SĂ NU UITĂM, CEAHLĂUL A RĂMAS ÎN SUFERINȚĂ!
Suntem la puțin timp de momentul nefericit pentru poezia și literatura română, la timpul în care, El, prietenul George Simon, poetul cel încrezător în „Viata după Iisus”, prin poemele sale cristice și prin combustiile sale lirice din „Ardere de tot”, când , reamintindu-și, pentru ultima dată, de „Liturghia clipei” și de „Duminica absentelor” sale, El, îngerul de la Agapia, revenea pentru o ultimă oară la obârșie și îi recita Agapiei sale natale și sfinte, pentru ultima dată, poeme din volumul său „Amin Agapia”...El avea să-și ia zborul angelic, printre „Fulgere captive”, peste vârful semeț al Ceahlăului, semn de a se saluta și a se măsura, din nou, cu acesta, pe calea sa spre înălțimile celeste ale Panteonului poeților hăruiți cu mult lirism și cu bonomie, a celor împliniți cu multul simț nemțean și cu multă credință cristică... De aceea, îmi exprim, acum, la puțin timp după plecare, față de importantul vârf poetic al Ceahlăului literar, pentru rememorare, tot regretul și toată gratitudinea! Acolo, unde a plecat, Dumnezeu să-l țină cât mai aproape de El, la locul binemeritat, în Veșnicie!!!Să nu uităm! Ceahlăul a rămas, prin lipsa poetului George Simon, în mare suferință! Gheorghe APETROAE, Sibiu.
