“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…”
Lucian Blaga
Din corola trandafirului,
desprinse de crepuscul,
petalele cad
dimineaţa serii...
Pe pajiştea albastră
o mână aruncă
flori albe portocalii...
O frunte germinează
orizonturi de clipe ...
Priviţi-o în zborul
de soare al nopţii
înspre Nadir...
Marea dansează-n coroană
mreje, furii şi ritmuri,
la Carul Mic şi Mare
căluţii aleargă în herghelii
prăfuind-o...
... se desface corola
din care petalele picură
dimineaţa serii:
briliantul bolţii înflorite
de o noapte a soarelui…
The Morning of the Evening
From the corolla of the rose
detached from twilight
petals fall
in the morning of the evening...
On the blue lawn
a hand throws
white orange flowers...
A forehead germinates
horizons of moments...
Watch it during the flight
of the sun of the night
flying to Nadir...
In the corolla the sea is dancing
passions and rhythms
at the greater Bear and Lesser Bear
the bears are running in groups
covering it with dust...
... the corolla opens up
from it the petals drip
the morning of the evening:
the brilliant of the sky bloomed
by a night of the sun.
