de  Sociologie condusă de Dimitrie Gusti, alături de  H. H. Stahl, Tr. Herseni.  A. Golopenţia., C. Brăiloiu ş.a.  Participă la  cercetarea  monografică a satelor româneşti şi ocupă o poziţie mediană între dreapta noologică gustiană, reprezentată de Tr. Herseni şi stânga empiristă, reprezentată de H. H. Stahl.  Ca filosof, militează pentru o poziţie pollisă realistă, naţional -monarhică şi ortodoxă, pe urmele profesorului său Nae Ionescu, al cărui discipol, împreună cu Mircea Eliade ş.a. şi va fi, în acelaş timp şi un collaborator credincios al lui Nae Ionescu la “Cuvântul”

   Vorbeşte pertinent despre religie şi credinţă, ca fiind sistemic unitare, de faptul că trupul şi sufletul locuiesc organic , relevând  dimensiunea religioasă a existenţei, ca  un suport teologic şi  atribuie în evidenţă,  bisericii ortodoxe,  o dimensiune  dinamică. Religia nu este numai o introducere la normele morale cristice, ci şi aplicaţia iubirii de oameni .  În temniţă, grav bolnav , refuză să trăiască.  Este un martir şi un mărturisitor al credinţei. Având trăirea să moară pentru un semen al lui, şi-a îndeplinit-o. Dimensiunea  religioasă a existenţei a stat în gestul lui ultim, exemplul cel mai  grăitor. Pentru aceasta ar putea să  fie pus în calendarul creştin , iar datoria bisericii ortodoxe este de a-l canoniza!!!. Nu are nevoie de caracterizare!..." Caracterizarea şi-a făcut-o  însuşi Vulcănescu  cu viaţa  dăruită pentru alţii, cu talentul de creaţie, empatia, politeţea, tăria de caracter, prezenţa de spirit şi de sacrificiu", va încheia scriitorul Florin Oancea.          

       Prof. univ. Alexandru Hudiţeanu, doctor în filosofie , Univ. L.B. Sibiu reperează  coordonatele axiologice ale contribuţiei  lui  Mircea Vulcănescu, de reaşezare în cadre  de drept a valorilor  sociale în spiritualitatea românească , redând  un episod  interesant.  Era în 5 decembrie 1986, când profesorul Hudiţean este vizitat de  Marin Diaconu, Gheorghiţă Geană şi  Măriuca , fiica lui Vulcănescu (vezi  Istorie literară, Un intelectual intrat în legendă, de Ion Simuţ, România literară, nr 7, anul 2006  "... Zaharia Balinca (decedat în 1988), a început să facă ordine în arhivă. Misiunea a fost preluată apoi de Marin Diaconu (iniţiat în arhivă încă din 1981), care, după 1990, a girat şi a dirijat şuvoiul de restituiri în reviste (îndeosebi la Viaţa românească") şi în cărţi (din 1990 şi până în 2005 au apărut 15 cărţi, cu unele repetiţii în sumar). Cea mai importantă şi mai bine organizată restituire a fost dată sub titlul celui mai cunoscut eseu filosofic “Dimensiunea românească a existenţei”, în trei volume apărute în perioada  1992-1996 la Editura Eminescu, ediţie îngrijită de Marin Diaconu şi Zaharia Balinca, însoţită de un cuvânt înainte (un text mai vechi, din anii ´80) al lui Constantin Noica. .... Marin Diaconu a continuat restituirile în alte volume: Prolegomene sociologice la satul românesc, Ed. Eminescu, 1997; Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti, Ed. Eminescu, 1998; De la Nae Ionescu la ,Criterion", Ed. Humanitas, 2003; Tânăra generaţie, Ed. Compania, 2004; Cuvinte pentru fratele rămas departe. Conferinţe la Radio, 1930-1940, Ed. Casa Radio, 2004; Bunul Dumnezeu cotidian. Studii despre religie, Ed. Humanitas, 2004. 

       O revelaţie a fost numărul special 1-2 din 1996 al revistei ,Manuscriptum", consacrat în întregime lui Mircea Vulcănescu (unele texte inedite au rămas până acum publicate numai acolo").  Pe 6 decembrie, grupul avea să se completeze cu discipolii lui Constantin Noica, Andrei Pleşu şi Gabriel  Liiceanu.  Toţi aveau un singur obiectiv: restituirea  lui Mircea Vulcănescu. Marin Diaconu lucra pe manuscrisele lui Mircea Vulcănescu, gândind la o “ Integrală  a operei vulcănesciene” ... Măriuca Vulcănescu a expus momentul închiderii tatălui său la Aiud, corespondenţa sa cu familia şi sfârşitu-i sacrificial. Sacrificiul pentru semeni i-a fost permanent, neglijându-i motricitatea, în sensul peratologic. Pentru colegul  de celulă  cu o circulaţie periferică slabă, Mircea Vulcănescu   şi-a dezbrăcat  pulovărul de lână şi, deşirându-l, i-a împletit  muribundului ciorapi  cu ajutorul unor beţe de chibrit. Tot el avea să-şi  dicteze sfârşitul, aşezându-se pe grătarul de  lemn ce sta pe betonul  umed şi rece al celulei  pentru a-l ţine deasupra sa pe  studentul bolnav, salvându-i viaţa , dându-şi-o, în schimb pe a lui. Iată câtă forţă  sacrificială, de influenţă asupra propriului destin!!! Biografia sa a fost strălucit realizată de Şt. J. Fay, cel care, cum preciza scriitorul filosof Ion Dur, la Paris, fiind şi-a oferit disponibilitatea pentru promovarea ortodoxiei, traducându-l pe Nae Ionescu în limba franceză. .M. Vulcănescu a avut două doctorate, în drept şi economie. Ca subsecretar de stat la finanţe a gestionat  plăţi  şi a negociat contracte , realizând o balanţă financiară pozitivă, favorabilă României în tot  timpul războiului. A fost un erudit , dar cu un destin socratic. A excelat  în sociologie, dar şi în etică,  gazetărie, finanţe şi politică.. Ar fi putut fi lider de generaţie, dar supramodestia, empatia , generozitatea  îl duceau , până la automutilare.  A fost o personalitate crucială pentru destinul românesc. Rolul său  în dezvoltarea etico-psihologică a sociologiei româneşti a fost esenţială. După 1918, toată elita intelectuală era antrenată  în realizarea unui sistem filosofic românesc, iar Mircea Vulcănescu se va găsi în prim planul acestei edificări îndrăzneţe, va  încheia comunicarea sa, doctorul în filosofie, prof. univ.   A. Hudiţeanu.

     Scriitorul şi universitarul  dr.  Dumitru Chioaru  s-a referit la eseul de restituire “ Dimensiunea românească a existenţei” din care a reţinut mai mult aspectul social ontologic al existenţialismului vulcănescian. Perioada existenţial-socială  analizată de Mircea Vulcănescu  prezintă similitudini  cu  perioada prezentă... Interesant!... Si atunci erau alianţe şi axe şi acum se promovează alianţe şi axe... Ce se întâmplă acum în plan european constituie o nouă provocare la  ordinea mondială,  dar în alte localizări!!!  Apoi conceptul de ispită…Sufletul poporului român e o arhitectură de ispite, o interpătrundere şi toate aceste ispite se topesc într-un creuzet al naţiunii. De unde românul are un fel al lui , biologic şi social.. Dar tăria unui popor este  cum să se impună în faţa celorlalţi. Sunt şi psihologii care ne unesc. În replică, prof. filosof Ion Dur  redă din  Emil Cioran, răspunsul  la  supradimensionarea de către Mircea Vulcănescu a ontologicului românesc, atenţionându-l să vorbească ” nu numai de mioriţă ci şi  despre gălbeaza mioriţei !!”.  Dumitru Chioaru  va concluziona  starea de ispită în dimensiunea românească a existenţei, ca o relativitate a spiritului şi din aceasta  geneza unor trăsături de slabă moralitate.  Filosoful Ion  Dur  leaga această stare şi de dictonul cristic  “iubeşte aproapele.. ca pe tine însu-ţi…”, ca un fenomen de împăcare , specific societăţilor rurale personaliste, concept abordat  şi de Mircea Vulcănescu în cadrul cercetărilor sale sociologice. Filosoful Ion Dur regretă că  Şcoala sociologică  înfiinţată şi dezvoltată de Dimitrie Gusti în perioada interbelică nu a mai avut  aceeaşi vigoare după război, identificându-se doar cu  activităţi sociologice sporadice. Dumitru Chioaru sesizează ontologicul social  prezent, ca o perioadă democratică în plan cultural, un prilej  de a recupera tradiţia noastră  sociologică.  Bine ar fi să fi fost continuată acea şcoală românească tradiţionalistă gustiană şi acum  am fi putut oferi lumii un model sociologic european, apreciază el,  în încheiere.  

       -  Personal, la solicitarea profesorului Ion Dur, am încercat o raportare a sistemelor sociologice româneşti  la  existenţialismul  social promovat în cadrul Şcolii sociologice de la Frankfurt . Dar nu mai înainte de a releva succint  evoluţia  istorică a sociologiei prin prisma relaţiei  antropo - dimensionale  dintre subiectul cunoscător şi  obiectul cunoaşterii – multitudinea sferelor vieţii sociale, începând cu presocraticii şi continuând cu Platon, Aristotel, Descartes, Condillac, Condorcet, Kant, Hegel, Comte , ultimul fiind cel care  va defini sociologia ca disciplină, apoi cu Spencer, Durkheim, Tarde, Meinnheim şi neoraţionalişti.  Şcoala sociologică a  lui  Dimitrie Gusti nu s-a  dezvoltat  de  la sine.  Aceasta s-a instituit şi a activat în competiţie cu alte şcoli sociologice, cele mai importante fiind  Şcoala sociologică de la Frankfurt şi Şcoala sociologică franceză. Dar sociologii de la Frankfurt vor aborda un alt fel de sistem social  decât sistemul social românesc - preponderent rural. Analiza pertinentă a schimbărilor în societăţile europene industrializate, contemporane  şcolii româneşti gustiene, a fost  obiectivul adepţilor  acesteia, amintind  doar pe sociologii Theodor Adorno, Jurgen Habermas, Erich Froom  şi, desigur , filosoful sociolog un apropiat de mişcările studenţeşti  Herbert Marcuse, nu fără a-l aminti, deşi relativ, din afara şcolii, pe Georg Lukacs.  Ei concluzionează generalizarea alienării şi depersonalizării în societăţile industrializate devenite unidimensionale. Dar transformarea societăţii româneşti majoritar rurală , obiect de analiză la Mircea Vulcănescu a avut o caracteristică specifică, cea a legăturilor spirituale puternice ale populaţiei rurale pe pricipiul de vecinătate  în sat şi la câmp, un cadru psiho-social mult mai dezvoltat sub aspectul religios-personalist şi caritabil, moral-tradiţional faţă de izolarea şi neantul urbanului, unde legăturile umanitare devin  tot mai slabe pe măsura industrializării şi urbanizării, elemente fundamentale ale egocentrismului şi alienării, de exteriorizare a ideii şi de obiectivare mai înainte de coprehensiune, de conştientizare fiinţială implicită a sinelui, ca factură axiologică a socialului. Revenind la Şcoala de la Frankfurt,  Herbert Marcuse, discipol al lui Heidegger, inspirat de Hegel şi confirmat de  Georg Lukacs va aborda socialul prin a-i nega obiectivarea prin industrializare, în primul rând prin dezvăluirea ontologiei singularului  şi  particularului, pornind de la principiul dialectic al negativităţii exprimate în critica societăţii industriale robotizate, în care se manifestă generalizarea fenomenelor de reificare şi de alienare, ambele însoţite de  manifestări social-antropologice cu caracter speculativ  degenerativ, de dezumanizare şi prin aceasta  cerinţa revenirii la un echilibru  sistemic social, la o dezvoltare armonioasă a tuturor sferelor vieţii sociale, recuperarea conştiinţei sociale , a sinelui social la  moralizarea economică - socială, un concept axiomatic  de reţinut pentru  algorimarea structural - armonică  a sistemelor  sociale europene  contemporane...  Gheorghe Apetroae Sibiu                            

 Mircea Vulcănescu- imagine de pe site-ul Mircea Ivănescu

 

Imagini din activităţile cultural sociologice de la Sibiu- În fundal-stânga: prof. univ.,dr. în filosofie Alexandru Hudiţean; în fundal ,dreapta, prof.univ.dr .A. Pavel, decanul Facultăţii de Teologie din Sibiu, urmat de prof. univ. ing .Alexandru  Cinteze, catedra de Teoria Erorilor de la Academia Trupelor de Uscat Sibiu şi de prof. dr. ing. Gheorghe Apetroae, lector universitar asociat la UAMV Cluj-Napoca, catedra de ştiinţe exacte- disciplinile: Cadastrul general şi Sisteme informaţionale cadastrale integrate.

 

  

miercuri, 15 februarie 2012

Literatura, "Boroaia - Suceava, portal regal spre spaţialitatea diamantină a Bucovinei", Gheorghe Apetroae Sibiu


BOROAIA - SUCEAVA, Portalul regal spre spaţialitatea diamantină a Bucovinei



LOCURI ETERNE

De dor, de ai copilăriei zei,
Boroaiei, fii, la  ale ei culori
întorşi,
să-mi spuneţi ,voi, de un alt loc
de căutări prin primăveri şi  cer,
ce poate fi simţit, decât acesta,
mai prielnic  şi mai înflorit,
mai sigur, mai înalt
şi mai iubit,
mai  tainic, mai romîn, mai sfânt
de dor şi în privelişti vii,
mai  blând,
în   taina cristicului  gând,
în stare a –ţi rosti  de legământ
şi a-ţi  vibra eterne re-chemări:
la Pleşul Moişii 
şi Boroaia - Vale,
în necuprinsuri de livezi stelare, 
la Dadişa de dor
 şi pe  Râşcuţa -
din Mălăieştii albi în cer
 şi-n Ţarini
porniri  de flăcări vii, aprinse,
la Boboceni şi Ulii, 
pelerine sfinte vise
un gând de zbor la Pisc
 şi la Jahalii,
magia unor vremi
în oazele-i astrale,
ori în a Neamţului istorică cetate:
mister şi-n  veşnicii - miracol
de bogăţii şi frumuseţi, nescrise !…


Spuneţi-mi, dar , ce un alt cer azur
se poartă-n cântec  pe- acest loc
de libertate , în vegheri,
 la temple,
în freamăte  şi -n  jocuri siderale,
cu cerul în serafice soboare
de îngeri blânzi, 
dansând în veri 
prin holdele solare,
sau concertând  edenic,
simfonii,
ori  galopând pe înălţimi trecutul,
aşa cum cerbul  ce-şi  aleargă
în  zarea pajiştei  albastre,
ciuta
de codrii lui adânci cinabrici,
despărţind-o,
spre a o ispiti cu - argintul din amurg
al stelelor aprinse în izvoare ,
să o  adape seara, 
 în nou  rut ?!..

Şi unde, cu-atât dor,din zori,
căzând
pe “Vale” şi pe “Şes”,
se lăfăie lumina
spre veşnica- nălţare -n  rodul
locului etern,
cetatea primenind-o!?..
Frumos e aici, iar gândul înţelept:
imperiul nobilei  simţiri crescut
de rădăcinile tot vii,
de dărnicie şi cuvânt,
de cântec şi de joc,
înfipte în străbuni,
…în alte generaţii se dilată emblematic !...

Susenii  Boroaiei ,  20   .07.  1964