Gena, transportor de informații cromozomiale replicative în plasma celulară - Punct de vedere: Dr. ing. Gheorghe APETROAE , Sibiu.

Gena, transportor de informații cromozomiale replicative în plasma celulară

Punct de vedere: Gheorghe APETROAE, Sibiu

Domnul subinginer... este și inginer agronom? Dar, este bine de știut și dacă domnul preot cercetător Vânătoru, de la Banca de Gene Vegetale din Buzău, are pregătire inginerească de genetică agricolă vegetală? Mai este bine de șiut, dacă în cercetarile domniei sale se ține seama în vitro de facultățile fiziologice ale materialului genetic parental vegetal, de structura biochimică moleculară a sursei citogenetice, de informația nucleotidică a conținutului alelomorf cromozomial a fragmentelor de locus - macromoleculă de ADN - reconi cu caracter replicativ și transmițător de informații a genelor - alele. Dacă se ține seama în stocarea genetică de rolul acestei gene, de matriță sinteză de enzime specifice diviziunii citoplasmatice în celula speciei vegetale sau hibrisusului cercetat. Dacă se urmărește stadial, în vitro, modul în care se transportă din mediul cromozomial informația genetică în citoplasmă, prin alele - gene formate din acele secvențe de codare (exoni) dintr- un număr specific de nucleotide - aminoacizi - un lanț polipeptidic codificat, din perechi sau serii de gene alternative și de alele sau nealele recombinative, și din secvențe nucleotide, pe același cromozom, cu rol de controlori ai sintezei unei anumite enzime informative, de faptul că acestea pot ocupa același locus pe cromozom. în modul cum fiecare controlează diferitele caracterestici alelice și genice dominante sau recesive, potrivit poziționărilor lor în masa cromozomială, sau dacă sunt secvențe nucleotide pe cromozomi diferiți - matern și patern. Dacă se cercetează la nivel cromozomial poziționarea transmutantă - a acestor gene cu rol de transportori de informație genetică cromozomială în citoplasmă, în sinteza specifică a proteinelor în citoplasma fiecărei celule din organismul plantelor. De asemenea, dacă se urmărește în vitro biochimia diviziunii celulare, știută fiind devansarea acesteia de replicarea cromozomială, cât și chimia transmiterii de informații structurale coenzimatice în diferențierea proliferării celulare, favorabile caracterelor determinante - dominante sau recesive ale materialului genetic rezultat din replicarea selecțiilor seminale sau clonale, de efectele genetice în mediul speciei, asupra fiecărui entiv vegetal, favorabile sau nefavorabile fenologic - somatic și generativ- diferențial, caracteristici și însușiri verificate de cercetător ca variabilități favorabile ale caracteristicilor biologice, de maximizare productivă și de optimizare economică a materialului genetic rezultatîn vitro și în câmpul experimental..., dacă toate acestea se realizează ca verigi în lanțul cercetării genetice de către cercetătorul de caz, sau se manipulează, glumesc, numai după credința în sfintele taine? G.A..

George PETROVAI: Un răspuns la Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte. Comentariu: Gheorghe APETROAE. Martin Heidegger. Reminiscența schopenhaueriană și stoicismul aproprierii sentențiale de Friedrich Hölderlin şi Friedrich Nietzsche.

George PETROVAI: Un răspuns la Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte.

Comentariu: Gheorghe APETROAE. Martin Heidegger. Reminiscența schopenhaueriană și stoicismul aproprierii sentențiale de Friedrich Hölderlin şi Friedrich Nietzsche.

„Mirarea filosofică” la „Fiinţa fiinţării”, aceste principii ale posibilităţilor evolutive ontologice, prezenţe certitudinale, cu toate că au fost identificate ca şi concepte de Heidegger, nu s-a reuşit să fie relevete obiectiv şi apoi formalizate – chiar și prin studiile sale analitice asupra adevărului, existenţei şi timpului, cu raportare la gânditorii presocratici şi la gânditorii moderni. Aceasta, pentru că au fost construite în primă instanță, mai mult imaginativ şi nu experimental, cu principii numenologice şi mai puţin din elemente spaţiale fenomenologice identitare, cauza fiind anumite limite gnoseologice ale marelui gânditor în perceperea cauzală analitică a ontologicului fizical şi a temporalităţilor fenomenologice husserliene. Acesta a rămas cu conceptul fiinţării, cu tot, în limitele perathice ale pozitivismului ființial pitagoreic și parmenidic, desigur în ființial, fiind redate de filosof cu un limbaj presocratic (J.Hersch), în afara neantului... Domnul George PETROVAI, în exegeza sa, sesizează în studiile lui Heidegger „ distincţia dintre fiinţare şi fiinţă, faptul că fiinţarea „ascunde” fiinţa şi ei îşi datorează existenţa, iar fiinţa nu există decât în subiacență, ca fiinţare! ”Filosoful verbalizează ființarea cu scopul de a subordona pe ființă acesteia, iar dintre uneltele gnomice de identificare și de descriere a ființei în ființare, acesta va utiliza „ din triada observaţie - experiment - raţionament ”, mai mult, raţionalitatea ființării și mai puțin cele ale obiectualizării, respectiv observația și experimentul, acestea din urmă fiind utilizate de Heidegger numai în abordarea strictă a ființei în timp, rămânând aici în urma fenomenologului Husserl - pilonul conștiinței intenționale, de logică pură semantică, formală și transcedentală, din care avea să se inspire în existențialismul său, Heidegger, acesta rămânând ca un subjugat al metafiinţării, al sfintei revelaţii din imperiul inchizitor al metafizicii….”. Heidegger a minimalizat, se înțelege, prezența ființei în spațiul ființării și aceasta, grație influenței asupra sa venită dinspre poetul romantic german Friedrich Hölderlin şi gânditorul axiolog-revizionist și voliționist-schopenhauerian Friedrich Nietzsche, amândoi având o deosebită preţuire faţă de izvoarele existenței ființei în ființare, presocratice. Și totuși, M. Heidegger, cu aceleași unelte va explora în maniera sa proprie și alte trei dintre categoriile nodale şi mereu inepuizabile ale filosofiei: adevărul, existenţa şi timpul, oprindu-se mai mult asupra existenței - ființării, precum raționalistul olandez Baruch SPINOZA și existențialiștii Soren KIRKEGAARD și Karl JASPERS, care au elaborat studii de filosofie a existenței. El se va opri asupra studiului existențial al ființei obiectivate în adevăr și a smulgerii ființei din obișnuit, din certitudinea morții, prin ființarea și întru moarte a ființei, în care timpul este „Timpul autentic... cel al oferirii luminatoare a ajungerii - la - prezenţă din trei direcţii diferite – din prezent, trecut esenţial şi viitor -, pe care apropierea vine să le unifice”.
Iată o fenomenologie a existenței, pe care a descris - o analitic Martin Heidegger în studiul său filosofic principal, expus în conferința ținută la Universitatea din Freiburg, intitulat Fiinţă şi Timp (Sein und Zeit). Personal, am considerat realist şi foarte interesant studiul domnului George Petrovai asupra filosofiei fiinţei la Martin Heidegger,în eseul său, intitulat „Un răspuns la Martin Heidegger, filosoful fiinţei în timp şi întru moarte”, atunci când am constatat că există în studiul său numeroase principii existențiale în temporalitate heideggeriene care converg cu credința declarată, în continuare, în scrierile mele, pentru ființarea și în început și în prezent și în neînceput, întru moarte, a unificării în eternitate !!! Cu stimă şi alese consideraţii! Gheorghe Apetroae, Sibiu