Literatura: Dor de veșnicii; G.A.S.

Din volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”, ciclul „TEMPLE ÎN ZORI”,
Gheorghe Apetroae, Sibiu
DOR DE VEŞNICII

Azurul boraciu l-ai acoperit cu buchete de roze -
ziua ta cu văl de sărutări parfumate,
iar în munţi, pe liniştea serilor,
în corul erelor ajuns, cu Chaterton
şi cu muzele lui ai învăţat din flaut să cânţi,
alături de izvoare, cu iubire, lui Thetys! ...


ai ars în inima ei, necuprinsu-i marin:
sângele neînceput din silicea recifului
era un alt cuvânt sfinţit cu armonii
în sonanţele fericirii pe ale cerului game … .


Furtunile de atunci le-ai alungat,
destrămându-le: timp - al tău netimp
de pe albastra celestină pădure ,
iar Soarele, în travertin, l-ai dezbrăcat uşor,
ca pe un copil, visând la început
cu privirea-i de corindon..., zâmbindu-i,
l-ai învelit în linţoliul tău de... neguri…


Ai strâns în braţe mereu lazurul zării
dar şi mijlocul cerului în el axiniu
din nopţile cu evantaie selene...
mereu în plutiri de nisip ale stelelor
vibrezi sidereal și arzi în recele adânc...,
uşurinţa în zbor ai luat-o, de atunci,
de la păsările cu aripi de flăcări…!


Tu, nicicând nu ai abătut naiadele -
surorile tale, de la noile izvodiri:
pâraiele repezi, în jasp, sfen şi crisoberil,
le-ai condus în cântecul lor printre stânci
și le-ai slobozit fulgerate de cer
în dorul tău aprins de veşnicii:
 cu ele să cânţi, de atunci, melodii pe portative de stele….

Literatura: INTERIOR AUTUMNAL; G.A.S

INTERIOR AUTUMNAL
Gheorghe Apetroae, Sibiu

E zbatere în cer și înroiesc lumini
antofilii pe crisotilii sâni ai lumii
cu ne-nceput în firea ei fluidă…
iar tu, născut din lung descântec
în limoniul toamnei tale zaci,
cum mucenicii pe vetrele încinse
de tăceri în jarul dezumbririi…,
magnetic ești în vreri și în trăiri

și-ți spânzuri, încă vii, dorințele copile:
iertările - n copacul pomenirii!...

Porți gândului ceresc – argilică -
sămânţă în febra-i infinită,
din ea ca să răsari milerică pe rug
cu meristeme arhice-n cuvânt
din axa lumii arcuite-n crug…,
s-aduni pe buze fluvii de surâs -
granate zării crise, celestine -
șiroiul lung de lacrimi limpeziți-
grimase nopților în anatas, senine-
dulcețile licori prelinse să le sorbi
nectar al florii din potirul frunzei...

Știind că-n Ne-nceput e al Driadei vis,
izvorul toamnei tale, în a-l stăvili,
vieții îi cobori în liniște trecutul
cu vântul colţ în umărul de Sfinx
și îi oferi, la schimb, doar umbra-
rugina ireală a gândului cuprins
de adamitul sfintelor neliniști!...